Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 5226/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 5226/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 115/44/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE APEL G.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia numărul 5226/2014

Ședința publică de la 21 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. G. T.

Judecător C. R. M.

Judecător I. A.

Grefier A. M. S.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele Instituția P. Municipiului G., M. G. - prin Primar, ambele cu sediul ales la SCPA O. în G., ., ., Mezanin și de pârâta C. de C. a României, cu sediul în București, sector 1, .. 22-24, împotriva sentinței nr. 2870/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.05.2014 când instanța a amânat pronunțarea pentru această dată, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel G. sub nr._ , reclamanții Instituția P. și M. G. au solicitat anularea Încheierii nr. 27/10.02.2012 emisă de C. de C. a României și anularea în parte a Deciziei nr. 41/18.11.2011 emisă de Camera de C. a județului G. cu privire la punctele 6, 7 și 8.

Motivându-și în fapta cererea, reclamanții au arătat că, în urma unui control efectuat cu privire la conturile anuale de execuție bugetară, a fost emisă Decizia contestată prin care au fost stabilite o . măsuri.

Precizează reclamanții că au formulat contestație împotriva punctelor 6, 7 și 8 din Decizia nr. 41/18.11.2011, contestație respinsă prin Încheierea nr. 27/10.02.2012.

Arată reclamanții că la punctul 6 din Decizie s-a reținut că au fost efectuate cheltuieli de personal neprevăzute în legislația în vigoare și/sau pentru care nu au fost respectate prevederile legale ( spor condiții grele – calculator, spor condiții vătămătoare ).

Apreciază că sporurile pentru condiții periculoase au fost acordate în conformitate cu normele legale, respectiv Legea nr. 330/2009 care prevede că salariile stabilite începând cu data de 01.01.2010 nu pot fi mai mici decât salariile avute în luna decembrie 2009.

Mai mult decât atât, precizează reclamanții că au depus la Comisia de soluționare a contestațiilor o . hotărâri ale instanței de judecată prin care s-a stabilit că sporurile stabilite în afara salariului sunt legale. Apreciază că hotărârile pronunțate, fiind definitive și irevocabile, au intrat în puterea lucrului judecat. Ca urmare, în mod greșit s-a reținut că aceste hotărâri nu reprezintă temei legal pentru acordarea sporurilor în discuție.

La punctul 7 din Decizie s-a stabilit că în perioada 2009 – 2010 s-au efectuat plăți către personalul entității, cu titlu de restanțe, cu încălcarea dispozițiilor legale.

Precizează reclamanții că, urmare a neacordării acestor sume, întreg personalul a formulat o acțiune în instanță solicitând acordarea drepturilor restante în cuantum de cel mult trei salarii de bază lunare, acțiuni ce au fost înregistrate pe rolul Tribunalului G. sub nr._ și nr._ . Urmare a acestei situații, pentru a evita să plătească ulterior eventuale sume rezultate din actualizare, entitatea a decis rezolvarea litigiului pe cale amiabilă. Ca urmare, salariații au renunțat la aplicarea procentului de inflație.

Se arată că două reclamante nu au renunțat la judecarea cauzei, instanța de judecată admițându-le acțiunea. Ca urmare, arată că o instanță de judecată a stabilit cu putere de lucru judecat că aceste sume stabilite cu titlu de stimulente se cuveneau salariaților.

Pe de altă parte, arată că aceste sume au fost achitate cu respectarea dispozițiilor art. 227 din OG nr. 92/2003 având în vedere și Regulamentul propriu aprobat prin Dispoziția P. nr. 6218/10.12.2008 a cărei legalitate a fost confirmată de Prefectul județului G..

Cu privire cele reținute la punctul 8, se arată că stimulentele au fost acordate în mod corect și persoanelor care la data plății nu mai avea calitatea de salariați ai entității având în vedere faptul că până la data încetării raporturilor de muncă aceștia efectuaseră activități de administrare a creanțelor fiscale.

În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 94/1992.

În susținerea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri ( filele 6 - 104 ds. atașat, filele 28 – 93 ds. Tribunalul G. ).

Legal citată, pârâta C. de C. a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată motivat de faptul că punctele 6, 7 și 8 din Decizia nr. 41/18.11.2011 sunt temeinice întrucât drepturile salariale și stimulentele au fost acordate în afara cadrului legal.

În drept, pârâta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.

În susținerea cererii, pârâta a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate ( filele 96 – 430 ds.).

Prin sentința civilă nr. 311/26.06.2012, C. de Apel G. a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.

După declinare, pe rolul Tribunalului G. cauza a fost înregistrată sub nr._ .

La solicitarea ambelor părți, instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri indicate anterior.

Prin sent. civ. nr. 2870/16.10.2013, Tribunalul G. a admis în parte acțiunea in contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI G. si M. G.- PRIN PRIMAR, ambii cu sediul instituției in G., . și pe pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul in București, sector 1, .. 22-24, având ca obiect „litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992)”.

A anulat în parte Decizia nr. 41/18.11.2011 de C. de C. a României doar în ceea ce privește punctele 7 și 8 și măsurile corespunzătoare și Încheierea nr. 27/10.02.2012 emisă de C. de C. a României doar în ceea ce privește soluția pronunțată față de punctele 7 și 8 din Decizia nr. 41/18.11.2011, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

În motivare, a reținut că în anul 2012 UAT M. G. jud. G. a fost supusă unui audit financiar al conturilor anuale de execuție bugetară, control efectuat de către reprezentanții Camerei de C. G. și finalizat prin Decizia nr. 41/18.11.2011 ( filele 6 – 12 ds. atașat ).

