Contestaţie la executare. Decizia nr. 7502/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7502/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 593/44/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7502/2014
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. S.
Judecător - D. V.
Judecător - I. M. D.
Grefier - I. S.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de contestatorul M. G., cu sediul în ., împotriva sentinței nr. 442 din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._/121/2011.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.09.2014, fiind consemnate în ședința din acea ședință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 2.10.2014 și 9.10.2014, când a pronunțat prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 442/18.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/121/2011, s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei calității de reprezentant convențional, a lipsei contractului de asistență juridică, a nulității împuternicirii avocațiale, a lipsei mandatului de reprezentant al Consiliului Local G. de către Primarul mun. G., a lipsei aprobării hotărârii de a angaja serviciul juridic pentru reprezentare în dosar, a lipsei licitației publice de achiziționare a serviciului juridic de reprezentare și asistență pentru M. G., invocate de pârâtă.
S-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a HCL 10/2012 invocată de reclamantul M. G. prin Primar și de instanță din oficiu.
S-a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a HCL 10/19.07.2012, invocată de pârâtă.
S-a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a împuternicirii avocațiale emisă de societatea de avocați „O., D. și Asociații” pentru M. G. invocată de pârâtă.
S-au respins ca nefondate excepțiile lipsei publicității HCL 10/19.07.2012, a nepublicării acestei Hotărâri, a neintrării în vigoare a HCL 10/2012 și a lipsei ei de aplicativitate, invocate de pârâtă.
S-au respins ca nefondate excepțiile lipsei personalității juridice a Baroului G. și a lipsei hotărârii de acordare a personalității publice, precum și a nulității absolute a tuturor actelor emise și adoptate de Baroul G. invocate de pârâtă.
S-a respins excepția nulității absolute a tuturor actelor emise (adoptate) în baza HCL 10/2012, a lipsei publicității și a nepublicării acesteia invocate de pârâtă.
S-au respins ca nefondate excepțiile tardivității și nulității acțiunii decurgând din lipsa semnăturii, invocate de pârâtă.
S-a respins ca nefondată acțiunea (contestația la executare) și cererea de suspendare a executării silite privind pe reclamant M. G., și pe pârât CONSILIUL LOCAL G., pârât ., cu sediul în G., pârât B. P. Ș., având ca obiect contestație la executare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._/121/2011, reclamantul M. G. – prin primar a formulat contestație împotriva executării silite, mai exact împotriva somației emise de B. P. Ș. în dosarul de executare nr.1025/2011, solicitând diminuarea sumelor prevăzute ca onorariu de executor și apărător, anularea actelor de executare și încetarea executării silite.
III.Pe fondul cauzei se reține, din cuprinsul contestației la executare, că aceasta vizează onorariul de avocat pentru pârât, pe care reclamantul îl consideră prea mare și onorariul de executare, apreciat, de asemenea, mult prea mare față de activitatea depusă.
Din cuprinsul procesului verbal ce constituie titlul executoriu conform art.371 indice 7 C.proc.civ. și al somației din 22.09.2011 rezultă că aceste sume au fost stabilite cu titlu de cheltuieli de executare, alături de sumele stabilite în favoarea pârâtei prin sentința nr.3108 din 11.07.2011 a Tribunalului G..
Conform art.371 indice 7 alin.1 și 2 c.p.c., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a unei alte activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru activitățile sau actele depuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt, în cele din urmă, în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel (ceea ce în speță nu e cazul).
Întrucât este în culpă procesuală, debitorul va fi ținut să plătească cheltuielile ocazionate cu efectuarea silită, în temeiul dispozițiilor art.274 c.p.c., fiind aplicabil același principiu al culpei procesuale care guvernează și faza judecății.
În cursul executării silite, culpa procesuală a debitorului constă în neexecutarea de bună-voie a obligației ce-i incumbă potrivit titlului executoriu, determinându-l pe creditor să recurgă la executare silită.
