Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 7938/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7938/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 3295/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 7938/2014
Ședința publică de la 4 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. B.
Judecător I. A.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta S. C. domiciliată în G., ..22, ..12, împotriva sentinței nr. 517/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta S. C. av. N. M., lipsă fiind reprezentantul intimatei A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor(ANSVSA).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri
Apărătorul recurentei precizează că solicită pentru motivele expuse pe larg la dosarul cauzei, admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, și în rejudecare, admiterea cererii de anulare a Ord nr.336/2013 de detașare a reclamantei la DSVSA A., obligarea pârâtei la plata indemnizației de detașare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția de C. administrativ și fiscal sub nr._ reclamanta S. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinului nr. 336/16.01.2013 și obligarea pârâtei la plata indemnizației de detașare pe perioada 16.01.2013 până la data pronunțării hotărârii. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că ocupat funcția publică de director executiv al DSVSA G. din anul 2010, ca urmare a reintegrării dispuse de ÎCCJ prin decizia civilă nr. 3730/2010 și a emiterii Ordinului nr. 2675/29.09.2010 .
Precizează reclamanta că, urmare a demiterii directorului executiv al instituției, prin adresa nr. 946/12.01.2013 a fost rechemată din concediul de odihnă aprobat pentru perioada 03.01. - 22.01.2013.
Astfel, în zilele de 14 – 15.01.2013, în lipsa unui director executiv și în condițiile sesizării de numeroase focare de rabie pe raza județului G., a făcut eforturi pentru transferul de vaccin antirabic de la alte DSVSA – uri din țară, a inițiat și finalizat campania de necesitate de vaccinare, dovedind preocupare și implicare în soluționarea urgentă a situației critice.
Cu toate acestea, pârâta a emis Ordinul nr. 336/16.01.2013 prin care se dispune detașarea reclamantei la DSVSA A. în funcția de director executiv adjunct, începând cu aceeași zi – 16.01.2013, până la ocuparea acestei funcții, dar nu mai mult de 6 luni. Prin cererea comunicată pârâtei la data de 17.01.2013 arată reclamanta că a solicitat revocarea ordinului, exprimându-și refuzul de modificare a raporturilor de serviciu, fără nici un rezultat.
Apreciază că Ordinul contestat are un caracter nelegal și abuziv, fiind dictat exclusiv de interese politice.
Astfel, se arată că au fost încălcate dispozițiile art. 89 alin. 3 lit. e și f din Legea nr. 188/1999 potrivit cu care funcționarul public poate refuza detașarea dacă este singurul întreținător al familiei.
În acest sens reclamanta precizează că este sigurul întreținător al familiei formată din cei doi părinți în vârstă de peste 80 de ani cu care și locuiește, persoane care beneficiază de doar de pensia socială de 350 lei și suferă de afecțiuni grave care îi fac nedeplasabili.
De asemenea, arată că detașarea se dispune în interesul potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, iar detașarea pe o funcție publică de conducere se dispune dacă nu există în cadrul autorității sau instituției publice funcționari care să exercite cu caracter temporar această funcție, ceea ce nu este cazul în speță.
Apreciază că măsura a avut un caracter abuziv și șicanatoriu și prin prisma faptului că în bugetul instituției beneficiare nu au fost prevăzute sume necesare plății cheltuielilor de deplasare și a indemnizației de detașare.
În drept, invocă dispozițiile art. 89 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri (filele 6-61, 112, 116-120).
Legal citată, pârâta A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei de obiect a cererii de anulare a Ordinului nr. 336/16.01.2013 întrucât s-a dispus încetarea aplicabilității acestuia prin Ordinul nr. 488/05.04.2013 emis de președintele ANSVSA.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând, în esență, că actul contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, arată că măsura contestată a fost luată în interesul instituției, conform prevederilor art. 89 alin. 1 și 2 din Legea nr._. În ceea ce privește dispozițiile art. 89 alin. 2 teza II din Legea nr. 188/1999, apreciază că acestea se aplică numai atunci când detașarea se dispune de pe o funcție publică de execuție pe o funcție publică de conducere.
În ceea ce privește cheltuielile de deplasare, pârâta arată că la art. 2 din Ordinul contestat se prevede că reclamanta va beneficia de costul integral al transportului dus-întors, cel puțin o dată pe lună, la cazării și al indemnizației de detașare. Mai mult, aceste drepturi i-au fost achitate în totalitate reclamantei.
Cu privire la indemnizația de detașare, precizează că aceasta a fost achitată reclamantei raportat la zilele efectiv lucrate având în vedere că până la momentul încetării valabilității ordinului – 05.04.2013, aceasta s-a aflat atât în concediu medical, cât și în concediu de odihnă.
În drept, invocă dispozițiile art. 205 C.p.c., ale Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 188/1999.
Prin sentința nr. 517/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă excepția lipsei de obiect a acțiunii și a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 336/16.01.2013 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor (filele 17 - 18) s-a dispus detașarea reclamantei reclamantei, începând cu data emiterii ordinului, în funcția publică de conducere vacantă de director executiv adjunct, gradul II, clasa de salarizare 78 la DSVSA A., pe o perioadă de maxim 6 luni, în temeiul dispozițiilor art. 87 și 89 din Legea nr. 188/1999.