Împotriva punctelor 6, 7 și 8 din Decizia emisă de Camera de C. G., reclamanta a promovat contestație la C. de C. a Românie, în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea 554/2004, contestație ce a fost respinsă prin Încheierea nr. 27/10.02.2012 ( filele 14 - 27 ds. atașat ).

La punctul 6 din Decizia nr. 41/18.11.2011 – ce face obiectul prezentei acțiuni - s-a constatat că UAT M. G. a acordat fără bază legală drepturi salariale suplimentare, respectiv spor pentru condiții vătămătoare de muncă (spor calculator), în perioada septembrie 2008 – august 2011 personalului din aparatul de specialitate .

Ca urmare, s-a dispus ca reclamanta să stabilească întinderea prejudiciului astfel rezultat, inclusiv a foloaselor nerealizate și să se dispună măsurile legale de recuperare a acestora până la data de 29.02.2012.

La punctul 7 din Decizie s-a reținut că UAT M. G. a efectuat plăți nelegale de personal în perioada ianuarie 2011 – august 2011, reprezentând stimulente acordate personalului din cadrul compartimentului de specialitate al entității, cu titlu de restanță pentru perioada 2009 – 2010, stimulente ce au fost incluse și în salariile de bază la nivelul mediu al acestora pentru luna octombrie 2010. Pentru stabilirea prejudiciului astfel cauzat și recuperarea acestuia s-a stabilit ca termen 29.02.2012.

La punctul 8 s-a reținut că, prin încălcarea prevederilor legale, au fost efectuate în perioada ianuarie – august 2011 plăți/cheltuieli de personal reprezentând stimulente către persoane care, la momentul efectuării plăților, nu se aflau în relații contractuale de muncă cu entitatea, fără existența unui titlu executoriu și fără ca acestea să fie înregistrate în evidența contabilă a entității în calitate de creditori ai instituției. S-a stabilit ca termen de recuperare a prejudiciului astfel cauzat 29.02.2012.

Referitor la sporul pentru condiții vătămătoare ( spor de calculator ) acordat pentru perioada 2008 - 2009 către personalul contractual și funcționari publici, instanța reține că acesta a fost acordat prin Dispoziția primarului nr. 2117/23.03.2006 ( fila 369 ds.) având la bază Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 5/19.09.2004, nr. 18/22.03.2004, nr. 19/22.03.2004, nr. 20/22.03.2004, nr. 42/04.06.2004 și ulterior buletinul nr. 291/12.09._ emise de Direcția Județeană de Sănătate Publică G. ( filele 405 - 410 ds. ).

Potrivit acestor buletine, recomandările comisiei au fost în sensul „respectării normelor igienico-sanitare și de protecția muncii prevăzute de legislația în vigoare”.

Potrivit dispozițiilor art. 8 lit. a din H.G. nr. 281/1993, aplicabil în speță și în vigoare la momentul acordării inițiale a sporului în discuție, sporul pentru condiții vătămătoare se putea acorda numai dacă locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a acestuia și condițiile de acordare erau stabilite prin Regulamentul elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. Or, categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții vătămătoare sunt strict nominalizate în Anexa 3 la Ordinul comun al MEC/MMPS nr._ , iar posturile nominalizate nu se încadrează în această anexă.

În același sens, se reține că Legea nr. 330/2009 prevede posibilitatea acordării unui spor pentru condiții vătămătoare, însă precizează că locurile de muncă pentru care se acordă aceste sporuri vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens.

„Autoritățile abilitate în acest sens” sunt prevăzute de art. 8 din H.G. nr. 281/1993 în referire la Regulamentul aprobat prin Ordinul comun al Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 6366/1993 și al Ministerului Sănătății nr.1132/1993. Mai exact, locurile de muncă pentru care se acordă sporurile respective se stabilesc pe baza determinărilor prin expertizare făcute de personalul încadrat în unitățile specializate ale Ministerului Sănătății.

Potrivit aceluiași Regulament și a art. 9 din Anexa III la Legea nr.330/2009, buletinul de expertizare astfel întocmit trebuie avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de Ministerul Finanțelor Publice.

Or, Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, prezentat de reclamantă este întocmit de Direcția de Sănătate Publică dar nu este avizat de cele două Ministere mai sus arătate.

În plus, buletinul menționează doar că personalul este expus condițiilor vătămătoare de muncă și că se recomandă respectarea normelor igienico-sanitare, fără a preciza dacă sunt depășite concentrațiile maxime admise de normele naționale de protecție a muncii. Or, potrivit art.7 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Comun al M.S./MMPS_, sporurile în discuție se acordă numai în cazul în care sunt depășite concentrațiile maxime admise, dovadă pe care reclamanta nu a făcut-o.

Potrivit Anexei III la Legea nr.330/2009, buletinul de expertizare astfel întocmit trebuie avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de Ministerul Finanțelor Publice.

Ca urmare, s-a apreciază că și în anul 2010 sporul pentru condiții periculoase a fost acordat fără temei legal.

Referitor la acordarea sporului în anul 2011, Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 284/2010 „locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate”.

Verificând actele aflate la dosar, Tribunalul a constatat că în anul 2011 s-a procedat la plata acestui spor pe baza unui regulament aprobat de ordonatorul principal de credite, fără avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice.

În ceea ce privește deciziile civile invocate de către reclamanți, respectiv nr. 918/2011, nr. 1072/R/2011, nr. 105/2011 și nr. 228/2011 ( filele 32 – 43, 47 – 51 ds. atașat ), Tribunalul constată că acestea nu au nicio legătură cu cauza de față. Astfel, este adevărat că în considerente instanța, motivând respingerea acțiunilor reclamanților – salariați ai entității, reține că salariile acestora au fost corect calculate, însă, în condițiile în care nu a fost analizat în mod direct sporul pentru condiții vătămătoare nu se poate aprecia că operează puterea de lucru judecat. Cu alte cuvinte, în cauzele la care se face referire au fost analizate alte aspecte, este adevărat în legătură cu drepturile salariale cuvenite angajaților reclamanților, însă nu privind legalitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare, acestea nefiind contestate în acel cadrul de niciuna dintre părți. Ca urmare, nici soluțiile și nici considerentele hotărârilor indicate nu pot avea putere de lucru judecat în prezenta speță.

