Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3071/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3071/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 3192/113/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3071/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător V. S.
Judecător E. L. P.
Grefier L. M. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., împotriva sentinței civile nr.2225/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._,
având ca obiect contestație act administrativ fiscal
Dezbaterile au avut loc în ședința publică fin 20.03.2014 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat soluționarea cauzei la data de 26.03._.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.2225/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 13, s-a admis cererea de contencios administrativ și fiscal formulată de contestatoarea Societatea Comercială „A. D.” SRL B., prin reprezentantul său legal D. F.-A.,; în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
S-a dispus suspendarea deciziei de impunere nr.F – BR 317/19.06.2012 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ 13 al Tribunalului B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.10.2013 sub nr._ 13 reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta MFP – ANAF – Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului B. suspendarea deciziei de impunere nr. F – BR 317/19.06.2012 până la soluționarea definitivă a cauzei.
Prin decizia de impunere nr. F-BR 317/19.06.2012 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecția Fiscală s-au stabilit în sarcina reclamantei dobânzi, penalități și majorări de întârziere de la data de 01.01.2007 până la data 19.06.2012, creând astfel o obligație bugetară suplimentară de plată.
Prin dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr._/19.06.2012 s-a dispus o . măsuri și s-au stabilit termene de plată a acestei obligații fiscale constatate prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-BR 308/19.06.2012.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 “Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat” iar potrivit art. 14 În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente (…) persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării actului trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege menționate, respectiv existența cazului bine justificat și iminența unei pagube.
Cazurile bine justificate au fost definite prin art.2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Având în vedere că reclamanta a contestat deciziei de impunere nr. F-BR 317/19.06.2012, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ 13, că cel puțin o parte din sumă solicitată este constatată în principal în baza estimărilor efectuate de către inspecția fiscală și nu în baza actelor existente la societatea reclamantă și că prin sentința penală nr. 91/09.07.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reprezentantului reclamantei pentru infracțiunea de evaziune fiscală, reținându-se totodată un prejudiciu de 770 lei, instanța reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat.
Totodată, față de faptul că suma solicitată este în cuantum foarte mare, depășind cu mult cifra de afaceri a reclamantei, instanța reține că prin executarea sumei de 363.747 lei i s-ar crea o pagubă iminentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs autoritatea pârâtă cu următoarea motivare:
Instanta de fond a facut o aplicare gresita a prevederilor art.14 (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform art.14 (1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ:
"In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea,_ in condițiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ pana lapronuntarea instantei defond."
In speta, actele atacate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale in materie.
Motivele invocate de intimata-reclamanta si retinute de instanta de fond nu sunt de natura a demonstra ca actele atacate ar fl fost emise cu incalcarea dispozitiiior legale si, in consecința, sa atragă admiterea cererii de suspendare.
Reclamanta nu ataseaza probe care sa suspina afirmațiile formulate in cerere, iar simplele sustineri nu sunt suficiente pentru admiterea cererii in raport de dispozitiile Codului civil.
In mod eronat s-a retinut in hotărârea atacata faptul ca este indeplinita conditia cazului bine justificat, avand in vedere ca reclamanta a contestat decizia de impunere, ca cel putin o parte din suma contestata nu este calculata in baza actelor existente, iar prin sentința penala s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a reprezentantului reclamantei.
Or, aceste aspecte vizeaza fondul cauzei si nu îndeplinirea conditiilor privind cererea de suspendare a actului atacat
Cu privire la existența unui caz bme justificat, intimata- reclamantul nu a facut dovada ca aceasta condiție, prevazuta de lege, este îndeplinita.
In motivarea hotararii recurate, instanta de fond a retinut ca referitor la justificarea situației in care se gaseste reclamantul, acesta are interesul de a solicita suspendarea executării pana la analizarea de catre o instanța a contestatiei sale, pentru a se evita interpretări eronate asupra tmeiurilor de fapt si de drept reținute de parata in actele emise.
Or, până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. In caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.I4 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
In acest sens, s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal prin Decizia nr.5191/27.10.2005, care a reținut că: "prezumția de legaîilate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind ei însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate"
Totodată, prin Decizia nr.257/14.03.2006 Curtea Constituțională a reținut că "suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate."
Întrucât, până la o eventuală anulare de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantului, prin actele administrative atacate, reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulîerioare, drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Emiterea actelor administrativ-fiscale atacate s-a facut cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fîscala, iar intimata-reclamanta nu se poate sustrage de la plata datoriiior la bugetul de stat, achitarea acestora reprezentând o obligatie constituționala.
Este nelegala admiterea cererii de suspendare motivata doar pe o prezumtie subiectiva de producere a unei pagube iminente.
Paguba iminenta si pretinsa prejudiciere a debitorului nostru nu sunt dovedite cu probe pertinente la dosarul cauzei, iar simpla cerere nu este suficienta fara a fi probata, așa cum s-a statuat prin practica judiciara.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Contrar celor susținute de societatea reclamantă, Curtea constată că instanța de fond a făcut o justă aplicare a disp.art.14 din Legea nr.554/2004 pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Astfel, cu privire la prima condiție impusă de art.14 din Legea nr.554/2004, cea a cazului bine justificat, instanța de fond în mod corect a reținut că din moment ce autoritatea pârâtă a făcut o estimare aproximativă a prejudiciului, există îndoieli puternice cu privire la faptul că s-a făcut o aplicare justă a actelor normative incidente la elaborarea actului administrativ incriminat.
Cu privire la cea de-a doua condiție obligatorie prevăzută de același text, a pagubei iminente, de asemenea, instanța de fond a reținut că suma ce urmează a fi indisponibilizată este destul de mare, astfel că s-ar ajunge la perturbarea activității economice a reclamantei și ar afecta și mijloacele de subzistență ale salariaților acesteia.
De aceea, pe temeiul disp.art.312 c.pr.civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
În conf.cu disp.art.274 c.pr.civ. urmează a fi obligată autoritatea recurentă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., împotriva sentinței civile nr.2225/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Obligă autoritatea recurentă să plătească societății intimate, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2014
Președinte, I. M. D. | Judecător, V. S. | Pt.jud.E.L.P. aflat în CO cf.art.426 al.4 c.pr.civ. Președinte complet |
Grefier, L. M. R. |
Red.V.S./1.07.2014
Dact.L.R./4 ex/8.07.2014
FOND A.C. .>
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7488/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 7611/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