Prin același ordin s-a prevăzut că reclamanta beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit conform prevederilor legale în vigoare, precum și de costul integral al transportului, dus și întors, cel puțin o dată pe lună, la cazării și al indemnizației de detașare.
Reclamanta a solicitat revocarea acestui ordin, prin adresa nr. 3640/15.02.2013 emisă de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor (fila 32 ) solicitarea fiind respinsă.
Ulterior, prin Ordinul nr. 488/05.04.2013 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor ( filele 81 – 82 ) s-a dispus că, începând cu data emiterii, Ordinul nr. 336/2013 își încetează aplicabilitatea. Totodată, cu aceeași dată, s-a dispus revenirea reclamantei în funcția publică de conducere deținută anterior de director executiv adjunct al Direcției Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor G..
Această din urmă împrejurare nu duce însă la admiterea excepției lipsei de obiect a acțiunii formulate în condițiile în Ordinul contestat a produs efecte juridice de la data emiterii și până la adoptarea Ordinului nr. 488/2013. Or, în aceste condiții, instanța apreciază că reclamantei nu îi lipsește folosul practic din promovarea acțiunii. În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția astfel formulată.
Pe fond, se reține că potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 3 lit. e și f din Legea nr. 188/1999, invocate de către reclamantă, „funcționarul public poate refuza detașarea dacă se află în una dintre următoarele situații:
e) este singurul întreținător de familie;
f) motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detașării”.
Analizând actele depuse la dosar, instanța constată că, într-adevăr, părinții reclamantei sunt în vârstă și au venituri reduse, însă ajutorul financiar poate fi acordat de oriunde. În ceea ce privește starea de sănătate a acestora, din actele depuse la dosar – adeverințe emise de un cabinet particular ( filele 27, 28 ) rezultă că aceștia suferă doar de afecțiuni specifice vârstei de tip poliartroză și osteoporoză, nefăcându-se dovada necesității prezenței efective și permanente a reclamantei alături de părinți.
Potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, „detașarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcționar public poate fi detașat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris. Detașarea se poate dispune dacă pregătirea profesională a funcționarului public corespunde atribuțiilor și responsabilităților funcției publice, cu respectarea categoriei, clasei și gradului profesional al funcționarului public”. Verificând ordinul contestat prin prisma acestor dispoziții legale, Tribunalul constată că acesta este legal emis, reclamanta fiind detașată pe o funcție similară celei pe care a ocupat-o în cadrul DSVAS G. .
În ceea ce privește teza II din alin. 2 a art. 89 din același act normativ, contrar susținerilor reclamantei, instanța constată că aceasta este aplicabilă situației în care detașarea se dispune de o funcție de execuție pe o funcție de conducere, ceea ce nu este cazul în speță.
Cu privire la cheltuielile de deplasare, contravaloare cazare și indemnizația de detașare, se constată că acestea sunt prevăzute la art. 2 din Ordinul contestat.
Mai mult, verificând actele depuse la dosar, se reține că aceste drepturi i-au fost achitate în totalitate reclamantei ( ordine de plată atașate la filele 83 – 86 dosar ), adresele invocate de către reclamantă în susținerea celui de al doilea capăt de cerere al acțiunii fiind emise de DSVSA Sibiu, fără legătură cu prezenta cauză.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs reclamanta S. C. conform art. 488 pct. 6 și 8 NCPC. În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor art.89 al.3 lit. e și f din L. 188/1999 /R care statuează asupra dreptului legal al funcționarului de a refuza detașarea daca "(g) este singurul întreținător de familie", f) motive familiale temeinice justifica refuzul de a da curs detașării" și a dispozițiilor art. 513 și urm.C.Civil în referire la art.26 C.Civil care ocrotesc dreptul subiectiv și obligația legală, morală și personală de întreținere a părinților de către descendenți (caz de casare prevăzut de art.488 al.l pct.8 C.pr.civilă).
Analizând înscrisurile administrate, instanța de fond a concluzionat că, deși părinții reclamantei sunt în vârstă și au venituri reduse, ajutorul financiar al acestora poate fi acordat de oriunde, iar din actele medicale - adeverințe emise de un cabinet particular (f.27-28), bolile de care suferă sunt specifice vârstei, nefăcându-se dovada necesității prezenței efective ți permanente a reclamantei alături de părinți.
Potrivit art.22 al.6 C.pr.civilă, dacă legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere, acesta trebuie să țină seama de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de bună credință.
A solicitat a se constata că prin considerentele menționate instanța de fond a încălcat nepermis nu doar dreptul garantat de lege funcționarului de a refuza justificat detașarea ci și principiul ocrotirii bunelor moravuri, caracterul legal, moral și personal al obligației de întreținere datorată de copii părinților - obligație care implică nu doar ajutor financiar acordat de la distanță, ci mai ales sprijin fizic, moral, îngrijire permanentă n caz de neputință fizică, vârsta înaintată și boală .