Instanța a înlăturat ca neîntemeiate și susținerile reclamanților în sensul că măsurile dispuse prin Decizia contestată intră sub incidența Legii nr. 84/2012, reținând că, într-adevăr, la data de 15.06.2012 a intrat în vigoare această Lege privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice . Cu toate acestea, art. 1 din actul normativ indicat prevede că „prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare”, iar art. 2 alin. 1 prevede că „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând veniturile de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii”. Instanța constată că prin dispozițiile legale invocate se instituie o amnistie fiscală în favoarea personalului din sectorul bugetar, dar acestea nu pot constitui în nici o împrejurare motiv de anulare a unei Decizii prin care s-a stabilit că o . drepturi bănești au fost acordate fără drept.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că sporurile pentru condiții vătămătoare au fost acordate de UAT M. G. în mod nelegal.

Cu privire la stimulentele acordate personalului în perioada ianuarie 2011 – august 2011, instanța de fond a reținut că acestea au fost plătite cu titlu de restanță pentru perioada 2009 – 2010.

Prin sentința civilă nr. 3377/01.11.2010 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ , invocată de către reclamanți în susținerea acțiunii, instanța a reținut în mod irevocabil faptul că două reclamante, în calitate de salariate a Primăriei mun. G. – Direcția de impozite, taxe și alte venituri locale, au calitatea necesară primirii de stimulente având în vedere dispozițiile art. 227 din OG nr. 92/2003.și Dispoziția P. nr. 6218/10.12.2008 prin care a aprobat regulamentul de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente.

Unul dintre efectele hotărârii judecătorești este și puterea lucrului judecat, acest principiu împiedicând nu numai judecarea unui nou proces deja terminat ci și contrazicerea dintre două hotărâri judecătorești, respectiv infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă printr-o altă hotărâre posterioară dată într-un alt proces. În principiu, partea care interesează lucrul judecat este dispozitivul având în vedere că acesta este cel care se execută. Cu toate acestea, se apreciază că poate fi recunoscut acest efect și considerentelor, dar doar în măsura în care dispozitivul se reflectă în el.

Or, stabilirea de către Tribunalul G., prin hotărârea judecătorească invocat anterior, rămasă irevocabilă, a faptului că salariații Direcția de impozite, taxe și alte venituri locale din cadrul Primăriei mun. G. trebuie să primească stimulentele pentru perioada mai 2008 - 2010, constituie un argument decisiv în favoarea concluziei că entitatea era îndreptățită să efectueze și plata acestor drepturi, inclusiv persoanelor care în perioada arătată (2008 – 2010) se aflau în relații contractuale de muncă cu aceasta, indiferent de momentul concret al plății.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C. de C. a României criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivare, recurenta susține cu privire la primul motiv de recurs, potrivit căruia instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, a învederat următoarele:

Actul jurisdicțional, (ca orice act juridic, in general) produce pe lângă efecte

obligatorii intre părți, întemeiate pe principiul relativității, si efecte de opozabilitate fata

de terti. Ca element nou aparut in ordinea juridica si in cea sociala, hotararea nu poate fi

ignorata de catre terti, sub motiv ca nu au participat in procesul finalizat prin adoptarea

ei. F. de acestia insa, hotararea se va opune cu valoarea unui fapt juridic si cu

valoarea unui mijloc de proba, (respectiv, de prezumtie).

În același timp, pentru ca tertul (in speta, subscrisa), nu a participat la dezbaterea judiciara finalizata prin hotararea judecatoreasca ce i se opune (si astfel, nu si-a putut face propriile aparari), el are posibilitatea ca in cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, sa rastoame prezumtia invocata de parte si care fata de el are doar valoare relativa, (caracterul absolut al prezumtiei legale functionand, in conditiile art. 1202 alin. 2 Cod civil, doar in relatiile dintre parti).

Or, instanța de fond în mod greșit a extins efectele hotărârii judecătorești - Sentința Civilă nr. 3377/01.11.2010 - la toți salariații Direcției de Taxe și Impozite și a reținut că Tribunalul G. s-a pronunțat anterior asupra faptului că doi dintre salariații Direcției de Taxe și Impozite au dreptul să primească stimulente, context în care acțiunea reclamantei, pe aceste două măsuri, este întemeiată.

Sentința civilă nr. 3377/01.11.2010 nu poate constitui temei legal pentru acordarea diferențelor de stimulente pentru întreg personalul, întrucât aceasta are autoritate de lucru judecat numai pentru obiectul juridic dedus judecății, iar punerea ei în aplicare trebuia să respecte prevederile O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art.1201 C.civ. este autoritate de lucru judecat atunci când a doua

cerere în judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți. In speță, se poate observa că nu este îndeplinită condiția triplei identități,

părți,obiect, cauză.

În cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de textele de lege anterior menționate, nefiind îndeplinită condiția triplei identități: de părți, obiect și cauză, ceea ce face ca posibilă pronunțarea unei alte hotărâri pe o situație litigioasă ce nu a fost soluționată.

În plus, mai arată că numai un proces care a fost judecat - între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză - nu mai poate fi reluat, asigurându-se prin aceasta stabilitatea raporturilor juridice încheiate.

