Alte cereri. Decizia nr. 7522/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7522/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 4438/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7522/2014
Ședința publică de la 10 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B.
Judecător – dr.A. Z.
Judecător-V. V.
Grefier – E. M. T.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 1311 din 04.07.2014 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, Corp A, nr.294 și cu intimatul reclamant B. F. M., prin C.I.A M. A., cu sediul în G., ., ., în cauza civilă având ca obiect - taxă pentru emisie poluantă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1158 din 19.06.2014 Tribunalul G. a respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă; a admis acțiunea privind pe reclamantul B. F. M., pe pârâta A.J.F.P G. și pe chemata în garanție A.F.M București; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2124 lei încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală de la data plății (28.05.2012) până la data rambursării totale și efective a sumei; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu București formulată de pârâtă; a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2.124 lei încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală de la data plății (28.05.2012) până la data rambursării totale și efective a sumei; a obligat-o pe pârâtă să achite reclamantului suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat-o pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a declarat recurs, în termenul legal, criticând-o pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității și prematurității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă;
- normele metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu normele europene.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță la situația de fapt a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în rezolvarea excepțiilor și Legii nr. 9/2012 și că a pronunțat o sentință temeinică și legală care va fi menținută.
Astfel, prima instanță în soluționarea excepțiilor în mod corect a avut în vedere decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a dispus că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Nici critica din al doilea motiv de recurs nu este întemeiată. Intimatul reclamant a achitat taxa pentru emisiile poluante în sumă de 2124 lei la data de 28.05.2012 cu chitanța . nr._ ( f.9 dosar fond), fiind incidente dispozițiile Legii nr. 9/2012. În speță, prima instanță a dat eficiență normelor de drept comunitar, reținând corect că taxa pentru emisii poluante stabilită în sarcina reclamantei prin decizia nr._/25.05.2012 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca nefiind legală.
Curtea de Justiție Europeană a statuat că prevederile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile OUG nr. 1/2012 sunt contrare art. 110 din TFUE întrucât au descurajat punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională (ordonanța din 3 februarie 2014 – Cauza C. C97/2013).
În cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „Judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale”.
Și textul art. 148 alin. 2 din Constituția României prevede că tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar în alin. 4 s-a statuat că Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezolvate din actul aderării.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. nefiind fondat, urmează ca în temeiul 496 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 1311 din 04.07.2014 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, Corp A, nr.294 și cu intimatul reclamant B. F. M., prin C.I.A M. A., cu sediul în G., ., ., județ G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 10 octombrie 2014.
Președinte Judecător, Judecător,
A. B. dr.A. Z. V. V.
Grefier,
E. M. T.
Red.V.V./31.10.2014
Tehnored.E.M.T./ 31.oct. 2014
jud. fond-V.D.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Alte cereri. Decizia nr. 6443/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