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care s-a apreciat că ordinul contestat respectă dispozițiile art.89 al.1 din L.188/1999 R-"detașarea se dispune în interesul instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public" (caz de casare prevăzut de art.488 pct.6 C.pr.civilă).
Analizând sentința recurată, se constată că instanța de fond nu a analizat în niciun mod respectarea de către pârâtă a textului legal invocat, concluzionând - după reproducerea acestuia - faptul că "tribunalul constată că ordinul este legal emis, reclamanta fiind detașată pe o funcție similară.. ".
A mai solicitat să se constate că, conform condițiilor impuse de art. 87 alin. 1 din L. 188/1999 R, că actul administrativ de detașare trebuia motivat atât în privința cazului legal și interesului care justifică detașarea (caci mobilitatea funcționarilor publici se poate realiza doar pentru eficientizarea activității autorității si instituțiilor publice, conform lit. a), cât și în ceea ce privește interesul funcționarului public (pentru dezvoltarea carierei si funcția emiterii ordinului contestat, la DSVSA A. exista nu doar un director executiv ci și alți funcționari cu pregătirea necesară pentru a se putea asigura conducerea și realizarea interesului instituției, în timp ce DSVSA G. a fost lăsată fără niciun director prin detașarea reclamantei.
Sentința de fond este data cu încălcarea art.89 al.2 teza 2 din L.188/1999: -"Detașarea se poate dispune și pe o funcție publică de conducere ...dacă nu există în cadrul autorității sau instituției publice funcționari publici care să exercite cu caracter temporar funcția publică", nefiind motivată sub aspectul criticii invocate (caz de casare prevăzut de art.488 al.1 pct.6,8 C.pr.civilă).
Hotărârea recurată încalcă și dispozițiile art.89 al.4 din L.188/1999 R. care prevăd că, pe perioada detașării, "autoritatea sau instituția publică beneficiară este obligată să-i suporte costul integral al transportului, dus și întors, cel puțin o dată pe luna, al cazării și al indemnizației de detașare" (caz de casare prevăzut de art.488 al.l pct.8 C.pr.civilă).
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere (având ca obiect obligarea pârâtei la plata indemnizației de detașare pe perioada 16.01._13, astfel cum a fost micșorată câtimea cererii), instanța de fond a constatat că acesta este nefondat pentru ,,ca cheltuielile de deplasare, contravaloare cazare și indemnizații de detașare sunt prevăzute la art.2 din Ordin" și că din actele dosarului-f.83-86- aceste drepturi i-au fost achitate reclamantei în totalitate".
Sub un prim aspect, a solicitat să se constate că simpla menționare a dreptului la plata indemnizației în actul administrativ nu face ca acesta să devină conform legii (astfel cum reține instanța de fond) atâta timp cât dreptul respectiv nu a fost cuantificat, nu a fost precizată metodologia de individualizare și a fost încălcat de către pârâtă prin neplată, datorită neprevederii în bugetul DSVSA A. de sume alocate cu acest titlu (f.57-adresa nr.3724/28.02.2013 a DSVSA A.).
Astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri din 5.03.2014 -f.134, prin depunerea adreselor emise de DSVSA Sibiu (f.129-130) pe care instanța de fond le-a apreciat ca fiind ,, fără legătură cu cauza" a dorit să demonstreze practica constantă și abuzivă a pârâtei ANSVSA de a-și detașa funcționarii fără a avea prevăzute în buget sume alocate pentru plata indemnizațiilor de detașare.
Sub un al doilea aspect, în mod total eronat instanța de fond a apreciat că prin ordinele de plată aflate la f.83-86 dosar, pârâta a făcut dovada plății în totalitate a indemnizației de detașare".
De la o sumară lecturare a înscrisurilor menționate, s-a constatat că acestea vizează cheltuieli de transport, de cazare și diurnă - iar nu indemnizația de detașare care constituie obiectul capătului 2 de cerere.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține că recursul declarat de către reclamanta S. C. este nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică. Printr-o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și a prevederilor legale incidente, prima instanță a reținut că în cauză nu subzistă motive pentru anularea Ordinului nr. 336/16.01.2013 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor. Cauza a fost soluționată prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată și a motivelor de fapt și de drept invocate de către reclamantă în susținerea acesteia.
În mod corect, față de înscrisurile medicale depuse de către reclamantă la dosar s-a apreciat de către instanță că nu există suficiente temeiuri pentru ca reclamanta să poată refuza detașarea conform art. 89 alineat 1 din Legea 188/1999.
Pârâta a dovedit că la emiterea ordinului de detașare au fost respectate prevederile art. 89 din legea 188/1999. De asemenea s-a făcut dovada plății drepturilor salariale la care reclamanta era îndreptățită pe perioada detașării.
Față de cele mai sus arătate și apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune, urmează să fie respins recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S. C. domiciliată în G., ..22, ..12, împotriva sentinței nr. 517/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 noiembrie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. B. | pt.Judecător, I. A. în CO va semna în baza disp.art. 426 al.4 NCPC Președinte complet P. G. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.IA/31.03.2015
Tehnored.FED/31.03.2015/2ex.
Fond – C.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6585/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 7522/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