Ca atare, consideră că instanța de fond trebuia să se raporteze strict la susținerile părților și nu să considere faptul că un litigiu în care reclamanți au fost doar doi dintre salariații Direcției de Taxe și Impozite și față de care instanța a apreciat că au dreptul să primească stimulente, este un argument decisiv în favoarea concluziei că măsurile 7 și 8 din decizie sunt nelegale.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșita a legii, învederăm următoarele:

Susține legalitatea și temeinicia măsurii dispusa la punctul II.7 din Decizia nr.41/18.11.2011.

În urma controlului efectuat s-a constat faptul că în anul 2011, reclamanta a acordat drepturi bănești reprezentând stimulente în baza Regulamentului de constituire și utilizare a fondului de stimulente aprobat prin Dispoziția primarului nr. 6218/2008, modificată prin Dispoziția nr. 8681/2009 contrar prevederilor legale în materie.

Începând cu anul 2011 în conformitate cu prevederile art.14 alin. l din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, entitatea a procedat la includerea în salariul de baza brut lunar a nivelului mediu al stimulentelor aferent lunii octombrie 2010, doar pentru salariații din cadrul Direcției de impozite și taxe din cadrul acesteia, aceștia fiind singurii beneficiari ai stimulentelor în luna octombrie 2010. Restul salariaților nu au beneficiat de aceste prevederi legale, deoarece în luna octombrie 2010 nu au beneficiat de stimulente.

Se disting doua situații:

Salariații din cadrul Direcției Impozite și Taxe care au beneficiat în perioada

ianuarie - august 2011, de stimulente astfel:

- stimulente incluse în salariul de bază brut lunar, dar și de

- stimulente acordate în baza Regulamentului de constituire și utilizare a fondului de stimulente aprobat prin Dispoziția primarului nr. 6218/2008.

Salariații entității, exclusiv personalul din cadrul Direcției de Impozite și Taxe,

care nu au avut inclus în salariul de baza brut lunar nivelul mediu al stimulentelor

aferent lunii octombrie 2010, dar au beneficiat de drepturi bănești reprezentând

stimulente, în baza Regulamentului de constituire și utilizare a fondului de stimulente

aprobat prin Dispozițiile primarului nr. 6218/2008, modificată prin Dispoziția nr.

8681/2009.

Entitatea a procedat în anul 2011 la plata de stimulente către personalul entității, cu titlu de restanță pentru perioada 2009-2010, contrar prevederilor legale.

Invocarea de către reclamantă, ca argument pentru acordarea stimulentelor financiare salariaților, a încheierii nr.VI.77/03.03.2011 a Curții de C., nu poate fi reținută, deoarece aceasta se referă la drepturi bănești acordate sub forma stimulentelor financiare în exercițiul financiar 2009. Comisia de soluționare a contestațiilor a analizat la acel moment contestația la Decizia nr.47/2010 asupra situației de fapt aferentă anului 2009, concluzionând că: "Primăria municipiului G. avea dreptul să constituie fonduri pentru acordarea de stimulente;

La verificarea modului de constituire a fondului de stimulente s-a constatat că acesta s-a constituit din sursele prevăzute de reglementările legale;

Utilizarea fondului de stimulente s-a realizat potrivit regulamentului și procedurii aprobate în acest sens de ordonatorul principal de credite."

Învederează instanței faptul că reglementările legale referitoare la constituirea și utilizarea fondului pentru acordarea de stimulente s-au modificat începând cu anul 2011.

Invocarea faptului că unii salariați au câștigat în instanță diferența de stimulente restantă aferentă perioadei mai 2009 - aprilie 2010, actualizata cu indicele de inflație la data plății efective, nu poate constitui temei legal pentru acordarea diferențelor de stimulente pentru întreg personalul, întrucât sentința civilă invocată are autoritate de lucru judecat numai pentru obiectul juridic dedus judecății, iar punerea ei în aplicare trebuia să respecte prevederile O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare.

Măsura dispusă la punctul II.7 din Decizia nr.41/18.11.2011 este legală și temeinică, aspect care rezultă din următoarele texte de lege:

Art. 227 alin. 4 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu

modificările și completările ulterioare: „Ministerul Finanțelor Publice și unitățile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Finanțelor Publice și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de 15% din: a) sumele reprezentând valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod; b) sumele încasate în cadrul procedurii insolvenței; c) sumele reprezentând impozite, taxe și contribuții stabilite suplimentar ca urmare a inspecției fiscale, stinse prin încasare sau compensare; d) sumele reprezentând obligații fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin încasare sau compensare; e) sumele reprezentând valoarea amenzilor stinse prin încasare sau compensare; f) sumele reprezentând valoarea bunurilor confiscate și valorificate."

Art.9 alin.(2) din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a

personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările

ulterioare: „Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar."

Art.14 alin. (1) - (4) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în

anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice: „(l)Începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și al Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.

(2) Valoarea medie prevăzută la alin. (1) se calculează pentru funcțiile identice, echivalente sau asimilate din punctul de vedere al salarizării, distinct pe fiecare ordonator principal de credite, respectiv pe ordonator secundar de credite și cumulat pentru ordonatori terțiari de credite din subordinea fiecărui ordonator principal sau, după caz, secundar de credite,

(3) Drepturile bănești, care potrivit alin. (1) și (2) se includ în salariul de bază, nu se majorează cu procentul prevăzut la art. 1.

(4) Fondurile constituite în temeiul art. 227 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 29/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea drepturilor bănești, care potrivit alin.(l) au fost incluse în salariul de bază, se fac venit la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, la bugetele fondurilor speciale."

Așa cu reiese din economia disp. art.14 alin.(l) din Legea nr.285/2010, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.

Totodată, potrivit disp. art.14 alin.(4) din același act normativ, începând cu 1 ianuarie 2011, fondurile constituite în temeiul art.227 din O.G. nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al art. IV din O.G. nr.29/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea drepturilor bănești, care potrivit alin.(l) au fost incluse în salariul de bază, se fac venit la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, la bugetele fondurilor speciale.

