Obligaţia de a face. Decizia nr. 6040/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6040/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 5604/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6040/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă M. Educației Naționale, cu sediul în sector 1, . nr. 28-30 împotriva sentinței nr. 214/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat pârât U. P. A. Specializarea D., Iași, . nr. 13 și intimatul/a reclamant/ă S. (fosta S.) N. F., P., ., județul V., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată, motivat, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămânând în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul V., reclamanta S. (fosta S.) N. F. a chemat în judecată pârâtele U. „P. A.” Iași – Facultatea de D. Specializarea D. și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligate la emiterea actelor în baza cărora prima pârâtă să poată emite diploma de licență.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 2007 a absolvit cursurile Universității „P. A.” Iași, cursuri cu frecvență redusă 5 ani, pentru care i s-a eliberat adeverința nr. 1189/09.07.2010.
In baza acestei adeverințe M. Justiției și Libertăților Cetățenești a emis ordinul nr. 3150/C/2010 care prevedea că începând cu 29 decembrie 2010 reclamanta se reîncadrează în funcția de grefier gradul I, la aceeași instanță – Judecătoria P..
Arată reclamanta că până în prezent nu i s-a eliberat diploma de licență, deși a făcut numeroase demersuri în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal pârâta U. „P. A.” Iași, prin reprezentanții săi legali, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece situația de fapt prezentată de reclamantă corespunde adevărului dar se datorează conducerii anterioare a Universității, care a înmatriculat în anul 2002 la forma de învățământ frecvență redusă, 140 de studenți, printre care și reclamanta, deși nu avea dreptul legal să organizeze această formă de învățământ.
Actuala conducere a universității a făcut mai multe demersuri și propuneri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru rezolvarea acestei probleme, dar fără nici un rezultat.
Imposibilitatea eliberării diplomei de licență se datorează faptului că reclamanta a urmat o formă de învățământ neautorizată de lege.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii deoarece solicitarea reclamantei nu se înscrie în atribuțiile acestui minister, instituțiile de învățământ superior purtând întreaga responsabilitate asupra procesului instructiv educativ.
Prin Decizia civilă nr. 156/29.03.2012 a Curții de Apel G. s-a admis acțiunea reclamantei, s-a dispus obligarea pârâtului M. Educației să emită actele în baza cărora pârâta U. „P. A.” Iași să emită și să elibereze reclamantei diploma de licență.
A fost obligată pârâta U. „P. A.” Iași să emită și să elibereze reclamantei diploma de licență.
Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs, iar prin Decizia nr. 6104/11.09.2013 a Înaltei Curți de Casație Justiție s-a admis recursul formulat împotriva deciziei emise de Curtea de Apel G. și s-a casat decizia, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare Tribunalului V..
Prin sentința nr. 214/31.01.2014 a Tribunalului V. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. (fosta S.) N. F. în contradictoriu cu pârâta U. „P. A.” Iași.
A fost obligată pârâta U. „P. A.” Iași să elibereze reclamantei diploma și suplimentul diplomei de licență.
A fost obligat Ministerului Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment de diplomă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
In conformitate cu disp. art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea studiilor la cererea absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a cărei termen de valabilitate este de 12 luni.
De asemenea, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 84/1995, confirmarea studiilor se face cu diploma de absolvire solicitată Senatului.
Reținem, de asemenea, că art. 2 al. 3 din același ordin definește actele de studii definitive ca fiind diploma, certificatul și atestatul, foaia matricolă și suplimentul de diplomă fiind anexe.
Cum reclamanta a făcut dovada, cu adeverința emisă de pârâta U. „P. A.”, că poate participa la examenul de licență în sesiunea iulie 2010 și, de asemenea, a făcut dovada promovării acestui examen, instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată.
Nu a reținut apărarea potrivit căreia forma de învățământ urmată de reclamantă nu este acreditată deoarece, pe de o parte, nelegalitatea acreditării nu face obiectul acestui litigiu iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada demarării vreunui demers, proceduri pentru constatarea nelegalității invocate cu titlu de apărare.
In condițiile în care reclamanta a urmat cursurile acestei facultăți în considerarea legalității sub toate aspectele a actelor emise de pârâtă în sensul valabilității diplomei ce urmează a se emite urmare a promovării examenului de licență, astfel cum i s-a adus la cunoștință la momentul înscrierii la aceste cursuri, pârâta nu poate invoca propria culpă pentru apărarea poziției sale procesuale.