Debitorul va fi ținut, așadar, să suporte și cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la realizarea obligației stabilită în titlul executoriu, întrucât culpa în declanșarea executării îi aparține.
Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin procesul verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele astfel stabilite, procesul verbal constituie titlu executoriu.
În procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc (fila 5 vol.I dosar) au fost stabilite cheltuielile suplimentare – suma de 20.000 lei onorariu de avocat și 416.830,16 lei cheltuieli de executare.
Suma de 20.000 lei este dovedită cu delegația avocațială, din care rezultă că avocatul a efectuat activitățile de asistență la executare silită, redactare cerere executare silită, ridicare sume de bani, reprezentare contestație la executare, precum și cu factura nr.A 0026 din 05.09.2011 care atestă plata onorariului în cuantumul menționat (acte fila 10 în vol.I dosar).
Instanța apreciază, față de durata executării și față de multitudinea activităților desfășurate de apărător pe durata executării, precum și față de cuantumul sumelor ce se execută (peste 400.000 lei), că onorariul apărătorului nu este disproporționat de mare, neimpunându-se reducerea acestuia.
Tot astfel, cheltuielile de executare sunt compuse din taxă timbru, timbru judiciar, cheltuieli pentru formarea dosarului și arhivarea acestuia,, întocmirea adreselor și somației, precum și onorariu de executare de 9.100 lei plus TVA 2184 lei.
Onorariul de executare a fost stabilit conform Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/2006, instanța apreciind că nu se impune reducerea acestuia, față de activitatea de executare desfășurată.
Mai mult, instanța va avea în vedere că reclamantul nu ar fi trebuit să suporte nici onorariu de apărător pentru faza de executare silită și nici onorariul de executor dacă ar fi executat de bunăvoie sentința nr.3108/2011 a Tribunalului G., caz în care pârâta nu ar mai fi fost nevoită să recurgă la executarea silită a acesteia.
Se mai reține că factura de plată a onorariului de avocat solicitate de la B. P. Ș., la solicitarea reclamantului și înaintate de acesta la dosar privesc plata onorariilor altor avocați, în alte acte de executare.
Facturile ce interesează prezenta cauză se găsesc la fila 10 în vol.I dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs autoritatea publică contestatoare cu următoarea motivare:
Consideră că sentința nr. 442/18.03.2014 pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică întrucât, în mod greșit s-a apreciat că doar o împuternicire avocațială și o factură, depuse la dosar, pot face dovada plății onorariului de avocat în cuantum de 20.000 lei.
La dosarul cauzei nu există niciun înscris care să facă dovada plății, care să ateste faptul că onorariul de avocat în cuantum de 20.000 lei a fost efectiv încasat de către avocatul M. B..
Nu există nicio chitanță și niciun extras de cont din care să rezulte că această sumă de bani a fost plătită și suportată de către creditorul ., astfel încât să-i fie imputată debitorului M. G. cu titlu de cheltuieli de executare.
Faptul că la dosar există o împuternicire avocațială din care rezultă activitățile pe care avocatul este mandatat să le îndeplinească, nu poate duce la concluzia încasării onorariului de avocat, acest lucru fiind posibil doar prin prezentarea unei chitanțe sau a unui extras de cont care pot face dovada efectivă a plății.
Deși în cadrul dosarului de executare a fost depus și contractul de asistență juridică încheiat de către avocatul M. B. cu ., în care sunt menționate activitățile ce urmau a fi prestate de către avocat, în realitate singura activitate efectuată de către avocat a fost redactarea cererii de executare silită.
Instanța de fond nu poate aprecia doar în baza unei delegații avocațiale și a unei facturi că acest onorariu a fost efectiv plătit de către creditor și încasat de către avocat și să ajungă la concluzia că onorariul nu este disproporționat de mare, neimpunându-se reducerea acestuia.
