Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 7080/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7080/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 6251/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 7080
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător V. M. D.
Judecător E. L. P.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean G. (A.P.I.A. - Centrul Județean G.), cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 781/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au răspuns pentru recurenta Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean G. (A.P.I.A. - Centrul Județean G.), consilier juridic M. A. C. potrivit delegației pe care o depune la dosar și pentru intimatele C. de C. a României, C. de C. a Județului G.,
consilier juridic Ț. C. în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul recurentei Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean G. (A.P.I.A. - Centrul Județean G.) depune la dosar o cerere de renunțare la judecata recursului, datorită faptului că acțiunea a rămas fără obiect, față de împrejurarea intrării în vigoare a Legii nr. 48/2014.
Reprezentantul intimatelor ia act de renunțare și precizează că nu are pretenții și confirmă faptul că măsura dispusă de C. de C. s-a închis și depune în acest sens un înscris care solicită a se avea în vedere.
C. ia act de cererea de renunțare depusă la dosar de recurenta Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean G. (A.P.I.A. - Centrul Județean G.) și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
C.
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta APIA – Centrul Județean G. a solicitat anularea în tot a Încheierii nr.80/30.07.2013 emisă de C. de C. a României prin care a fost respinsă contestația Centrului Județean G. formulate împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr.31/21.06.2013, emisă de C. de C. a Județului G., ca fiind netemeinică, precum și anularea în tot a Deciziei nr.31/21.06.2013 emisă de C. de C. G., precum și suspendarea executării celor două acte administrative, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare în temeiul art. 15 alin.1 din Legea nr.554/2004, și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că, C. de C. a României – C. de C. G., prin decizia nr.19/2011 a cărei anulare o solicită, în mod greșit a constatat și reținut o . nereguli, obligând conducerea instituției reclamante să întreprindă măsuri, deși prin actele normative în vigoare și cu relevanță în cauză APIA nu a fost obligată să solicite autorităților statului informații cu privire la existența/inexistența datoriilor restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, la data solicitării primei de către solicitanții-fermieri.
Față de măsurile mai sus menționate, dispuse prin Decizia nr.19/24.05.2011 de către C. de C. a României – C. de C. G. reclamanta a contestat actul mai sus menționat, dovada acestui fapt o reprezintă Dosarul nr._ .
La momentul emiterii Deciziei nr.31/21.05.2013 de către C. de C., prin C. de C. a Județului G., pe rolul Curții de Apel G., se afla dosarul nr._, neexistând o hotărâre definitivă și irevocabilă în această speță, pentru a duce la îndeplinire măsurile dispuse de către C. de C. prin C. de C. a Județului G..
Consecințele generate de obligația depunerii declarației pe propria răspundere cu privire la lipsa datoriilor la bugetul de stat și bugetul local, condiții care deși eliminate din Ordinul nr. 98/2010, prin Ordinul nr.108/2011 și din Ordinul nr.215/2010 prin Ordinul nr.165/2011 au fost următoarele: o mare parte din beneficiarii primelor instituite prin lege au fost obligați să restituie sumele primite cu titlu de subvenție, cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare; au fost întocmite dosare penale pe numele acestora pentru infracțiunea de fals în declarații.
Impunerea unei astfel de condiții de eligibilitate nu era necesară din punctul de vedere al dreptului UE și a fost excesivă, întrucât a creat premise false care au îngreunat procesul de subvenționare a activității desfășurate de crescătorii de animale. Unele persoane beneficiare ale sprijinului financiar, la data depunerii cererii de acordare a celor două prime, nu știau dacă au sau nu datorii la bugetul de stat și la bugetul local.
De asemenea apreciază că sunt întrunite condițiile prev. de art.14 și 15 din legea nr.554/2004 fiind făcută dovada cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta C. de C. a României a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Deși a invocat inadmisibilitatea motivelor de nelegalitate întrucât se referă la o decizie anterioară, instanța reține că aceasta nu reprezintă o excepție propriu zisă ci o apărare de fond care va fi analizată ca atare.