In ceea ce privește cererea îndreptată împotriva Universității P. A. a apreciat că obligația universității de a elibera diploma este o obligație corelată cu obligația Ministerului având ca finalitate realizarea efectivă a dreptului pretins de reclamantă (art. 4 din Ordinul 2284/2007) astfel încât instanța a apreciat că cererea este întemeiată.
De asemenea, analizând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a apreciat că cererea reclamantei nu prezintă fine de neprimire iar argumentele invocate de pârâtă nu pot fi calificate ca excepții, pârâta prin expunerea făcută formulând apărări de fond corespunzător pagubei sale procesuale.
Pentru aceste argumente excepțiile invocate au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale invocând, în esență, încălcarea și aplicarea greșită a legii și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Atribuțiile și competențele Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sunt reglementate prin HG nr. 536/_ iar conform art. 2 din Legea nr. 288/2004, organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.
Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit M.E.C.T.S., A.R.A.C.I.S. și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile speței.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare HG nr. 410/2002, HG nr. 940/2004, HG 1609/2004, HG 676/2007.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. „P. A.” Iași
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizare cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 proceduri de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau în vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimate. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Nu există nici un temei legal pentru demersul reclamantului-intimat de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Deși recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 4 și 9 C.proc.civ., având în vedere că acțiunea a fost promovată după data de 15.02.2013, motivele de recurs se circumscriu prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 4 și 8 C.proc.civ.
Pârâta U. S. Haret a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
U. „P. A.” Iași a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 (M.Of. nr. 466/30.06.2003) și HG nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
În aplicarea disp. Legii nr. 84/1995, M.E.C.T.S. a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, ca: „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că: „Formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Față de acest cadru legal și față de împrejurarea că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, precum și nici după . OUG nr. 75/2005 – privind asigurarea calității educației, MECTS nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009, acțiunea apare ca fiind întemeiată.
Instanța de fond nu a fost învestită să analizeze dacă specializarea și/sau forma de învățământ erau sau nu acreditate/autorizate, ci în raport de obiectul cererii și de reglementările în vigoare care se referă la aprobarea formularelor tipizate, ce se regăsesc în ordinele de ministru nr. 2284/2007 și nr. 3404/2006, să constate dacă chematul în garanție și-a respectat propriile reglementări.
Analizând disp. art. 8 din Legea nr. 443/2002, reiese fără putință de tăgadă că recurentul-chemat în garanție avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că < finalizarea="" cursurilor="" universitare="" organizate="" de="" universitatea="">„P. A.” Iași, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, „presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care OUG nr. 75/2002 obligă pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare internă; iar instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Art. 32 al.2 din Ordonanța 75/2002 precizează: „Organizația furnizoare de educație, acreditată, este parte a sistemului național de educație, cu toate drepturile și obligațiile conferite de lege” iar art. 33 al.3 din același act normativ dispune: „Organizația furnizoare de educație și programele de studii acreditate ale acesteia se supun periodic, din 5 în 5 ani, evaluării externe de către ARACIP, respectiv ARACIS, sau de o altă agenție agreată de acestea, potrivit legii”.
De asemenea, prevederile art. 29 ale OUG nr. 75/2005, nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
În acest sens sunt și dispozițiile HG nr. 1418/2006, care în Partea a III-a – Evaluarea externă a calității instituțiilor de învățământ superior, al.2.
Adeverința emisă în urma absolvirii este în ființă, nu a fost anulată/revocată și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către intimatul-reclamant.
În acest sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. care în dosarul nr._, a pronunțat Decizia nr. 5656/24 noiembrie 2011 unde se arată la pag. 7:
„U. „P. A.” Iași are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii … ce atestă absolvirea Facultății …, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiate în drept al reclamatei, să elibereze și diploma de licență.
Obligația nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție M.E.C.T.S. refuză tipărirea formularelor tipizate de licență.
Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate ci numai pentru formularele tipizate necesare”.
Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nu a solicitat printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către U. „P. A.” Iași.
Obligația intimatei U. „P. A.” Iași este corelativă obligației intimatului M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat intimata-pârâtă prin cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă sub aspectul analizat”.
Soluția din prezenta cauză se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza B. contra României.
Față de cele expuse, în temeiul art. 496 C.pr.civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de autoritatea pârâtă M. Educației Naționale, cu sediul în sector 1, . nr. 28-30 împotriva sentinței nr. 214/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosaru nr._, în contradictoriu cu intimat pârât U. P. A. Specializarea D., Iași, . nr. 13 și intimatul/a reclamant/ă S. (fosta S.) N. F., P., ., județul V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, C. M. D. |
Red DIM/30.06.2014 Tehno DMC/2 ex./30.06.2014 Fond: E. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 7502/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 16/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