În același sens sunt și răspunsurile transmise UATM G. de următoarele entități:

Ministerul Finanțelor Publice, care prin adresa nr._/19.04.2011,

precizează că nu are „ competența legală de a emite puncte de vedere obligatorii cu

privire la aplicarea prevederilor legale în domeniul salarizării personalului din autoritățile și instituțiile publice" precum și că „ (...) răspunderea în stabilirea cuantumului salariilor brute din anul 2011 revine, în întregime, ordonatorilor de credite (...) prin urmare, începând cu ianuarie 2011, în salariile de baza ale personalului din cadrul compartimentelor de specialitate cu atribupi în administrarea creanțelor fiscale locale se include nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010 (.../";

Ministerul Administrației și Internelor prin adresa nr._/

22.03.2011 care specifică: „(...) fondul de stimulente se constituie în temeiul art.227 din

Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală (... ) până la

abrogarea acestuia și începând cu anul 2011 stimulentele se includ în salariul de bază

(-)";

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care prin adresa nr. I201DPPC/12811FS/29.08.2011 menționează: „(...) Potrivit art.14 din Legea nr.285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011 pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG nr.92/2003 (...), în salariul de bază se include nivelul mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010"(...)";

Adresa Ministerului Finanțelor Publice nr._/18.03.2011 care menționează că „începând cu 1 ianuarie 2011, fondurile constituite în temeiul art.227 din OG nr.92/2003 (...) pentru acordarea drepturilor bănești care au fost incluse în salariul de bază, se fac venitia bugetul{...) local.".

În concluzie, entitatea reclamantă a procedat în anul 2011 la plata de stimulente către salariați (cu contribuție directă sau indirectă în administrarea creanțelor bugetului local) cu titlu de restanță pentru perioada 2009 - 2010, contrar prevederilor legale, conform cărora începând cu 1 ianuarie 2011, acestea trebuiau incluse in salariul de bază, măsura dispusă la punctul II.7 din Decizia nr.41/18.11.2011 fiind legală și temeinică.

B. Susținem legalitatea și temeinicia măsurii dispusă la punctul II.8 din Decizia nr.41/18.11.2011.

În procesul verbal de constatare, înregistrat la Camera de C. G. sub nr .2524/19.10.2011 s-a consemnat că, în anul 2011 entitatea reclamantă a procedat la plata unor drepturi bănești reprezentând stimulente către persoane care nu mai erau angajații acesteia, conform Situației fondului de stimulente acordat pentru perioada 2010 - august 2011.

Analizând reglementările legale în domeniu, respectiv:

- art. 18 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „ Contabilitatea instituțiilor publice asigură înregistrarea drepturilor constatate, veniturilor încasate, angajamentelor bugetare, angajamentelor legale, plăților de casă și a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului aprobat și normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice."

- pct.3.1.3. - „Personal și conturi asimilate" din OMFP nr.1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, potrivit cărora: n Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme și echipamente de lucru, precum și debitele provenite din pagube materiale, amenzile și penalitățile stabilite în baza unor hotărâri ale instanțelor judecătorești, și alte creanțe fată de personalul unității se înregistrează ca alte creanțe în legătură cu personalul (contul 4282)." art.227 alin.(8) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora:,, Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedentă."

- O.M.F.P. nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale:

„ a) Angajamentul legal - faza în procesul execuției bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice.

Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub formă scrisă și să fie semnat de ordonatorul de credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziție publică, comandă, convenție, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut etc.",

Concluzionează următoarele:

- potrivit prevederilor art. 18 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a pct. 3.1.3 din OMFP nr. 1917/2005, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta avea obligația să înregistreze creanța, reprezentând stimulent financiar, în legătura cu personalul cu care a încetat raporturile de munca;

- în contabilitatea reclamantei nu a fost evidențiat și înregistrat nici fondul de stimulente constituit și rămas nerepartizat și nici nu au fost înregistrate sume de plată către diverși creditori-salariați/foști salariați reprezentând stimulente cuvenite acestora;

- sumele acordate cu titlu de stimulente persoanelor care nu mai au calitatea de salariați ai reclamantei, nu au la bază un angajament legal,

- respectiv un act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice(contract de munca, titlu executoriu, etc).

- potrivit prevederilor art.227 alin.8 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedentă, fapt pentru care justificarea de către reclamantă a faptului că sumele plătite ca stimulente în anul 2011 sunt constituite și datorate pentru activitatea desfășurată în perioada 2009-2010, contravine prevederilor legale cu privire la momentul efectuării plăților.

De asemenea, invocarea de către reclamantă, ca argument pentru acordarea stimulentelor financiare salariaților, a încheierii nr.VI.77/03.03.2011 a Curții de C., nu poate fi reținută, deoarece aceasta se refera la drepturi bănești acordate sub forma stimulentelor financiare în exercițiul financiar 2009.

În concluzie, solicită instanței ca, în baza probelor administrate și a argumentelor prezentate, să admită recursul, sa modifice în parte sentința recurate și, pe cale de consecință, să respingă și cererea de anulare a măsurilor II.7, II.8 din Decizia nr. 41/18.11.2011 emisa de Camera de C. G. și a dispozițiilor corelative din încheierea nr. 27/10.02.2012 emisă de C. de C. a României, ca neîntemeiată.

În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

De asemenea, a declarat recurs și Instituția P. Municipiului G., M. G. - prin Primar criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivare, recurenta reclamantă a menționat că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurata cu aplicarea greșita a legii, potrivit dispozițiilor art. 304 punct 9 din Codul de procedura civila.