În esență, se arată că prin Decizia nr.31/21.06.2013 – contestată în acțiunea de față, C. de C. G. nu a făcut altceva decât să constate faptul că reclamanta nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse în urma primului control, stabilind totodată noi termene pentru realizarea acestora.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 781 din 16.04.2014 pronunțată în cauză de Tribunalul G. s-a respins acțiunea ca nefondată, cu următoarea motivare:
Prin decizia nr.19/24.05.2011 a Camerei de C. G. (fila 54) s-a reținut că prin nerespectarea dispozițiilor legale reclamanta nu a verificat veridicitatea declarațiilor pe propria răspundere date de solicitanții primelor/sprijinului financiar în zootehnie, atât pentru datoriile înregistrate la bugetul de stat, cât și pentru cele înregistrate la bugetul local. De asemenea, auditul efectuat a constatat că unele declarații pe proprie răspundere date de solicitanții plăților naționale directe complementare, cu privire la datoriile față de bugetul de stat și/sau bugetul local s-au dovedit a fi eronate (., ., . SRL).
Contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă ca tardivă prin Încheierea nr.106/03.11.2011 a Curții de C..
Prin Încheierea din 20.06.2012 pronunțată în dosar nr._ și rămasă irevocabilă, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării deciziei 19/24.05.2011 emisă de C. de C. G..
De asemenea, prin sentința nr.96 din 16.01.2013, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.5006/2013 a Curții de Apel G., Tribunalul G. a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea aceleiași decizii a Camerei de C. G..
Ulterior, prin decizia nr.31 din 21.06.2013 C. de C. G. a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a dispune măsurile legale pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor II.1 și nr.II.2 dispuse prin Decizia nr.19/24.05.2011 emisă de conducerea Camerei de C. G., astfel cum au fost formulate respectivele măsuri; obligativitatea luării tuturor măsurilor legale în termenul legal de prescriere pentru a solicita și recupera sumele constatate ca fiind cheltuieli nelegale/prejudicii – prime acordate din bugetul de stat pentru crescătorii de bovine, ovine și caprine, în condițiile în care beneficiarii acestora înregistrau datorii la bugetele de stat și/sau la bugetele locale inclusiv de la persoanele răspunzătoare din cadrul entității ca urmare a exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișele posturilor, regulament de organizare și funcționare etc, prejudiciu la care se vor adăuga foloasele nerealizate prevăzute de actele normative în vigoare.
Asupra modului de ducere la îndeplinire a prezentei măsuri, precum și a măsurilor nr.II.1 și nr.II.2 dispuse prin Decizia nr.19/24.05.2011 pentru APIA – Centrul județean G., se va comunica lunar până în ultima zi lucrătoare din lună, începând cu data de 31.07.2013. Termen de realizare -30.09.2013..
Contestația administrativă a fost respinsă prin Încheierea nr.80/2013.
Potrivit art.210 din Hotărârea nr. 130/04.11.2010 a Curții de C. a României contestația împotriva deciziei Camerei de C. suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația.
Prin data comunicării încheierii se înțelege data confirmării de primire a acesteia, menționată pe documentul de transmitere a încheierii.
Astfel, la data emiterii deciziei nr.31/21.06.2013 prin care s-a constatat că reclamanta nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin decizia nr.19/24.05.2011 a Camerei de C. G., aceasta din urmă decizie era executorie, reclamanta având obligația executării sale.
În aceste condiții aspectele legate de netemeinicia și nelegalitatea deciziei nr.19/24.05.2011 a Camerei de C. G. nu pot fi supuse analizei în prezenta cauză întrucât, pe de o parte, prin decizia nr.31/21.06.2013 nu s-a dispus decât punerea acesteia în executare, iar pe de altă parte, decizia nr.19/24.05.2011 a Camerei de C. G. a devenit definitivă prin respingerea acțiunii judiciare formulată împotriva acesteia.
