Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 7040/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7040/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 490/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7040/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător L. C.
Judecător C. R. M.
Grefier F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G. N., domiciliat în comuna M., . împotriva sentinței civile nr.469/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul G. N. și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că recursul este la primul termen, motivat, intimata I.P.J.V. a depus concluzii scrise la dosar și în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului V. reclamantul G. N. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului V. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de_ lei reprezentând drepturi salariale neacordate odată cu ieșirea sa la pensie, conform dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Anexa nr. VII, cap. II, Secțiunea III din Legea nr. 284/2010.
Prin sentința civilă nr. 469/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul V. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G. N., în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului V..
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul G. N., solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că în raport de prevederile Legii nr. 263/2010 prin care au fost abrogate Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 179/2004, acte normative care au consacrat terminologia de pensie de serviciu, consideră că terminologia de pensie de serviciu trebuie înțeleasă ca fiind pensie.
Recurentul mai arată că, în opinia sa, a îndeplinit condițiile esențiale pentru acordarea ajutorului constând în două salarii ale funcției de bază, respectiv să aibă încetate raporturile de serviciu cu drept la pensie înainte de împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare și să poată desfășura activitate și peste această limită.
Recurentul a invocat prevederile art. 77 alin. 1 și ale art. 78 din Legea nr. 24/2000, susținând că atât timp cât legiuitorul a stabilit că printr-un ordin dat în aplicarea legii emitentul nu poate emite soluții care să contravină prevederilor legii, nu se poate reține că prin acest ordin s-a limitat dreptul la acordarea ajutorului în caz de pensionare înainte de împlinirea vârstei legale de pensionare.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 483, 488 C.proc. civ., art. 20 alin. 2 Anexa VII, Cap. II, Secțiunea III din Legea nr. 284/2010.
Intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod legal a reținut Tribunalul V. că suma solicitată de reclamant are natura juridică de ajutor la pensionare și nu de drepturi bănești și că ajutorul nu s-a putut acorda în mod legal datorită dispozițiilor imperative ale art. 13 din Legea nr. 285/2011, așa cum s-a menționat și în Dispoziția de pensionare nr. 186 din 01.09.2011.
În raport aceste dispoziții legale, ale art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, tribunalul a reținut că temeiul juridic invocat de reclamant era inaplicabil la data ieșirii acestuia la pensie.
Intimata a mai arătat că în mod corect a reținut Tribunalul V. că textul de lege este lipsit de echivoc și nu se poate interpreta altfel decât a fost voința legiuitorului. Nu este vorba despre o suspendare a executării dreptului, ci în mod evident de neaplicarea textului de lege invocat pentru anul 2011, atunci când s-a născut și dreptul la pensie al reclamantului.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, prin Decizia nr._ din 25.04.2012 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, a fost admisă cererea de pensioare a reclamantului G. N., fiindu-i stabilite drepturile de pensie începând cu data de 06.09.2011.
În raport de prevederile art. 20 alin. 2 Anexa VII, Cap. II, Secțiunea III din Legea nr. 284/2010 Curtea constată ca fiind corectă interpretarea dată de prima instanță acestor dispoziții legale, în sensul că drepturile prevăzute de textul de lege menționat și, prin urmare, suma solicitată de reclamant, au natura juridică de „ajutor”.
În consecință, se constată că în mod legal a reținut tribunalul că în privința sumelor solicitate de reclamant sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora „În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.”
Deși prin întâmpinarea și prin precizările din data de 26.09.2013, depuse în cursul judecății în primă instanță, pârâtul a invocat prevederile Normelor Metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I. aprobate prin Ordinul MAI nr. S/214/2011, Curtea constată că instanța de fond nu și-a fundamentat hotărârea pe prevederile ordinului menționat.
Prin urmare, criticile recurentului prin care se arată că printr-un ordin nu pot fi modificate dispozițiile legii în aplicarea căruia a fost emis sunt lipsite practic de obiect.
Cum reclamantul a ieșit la pensie în anul 2011, iar conform prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, dispozițiile legale privind acordarea ajutorului la ieșirea la pensie invocate de reclamant nu se aplică în anul 2011, Curtea constată că în mod legal a reținut prima instanță că cererea formulată de reclamant este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C.proc. civ., recursul formulat de reclamantul G. N. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G. N., domiciliat în comuna M., . împotriva sentinței civile nr.469/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, L. C. | Judecător, C. R. M. |
Grefier, F. B. |
Red/Tehno/TLG/26.09.2014
Tehno FB/26.09.2014
Ex.4
Fond: M.Dibuș
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1193/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 466/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