Referitor la măsura dispusa la punctul 6 din Decizie, respectiv:

C. de conturi a reținut următoarele:

"entitatea auditată a acordat nelegal, in perioada ianuarie 2010-august 2011 funcționarilor publici si personalului contractual, spor de condiții grele (calculator, noxe, arhiva etc); Entitatea auditata a efectuat plați nelegale, in perioada septembrie 2008-august 2011, personalului propriu, reprezentând spor de condiții vatamatoare;"

Au aratat la fond ca aspectele retinute de catre parata C. de C. sunt neîntemeiate si nelegale pentru urmatoarele considerente:

In primul rand, plata sporurilor s-a realizat in baza unor dispozitii de incadrare a caror legalitate a fost cercetata anterior de catre instantele de judecata.

In acest sens au pecizat faptul ca impotriva dispozitiilor de incadrare emise in baza Legii nr. 330/2009 si OUG nr. 1/2010, toti functionarii publici si personalul contractual, au formulat contestatii, criticand legalitatea acestora Si, in urma analizei realizate cu privire la dispozițiile de încadrare, instanțele de judecata au apreciat ca acestea îndeplinesc conditiile de legalitate.

Astfel cum au fost identificate si in cuprinsul contestației cat si a plângerii formulate, cauzele avute in vedere sunt urmatoarele: Decizia nr. 918/2011 pronuntata de C. de Apel Galati in dosar nr._, Decizia nr. 1072/R/2011 pronuntata de C. de Apel Galati in dosar nr._, Sentinta nr. 105/2011 pronuntata de Tribunalul Galati in dosar nr._/121/2010, Sentinta nr. 228/2011 pronuntata de Tribunalul Galati in dosar nr._ .

Cu privire la acest aspect, instanta de fond a retinut ca "aceste hotarari nu au nicio Iegatura cu cauza de fata. (....) in cauzele la care se face referire au fost analizate alte aspecte, este adevarat in legatura cu drepturile salariale cuvenite angajatilor reclamantilor, insa nu privind legalitatea acordarii sporului pentru conditii vatamatoare, acestea nefiind contestate in aceî cadru ăe niciuna dintre parti. Ca urmare, nici solutule si nici considerentele hotararilor indicate nu pot avea putere de lucru judecat in prezenta speta."

Apreciază ca instanta in mod gresit a concluzionat ca hotararile judecatoresti invocate nu produc efectul pozitiv al puterii de lucru judecat pentru ca nu ar avea legatura cu prezenta cauza.

Din cuprinsul considerentelor acestor decizii rezulta cu evidenta faptul ca instantele s-au raportat Ia sporurile ce puteau fi incluse in salariul de baza conform disp. Legii 330/2009 din punct de vedere al legalitatii lor. Astfel, cu ocazia judecatii, instantele au confirmat includerea sporurilor de „calculator", de „conditii periculoase si vatamatoare" (nuirute expres in cuprinsul hotararilor judecatoresti invocate) ca fiind Iegale si temeinice si astfel trebuind sa fie incluse in cuantumul salariului determinat potrivit noii legi de salarizare nr. 330/2009.

Efectul juridic al hotararilor judecatoresti a fost confirmarea pe cale judiciara a cuantumului salariului de baza acordat ulterior intrarii in vigoare a Legii 330/2009. Prin urmare, orice decizie ulterioara a Curtii de C. sau a instantelor de judecata care ar avea drept efect diminuarea cuantumului acestui salariu de incadrare va intra in conflict cu hotararile judecatoresti la care am facut referire mai sus.

Or, exact acest efect este interzis de lege prin instituirea principiului puterii de lucru judecat prin efectul pozitiv al acestuia:

Această regletnentare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între eonsiderentele hotărărilorjudecătorești.

Cum, potrivit art.1200pct.4 cu referire la art.1202 alin.(2) din vechiul C.civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

ICCJ- Secția I civilă, decizia nr. 3028 din 4 mai 2012

Din punctul nostru de vedere, la momentul analizarii modului in care trebuia calculat salariul de baza in conformitate cu Legea 330/2009, instanta in mod necesar a trebuit sa analizeze si legalitatea tuturor componentelor acestuia deci si a tuturor sporurilor ce intrau in compunerea salariului, sporuri ce sunt mentionate expres in cuprinsul deciziilor aratate (inclusiv sporul de calculator).

In al doilea rand, au aratat in fata instantei de fond ca, potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 8^2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice "se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii."

Amnistia fiscala se aplica persoanelor mentionate la art. 1 din legea mai sus -mentionata, respectiv: "Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:

a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate Ia instanțele judecătorești competente;

b) hotărârilor consiliilor locale și județene;

c) contractelor de muncă/conventiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și institutiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.

In acest sens, consideră că se poate retine, chiar parata C. de C., prin Incheierea nr. 27 din data de 22.02.2012 prin care a fost solutionata contestatia nr._/11.12.2012 formulata impotriva Deciziei nr. 56/23.11.2012.

Astfel, in cuprinsul Incheierii nr. 17 din data de 22.02.2012, pagina 6 alin. 6 si 9, se retine:

"Totodata, Comisia retine ca, dupa emiterea Incheierii nr. 27/10.02.2012, a fost adoptata Legea nr. 84/2012. Avand in vedere prevederile Legii nr. 84/2012, Comisia constata urmatoarele: Masura din Decizie (41/2011) care vizeaza recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin plata in anul 2010 (pe perioada de valabilitate tacita a contractului/ acordului colectiv de munca) a drepturilor reprezentand spor de calculator, isi inceteaza de drept efectele urmare a intarii in vigoare a Legii nr. 84/2012."

Au atasat în susținerea celor anterior menționate si Punctul de vedere emis de Consiliul Superior al Magistrarurii cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 8^/2012, inregistrat la emitent sub nr._ .