De altfel, aprecierile cu privire la oportunitatea modificării legislației în domeniu nu sunt de natură să justifice neaplicarea actelor normative în vigoare și a deciziilor Curții de C..
Calificarea ca administrativă sau penală a sancțiunii excluderii posibilității de a beneficia de ajutor în situația nedeclarării datoriilor către bugetul de stat și către bugetul local realizată de către C. de Justiție a Uniunii Europene nu atrage neaplicarea acesteia atât timp cât au fost încălcate dispozițiile legale în materie.
P. aceste motive instanța va respinge ca nefondate capetele de cerere privitoare la anularea deciziei nr.31/21.06.2013 emisă de C. de C. G. și a Încheierii nr.80/30.07.2013 emisă de C. de C. a României.
Întrucât motivele de nulitate ale celor două acte administrative au fost examinate pe fond reținându-se netemeinicia acestora, instanța a constatat că nu este întrunită condiția obligatorie a cazului bine justificat prev. de art.15 raportat la art.14 din legea nr.554/2004.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o, pe motive de nelegalitate, în esență, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a reținut în mod greșit că APIA CJ G. nu ar fi dus la îndeplinire măsurile dispuse de C. de C. prin Decizia nr. 19/24.05.2011. În realitate, APIA CJ G. a dus la îndeplinire toate măsurile, măsura dispusă prin Decizia mr. 31/21.06.2013 fiind aceea de a recupera prejudiciul.
Măsurile dispuse de C. de C. prin C. de C. a Județului G. sunt „excesive” în raport cu situația de fapt și cu prevederile legale incidente. Astfel, aplicarea măsurilor dispuse de C. de C. a Județului G. privind recuperarea sumelor încasate de către fermierii care au declarat că nu au datorii la bugetul de stat și/sau local, cât și a sancțiunii complementare a interzicerii primirii sprijinului financiar pentru următorii 3 ani, ar duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice, principiu consacrat atât în practica judiciară națională cât și de practica CEDO.
P. evitarea inițierii procedurii de infrigement împotriva României și, având în vedere și punctul de vedere al Ministerului Afacerilor Externe exprimat prin adresa nr. 589/30.04.2013 conform căruia România se află în situația încălcării dreptului european și că se impunea o soluție legislativă în acest sens, a fost adoptată Lege anr. 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plățile naționale directe complementare în sector zootehnic prin care au fost eliminate efectele juridice produse de OMADR nr. 295/2007.
Prin această lege se aprobă exonerarea de la plata pentru sumele reprezentând primele pe care beneficiarii trebuie să le restituie ca urmare a verificărilor de către centrele județene ale APIA dispuse de Camerele de C. județene și a mun. București prin deciziile emise.
Astfel, se reglementează faptul că solicitanții menționați anterior să beneficieze în continuare de plățile naționale directe complementare în sectorul zootehnic.
Aplicarea măsurilor prevăzute în legea mai sus menționată are drept rezultat evitarea inițierii procedurii de infrigement împotriva României, care ar genera un efort mai mare asupra bugetului național față de exonerarea de la plată a datoriilor impuse printr-o condiție de eligibilitate neautorizată de Comisia Europeană.
În acest context, Abaterile de la legalitate și regularitate (așa cum au fost reținute de către pârâtă) „cauzatoare de prejudicii”, au rezultat din fapte și din împrejurări care nu au fost săvârșite la nivelul APIA-Centru Județean G. și pentru care nu se poate reține responsabilitate acestei instituții, în condițiile în care nu a făcut decât să se conformeze legislației în vigoare șa acel moment prin aplicarea acesteia (OUG nr. 125/2006, precum și OMADR nr. 295/2007 art. 13).