Chiar dacă debitorul se afla în culpă întrucât nu a înțeles să execute de bună voie un titlu executoriu și indiferent de cuantumul sumei ce urmează a fi executată, este inadmisibil și nelegal să se solicite a fi plătite sume cu titlu de cheltuieli de executare pe care în realitate creditorul nu le-a efectuat și nu le-a suportat, operațiunea de a pretinde de la debitor 20.000 lei pentru un așa zis onorariu avocațial, nici măcar plătit, apare a fi, în mod evident doar o manevră dolosivă.
Legiuitorul a prevăzut, în cadrul executării silite ca sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de parte interesată, în condițiile legii.
Toate cheltuielile efectuate de partea care a solicitat executarea trebuie dovedite, or, pentru suma de 20.000 lei reprezentând onorariu avocat nu s-a făcut dovada plății și încasării efective a acestei sume.
Cu toate acestea,a executorul judecătoresc a inclus această sumă de 20.000 lei – onorariu avocat – în cuprinsul cheltuielilor de executare, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat în data de 22.09.2011 de către B. P. Ș., aflat la fila 17 din dosarul de executare, fără a avea dovada că această sumă a fost suportată și plătită de către creditorul ..
Față de toate aceste aspecte invocate, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinare, societatea intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că:
Suma de 20.000 lei onorariu de avocat, reprezentând cheltuieli de executare a fost plătită și încasată în baza facturii . nr. A0026/05.09.2011, eliberată de avocat M. B. – Baroul Tulcea și a contractului de asistență juridică nr._/1.09.2011, fiind atașate la dosar.
Curtea, analizând actele dosarului constată:
Instanța de fond a reținut că suma de 20.000 lei ar fi fost efectiv plătită cu titlu de onorariu de avocat, fapt ce ar rezulta din delegația avocațială și din factura nr. A 0026/05.09.2011.
Dar tocmai aceste înscrisuri sunt contestate pentru că dovada plății onorariului de avocat trebuie făcută cu chitanța de plată sau cu un extras de cont din care să rezulte plata efectivă făcută de societatea intimată. Ori factura nr. A0026/05.09.2011 nu face decât să ateste faptul că a fost emisă pentru a încasa ulterior, încasării debitului, suma de 20.000 lei și că această sumă a fost efectiv încasată cu titlul de onorariu de avocat.
Prin încheierea din 26.06.2014, Curtea a repus dosarul pe rol, solicitând Biroului executorului judecătoresc P. Ș., să depună la dosarul cauzei, chitanța de plată a onorariului în sumă de 20.000 lei, aferent facturii fiscale, mai sus amintite.
D. răspuns, s-a primit adresa nr. 1052 din 16.09.2013, prin care face cunoscut instanței, că dispune numai de adresa . din 14.11.2011, pe care a depus-o la dosar însoțită de extrasul de cont din 30.06.2012. Despre existența unei chitanțe sau a unei alte dovezi de plată efectivă a sumei de 20.000 lei nici un răspuns.
În consecință, Curtea constatând că la dosarul cauzei nu există dovezi clare de plată efectivă a onorariului de avocat în sumă de 20.000 lei, urmează a admite recursul și în rejudecare să modifice în parte sentința recurată cu consecința admiterii în parte a contestației la executare, sub aspectul anulării procesului verbal de cheltuieli, privind onorariul de avocat în sumă de 20.000 lei stabilit în faza de executare. Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul M. G., cu sediul în ., împotriva sentinței nr. 442 din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._/121/2011.
Modifică în parte sentința recurată și în rejudecare admite contestația la executare în parte, sub aspectul anulării procesului verbal de cheltuieli în privința onorariului de avocat în cuantum de 20.000 lei stabilit pentru faza de executare silită.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, D. V. | Judecător, I. M. D. |
Grefier, I. S. |
Red.V.S./22.01.2015
Tehnored.I.S./23.01.2015/2ex.
Fond-Tribunalul G.;Jud.V.D.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 6221/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 6040/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