In aceste condiții apreciază ca este evident ca se poate constata cu ușurința ca prejudiciile invocate (pe care oricum nu le recunosc) de către C. de C. au fost amnistiate.

Cu privire la acest aspect instanța de fond a reținut doar ca "prin dispozițiile legale invocate se instituie o amnistie in favoarea personalului bugetar, dar acestea nu pot constitui in nicio imprejurare motiv de anulare a unei Decizii prin care s-a stabilit ca o . drepturi banesti au fost acordate fara drept", fara a se apleca asupra celorlalte argumente pe care Ie-am adus in sustinerea cererii noastre.

In primul rand, acest rationament ai instantei de fond este gresit, intrucat a plecat de la o premiza incompleta: intrucat Decizia a carei anulare se solicita nu este o simpla decizie de constatare a nelegalitatii unor sporuri ci reprezinta o masura de recuperare a acestor sume - recuperare ce nu mai poate fi realizata intrucat a intervenit un impediment legal: Legea nr. 84/2012 de amnistie.

Reproduce textul masurii nr. 6 din cadrul Deciziei nr. 41/18.11.2011:

"Veti stabili intinderea prejudiciului aferent platilor nelegale efectuate la cheltuieli de personal (functionari publici si personal contractual) reprezentand spor conditn grele - calculator (ianuarie 2010 - august 2011) si spor conditii vatamatoare (septembne 2008 - august 2011), inclusiv foloasele nerealizate.

Veti lua masurile legale pentru recuperarea acestuia.

Termen de realizare: 29.02.2012".

Se poate observa cu usurinta ca masura dispusa prin Decizia 41/2011 vizeaza efectiv recuperarea prejudiciului (avand si termen limita de executare) iar din aceasta perspectiva actiunea promovata de subscrisii de anulare a acestei Decizii a Curtii de C. este intemeiata intrucat executarea masurii nr. 6 ar intra in flagrant conflict cu legea de amnistiere amintita.

Redă si „Punctul de vedere" exprimat de Consiliul Superior al Magistraturii privind aplicabilitatea disp. Legii 84/14.06.2012 personalului contractual al CSM, intrucat prin identitate de ratiune este aplicabil altor categorii persoane (functionari publici si personal contractual):

„Efectele exonerarii de plata se produc si in viitor, in sensul ca inlatura raspunderea patrimoniala ce consta in repararea prejudiciului produs angajatorului prin incasarea unor venituri de natura salariala, necuvenite, si care este prevazuta de de art. 256 alin (1) si art. 257 alin (1) Codul Muncii, conform carora salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligal sa o restituie. (...) Daca sanctiunea restituini a fost pusa in executare, executarea va inceta. Daca insa restituirea sumei nu afost inceputa, atunci aceasta nu va mai incepe. De asemenea, exonerarea de plata prevazuta de Legea nr. 84/2012 inlatura si obligatiile accesorii de plata a dobanzilor si penalitatilor."

Din aceste considerente au solicitat sa se admită prezentul recurs si in rejudecare să se dispună modificarea in parte a sentinței recurate, in sensul admiterii plangerii formulate impotriva Incheierii nr. 27/10.02.2012 pronuntata de C. de C. a Romaniei, precum si impotriva Deciziei nr. 41/18.11.2011 emisa de Camera de C. a Juderului Galati,

În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, C. de apel constată următoarele:

În ce privește cadrul procesual al recursurilor, C. constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 304¹ C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.

Referitor la recursul declarat de pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, C. reține următoarele:

Cu privire la punctele 7 și 8 din Decizia nr. 41/18.11.2011, C. reține că, prin sent. civ. nr. 3377/01.11.2010 a Tribunalului G., irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._, două salariate ale Primăriei din cadrul Direcției de impozite și taxe locale au obținut acordarea stimulentelor, având în vedere disp. art. 227 OG 92/2003 și Dispoziția P. nr. 6218/10.12.2008 privind constituirea fondului de stimulente. Aceste stimulente au fost datorate pentru perioada mai 2008 – aprilie 2010, iar cele două reclamante au câștigat o diferență neplătită aferentă perioadei mai 2009 – aprilie 2010.

C. reține că, prin încheierea nr. VI.77/03.03.2011 a Curții de C. a României, prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Deciziei nr. 47/08.11.2010 a Camerei de C. G., ce privea tot pe reclamanta UAT M. G., s-a considerat că Primăria avea dreptul să constituie fondul pentru acordarea de stimulente. În motivele de recurs, pârâta a arătat că nu este posibilă acordarea diferenței câștigate de cele două angajate tuturor salariaților și în niciun caz începând cu anul 2011, când a intrat în vigoare art. 14 alin. 1 Legea nr. 285/2010, care a dispus includerea stimulentelor în salariul de bază.

C. observă, însă, că stimulentele acordate personalului în perioada ianuarie 2011 – august 2011 nu erau aferente acestui interval, ci reprezentau restanțe neacordate angajaților din perioada 2009-2010.

Așadar, nu sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. 1 Legea nr. 285/2010, stimulentele plătite fiind aferente perioadei 2009-2010, chiar dacă au fost achitate după data de 01.01.2011.

Înainte de . Legii nr. 285/2010, reclamanții au acordat corect stimulentele, chiar pârâta reținând că salariații aveau dreptul la plata acestora. Este adevărat că sent. civ. nr. 3377/01.11.2010 a Tribunalului G. nu produce efecte față de ceilalți angajați ai primăriei, însă reclamanții nu au avut în vedere acest aspect, ci, însușindu-și raționamentul instanței, apreciind că pot dispune în mod legal de fondul de stimulente constituit deja, au acordat stimulentele tuturor angajaților, înlăturând discriminarea creată.

Așadar, stimulentele au fost acordate în mod legal personalului bugetar din subordinea recurenților.