P. motivele expuse succint mai sus. Recurenta-reclamantă a solicitat reformarea sentinței criticate în sensul admiterii acțiunii în anulare, astfel cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă, în termen legal, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, precizând, în esență, că:
Reclamanta a contestat măsurile nr. II.1 și II.2 din Decizia nr. 19/2011 referitoare la veridicitatea declarațiilor pe propria răspundere date de solicitanții primelor/sprijinului financiar în zootehnie, atât pentru datoriile înregistrate la bugetul de stat, cât și pentru cele înregistrate la bugetul local.
Chiar dacă prin decizia camerei de C. nu s-a stabilit nici un fel de vinovăție în sarcina angajaților APIA, nu înseamnă că, odată constatate deficiențele cu privire la întocmirea dosarelor privind primele de exploatație bovine, entitatea nu mai are nici un fel de atribuție în ceea ce privește toate măsurile necesare recuperării prejudiciului cauzat bugetului de stat prin acordarea primelor unor persoane care nu erau îndreptățite să le primească.
Astfel, potrivit art. 12 indice 1 din OG nr. 14/2010, sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.
Prin acțiunea introductivă reclamant avea posibilitatea să critice Decizia nr. 31/2013, aducând în fața instanței dovezi în sensul ducerii la îndeplinire în totalitate a măsurilor dispuse prin Decizie nr. 19/2011, respectiv argumente în combaterea celor constatate, inclusiv recuperarea prejudiciului.
În condițiile în care reclamanta nu a adus critici concrete cu privire la Decizia nr. 31/2013 și nu a prezentat instanței de judecată dovezi în sensul ducerii la îndeplinire integral a măsurilor dispuse de C. de C. prin Decizia nr. 19/2011, soluția de respingere a acțiunii este legală.
Este adevărat că pe parcursul soluționării litigiului a fost publicată Legea nr. 48/2014, privind unele măsuri referitoare la plățile naționale directe complementare în sector zootehnic, act normativ prin care s-a instituit o exonerare de la plată pentru beneficiarii care trebuiau să le restituie.
Însă, legalitatea actelor administrative contestate se analizează de instanță în raport cu actele normative în vigoare la data emiterii lor, context în care prevederile Legii nr. 48/2014 nu au nicio relevanță față de obiectul cauzei și, totodată, nici un efect asupra legalității actelor emise de C. de C..
Aceste prevederi legale pot interveni doar în faza de executare, de valorificare a măsurilor dispuse de C. C., neavând nici un fel de forță juridică asupra legalității acestor acte. O eventuală lipsire de efecte a unei decizii a Curții de C., ca urmare a modificării legislației, ține de executarea ți nu de legalitatea actului administrativ.
Recursul de față este fondat, însă pentru cele ce se vor arăta în continuare:
La termenul de judecată din data de 24.09. a.c., recurenta-reclamantă a depus o cerere scrisă prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la judecarea acțiunii, față de împrejurarea rămânerii acesteia fără obiect în condițiile intrării în vigoare a Legii nr. 48/2014.
Reprezentantul intimatelor-pârâte a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată a reclamantei-recurente, confirmând închiderea dosarului privind pe entitatea reclamantă, ca urmare a constatării îndeplinirii în totalitate a măsurilor 1 și 2, sens în care a depus la dosar Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie.
Față de împrejurarea desistării reclamantei de la judecata prezentei cauze și față de conținutul înscrisului depus la dosarul de recurs de către reprezentantul intimatelor, C. apreciază că devin incidente în speță disp. art. 406 N. Cpr. civ., impunându-se admiterea recursului și reformarea sentinței criticate în sensul de a se lua act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii.
Văzând și disp. art. 496 N. Cpr. civ.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean G. (A.P.I.A. - Centrul Județean G.), cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 781/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Anulează sentința atacată și, în consecință:
Ia act de renunțarea reclamantei Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean G. (A.P.I.A. - Centrul Județean G.) la judecarea acțiunii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, A. M. S. |
Red. G.I./17.10.2014
Tehnored.A.M.S./ 5 ex./17.10.2014
Fond: L.C.
..10.ș2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6816/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 7621/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
