Alte cereri. Decizia nr. 8237/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8237/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 10935/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 8237/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. J.
Judecător L. C.
Judecător V. M. S.
Grefier F. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., împotriva sentinței civile nr. 1217 din data de 24.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: recurenta - pârâtă, intimatul – reclamant V. C. și intimata –chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs; recursul este motivat și scutit de taxă judiciară de timbru și că s-a solicitat judecata în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 28.12.2012 pe rolul Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ, reclamantul V. C. a solicitat instanței, in contradictoriu cu parata A. FINANTELOR PUBLICE G. (actualmente ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.) obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cuantum de 5806 lei, actualizata cu rata dobânzii legale până la data plății, fără cheltuieli de judecata.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism marca Ford Focus, rulat provenit din UE, an fabricație 2003 pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în suma de 5806 lei. Reclamantul consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Legal citată, pârâta A. FINANTELOR PUBLICE G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Pârâta AFP G. a invocat excepția inadmisibilității fata de disp. art. 10 si art. 11 din Legea nr 9/2012, care instituie o procedură administrativă de restituire a taxei, precum și excepția prematurității.
Pe fondul cauzei, pârâta A. FINANTELOR PUBLICE G. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, cu motivarea că decizia prin care a fost stabilită aceasta taxă este legala, in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 9/2012, in vigoare, iar taxa a fost corect stabilită.
Pârâta A. FINANTELOR PUBLICE G. a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea in pretenții in prezenta cauza.
In motivarea cererii de chemare in garanție, pârâta AFP G. arată că taxa nu se face venit la bugetul de stat, ci la bugetul chematei in garanție si se gestionează de către AFM in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
In drept a invocat disp. art. 60 si următoarele Cod procedură civilă.
Legal citată, chemata in garanție AFM București nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1217/24.06.2014, Tribunalul G. a respins excepția inadmisibilității promovării acțiunii, ca nefondată.
A respins excepția prematurității promovării acțiunii, ca nefondată.
A admis acțiunea formulată de reclamantul V. C. domiciliat în G., bld. G., nr. 13, ., . în contradictoriu cu parata A. FINANTELOR PUBLICE G. (actualmente ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.) cu sediul în G., ., jud. G..
A obligat parata la plata către reclamant a sumei de 5806 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală de la data plății, 28.11.2012 si pana la data restituirii.
A admis cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
A obligat chemata in garanție către parata la plata sumei de 5806 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală de la data plății, 28.11.2012 si pana la data restituirii.
Instanța de fond a reținut, în esență, că taxa pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile Legii 9/2012, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Cererea de chemare în garanție a fost admisă în temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 stabilind că taxa de poluare constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Î m p o t r i v a acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. invocând următoarele motive:
- prima instanță a soluționat greșit excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii formulată de reclamanta Administrația F. pentru Mediu, motivat de faptul că dreptul comunitar este de aplicare directă. Decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante este un act administrativ, care a fost emis și contestat sub incidența dispozițiilor Legii nr. 9/2012, Codului de procedură fiscală și Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; că prevederile ordonanței referitoare la restituirea taxei și dreptul comunitar nu exclud respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 554/2004 și de Codul de procedură fiscală și că în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 146/12 ianuarie 2007 – Secția contencios administrativ și fiscal, că cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca inadmisibilă.
-prima instanță a apreciat în mod greșit că prevederile Legii nr. 9/2012 sunt discriminatorii și contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (TICE) deoarece sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene (UE). În dezvoltarea acestui motiv, a susținut că taxa pentru emisii poluante a fost introdusă la solicitarea Comunității Europene; că sistemul de calcul al taxei pentru emisiile poluante conține elemente legate de norme de poluare, emisia de dioxid de carbon, capacitatea cilindrică, grila de reducere în funcție de vechimea autovehiculului, criterii recunoscute ca fiind obiective de Curtea de Justiție Europeană în cauza Akos Nasadi și Hona N., prin care a stabilit că taxa care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
Deciziile CJCE privitoare la taxa de emisii poluante au stabilit în mod neechivoc că această taxă face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și că nu se poate reține că este percepută în mod discriminatoriu, deoarece art. 90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de imputare a unor tase deja existente.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, corect a reținut prima instanță netemeinicia acestora, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, astfel încât prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională…”.
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior…” în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012 deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale…”.
Față de jurisprudența Curții de Justiție Europene apreciem că prevederile Legii nr. 9/2012 modificată și completată prin O.U.G. nr. 1/2012 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, fiind destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate ață de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Față de cele arătate mai sus, Curtea urmează în temeiul art. 312 C.proc civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., împotriva sentinței civile nr. 1217 din data de 24.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26.11.2014.
Președinte, R. J. | Judecător, L. C. | Judecător, V. M. S. |
Grefier, F. B. |
Red. RJ-15.12.2014
Tehnored. -F.B. -2ex-15.12.2014
Fond-Tribunalul G. –jud. D.M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7621/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 140/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