În ce privește plata stimulentelor către angajații care își încetaseră activitatea în cadrul primăriei, deși acestora le lipseau titlurile executorii, C. reține că recurenții au dat dovadă de bună-credință, deoarece foștii angajați aveau dreptul la plata stimulentelor întocmai ca angajații actuali. Prin plata benevolă a stimulentelor, reclamanții au prevenit declanșarea de litigii în instanțele de judecată și întârzierile inevitabile ce ar fi survenit. Instanța observă că, potrivit jurisprudenței Curții EDO, autoritățile statului au obligația de acționa în mod activ și cu bună-credință în realizarea obligațiilor ce le incumbă față de particulari, preîntâmpinând orice întârziere ce ar putea să apară în realizarea drepturilor acestora.

În ce privește recursul declarat de reclamanții M. G. și PRIMARUL MUNICIPIULUI G., C. reține următoarele:

Referitor la incidența amnistiei fiscale prevăzută de Legea nr. 84/2012, în practica instanței s-a considerat că amnistia fiscală intervenită la o dată ulterioară emiterii deciziei camerei de conturi nu afectează valabilitatea deciziei, deoarece nulitatea unui act poate fi determinată numai de cauze anterioare sau concomitente încheierii lui. Cum Decizia nr. 41/18.11.2011 a fost emisă anterior intrării în vigoare a acestei legi, problema amnistiei fiscale va fi tratată de instanțele învestite cu soluționarea litigiilor prin care funcționarii publice contestă dispozițiile de imputare emise, respectiv prin care recurenții solicită obligarea personalului contractual la restituirea drepturilor primite necuvenit.

Se observă că dispozițiile Legii nr. 84/2012 se aplică numai drepturilor cuvenite personalului bugetar până la data de 01.01.2011, care au fost stabilite prin acorduri/contracte colective de muncă, hotărâri ale consiliului local/județean sau contractelor încheiate în cadrul programelor cu finanțare europeană.

C. de C., prin încheierea nr. 17/22.02.2013, prin care a soluționat contestația împotriva deciziei nr. 56/23.11.2012, a apreciat că pentru drepturile acordate prin acordul/contractul colectiv de muncă a intervenit amnistia fiscală prevăzută de Legea nr. 84/2012, însă acordul/contractul a fost valabil numai până în luna aprilie 2010 (în urma unei prelungiri tacite), astfel că amnistia se aplică numai drepturilor cuvenite până la această dată.

În ce privește legalitatea sporului de condiții periculoase acordat angajaților recurenților-reclamanți, C. reține că sporul a fost acordat nelegal, deoarece, potrivit art. 159 Normele generale de protecție a muncii aprobate prin Ordinul MMSS/MSF nr._, recurenții aveau posibilitatea, pentru înlăturarea consecințelor suprasolicitării nervoase, să organizeze timpul de muncă și regimul pauzelor, luând în considerare particularitățile activităților profesionale, existența factorilor de risc din mediu și capacitatea de adaptare a personalului, astfel încât suprasolicitarea să fie înlăturată.

Așadar, până în luna decembrie 2009, sporul a fost acordat nelegal.

Ulterior datei de 01.01.2010, sporul putea fi acordat, în condițiile adresei comune nr. 1839/MCS/21.08.2010 a MMFPS și MFP, numai în baza art. 30 alin. 5 lit. b Legea nr. 330/2009, adică numai personalului căruia sporul îi fusese acordat legal până la 31.12.2009.

La fel, și în perioada ulterioară sporul a fost acordat nelegal, din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale art. 21 Legea nr. 284/2010 reieșind că sporul nu poate fi acordat în lipsa unui regulament aprobat de ordonatorul de credite, avizat de MMFPS și MFP.

Se mai reține că, la nivelul instanței, s-a cristalizat o practică în ce privește acest spor, considerându-se că sporul de calculator (condiții periculoase) este nelegal acordat și urmează a fi restituit, dacă nu este incidentă amnistia fiscală.

Existența unor litigii purtate între recurenți și o parte din angajați, prin care s-a reținut că aceștia din urmă au dreptul la sporul de condiții vătămătoare nu afectează obligațiile recurenților stabilite prin Decizia Camerei de C., aceștia urmând a se îndrepta împotriva angajaților pentru care nu există hotărâri judecătorești de acordare a sporului și împotriva angajaților care dețin hotărâri, pentru perioadele în care aceste hotărâri nu se aplică.

Așadar, decizia Curții de C. este nelegală numai în privința pct. 7 și 8, soluția instanței de fond fiind justă. D. urmare, încheierea nr. 27/10.02.2012 este nelegală tot în această măsură.

Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.

Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, C. apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.

Având în vedere cele expuse, C. va respinge recursurile declarate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele Instituția P. Municipiului G., M. G. - prin Primar, ambele cu sediul ales la SCPA O. în G., ., ., Mezanin și de pârâta C. de C. a României, cu sediul în București, sector 1, .. 22-24, împotriva sentinței nr. 2870/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014.

Pentru judecător,

L. G. T. în C.O. cf. art. 261 C.p.c.

Președintele Curții de Apel G.

Judecător M. N.

Judecător,

C. R. M.

Pentru judecător,

I. A.

în C.O. cf. art. 261 C.p.c.

Președintele Curții de Apel G.

Judecător M. N.

Pentru grefier,

A. M. S.

în C.O. cf. art. 261 C.p.c.

Grefier Șef H. S.

Tehnored. C.R.M./ 11.08.2014

H.S. 2 ex./ 12 August 2014

Fond – C.L.

← Alte cereri. Decizia nr. 4108/2014. Curtea de Apel GALAŢI		Alte cereri. Decizia nr. 1087/2014. Curtea de Apel GALAŢI →

Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 5226/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 5226/2014. Curtea de Apel GALAŢI