Obligaţia de a face. Decizia nr. 4535/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4535/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 114/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 4535
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător dr. I. A.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, împotriva sentinței nr. 3765/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București și intimatele U. S. Haret, M. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
După luarea cauzei se prezintă în instanță apărătorul intimatei M. E. care depune împuternicirea avocațială la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, inițial pe rolul Curții de apel G., reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București și chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat: obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 zile de la pronunțarea sentinței; - obligarea chematului în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin ministru, să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2000 lei cu titlul de penalități pe zi de întârziere. La termenul din 5.12.2013 reclamanta prin avocat D. M. a precizat că nu mai insistă în acest capăt de cerere, însă solicitat să fie admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a urmat cursurile Facultății de Psihologie din cadrul Universității „S. Haret”, specializarea psihologie in perioada 2006-2009, a susținut examenul de licență în sesiunea iulie 2009 iar în urma promovarea acestui examen, i s-a eliberat adeverința nr. 4860/23.07.2009. Întrucât, adeverința menționata avea un examen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art.20 alin.1 Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului respectiv a solicitat in repetate rânduri decanului Facultății eliberarea diplomei de licență, demersurile au rămas fără rezultat.
A mai menționat că de la momentul înscrierii la facultate și până la absolvire acesteia, și-a îndeplinit toate obligațiile potrivit contractelor de studii încheiate cu pârâta precum si cele prevăzute de Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, in sensul că și-a achitat taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență.
În aceste condiții, potrivit Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub nr. 1405/21.05.2009, precum și art.20 alin. 20 alin.1 din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii completate corespunzător.
Potrivit O.M.E.C.T. nr._/07.03.2006, privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniile de stadiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie.
Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de învățământ la distanță si cu frecvență redusă au funcționat legal potrivit prevederilor art.60 alin.1 din Legea învățământului nr. 84/1995 republicată. U. „S. Haret”, având învățământ de zi autorizată/acreditată, poate organiza învățământ la distanță și cu fără frecvență redusă. De asemenea, potrivit disp.art.60 alin.3 din Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, „diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită”.
Pârâta U. S. Haret prin întâmpinare a solicitat instanței să constate că și-a îndeplinit toate obligațiile legale față de reclamant, în sensul că după absolvirea studiilor și susținerea examenului de licență i-a eliberat adeverința de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate 12 luni. Arată faptul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este autoritatea publică care gestionează tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diploma și suplimentul de diplomă solicitate de reclamant. În aceste condiții, pârâta U. S. Haret a formulat cerere de chemare în garanție a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin care a solicitat ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamant, sub sancțiunea prev. de art. 24 al. 2 din Legea nr. 554/2004 începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
M. Educației Naționale – în continuare M.E.N. (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în garanție prin care arată că cererea de chemare în garanție trebuie respinsă ca lipsită de obiect deoarece a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009, 2010 prin adresele_/21.06.2010,_, 12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010.
Prin sentința civilă nr. 3765/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. E. și a fost obligată pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, pe numele reclamantului, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret și a fost obligat chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, fiind respins capătul de cerere formulat de U. S. Haret referitor la obligarea chematului în garanție M. Educației Naționale la plata de penalități pe zi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit disp. art. 38 din regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a cărui termen de valabilitate este de maxim 12 luni, iar așa cum rezultă din Capitolul VII din Metodologia de desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâta U. S. Haret, aceasta s-a obligat să elibereze persoanelor îndreptățite diploma de licență.
Din adeverința emisă de pârâta U. S. Haret rezultă că reclamantul a fost admis să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și promovat, astfel că în mod justificat acestuia i s-a eliberat adeverința din care reiese că este licențiat în psihologie.
U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009 și dobândirea titlului de licențiat, să elibereze și diploma de licență.
Această obligație a U. S. Haret nu poate fi dusă la îndeplinire deoarece M. Educației Naționale refuză tipărirea formularelor tipizate necesare. Deși prin întâmpinare M. Educației Naționale afirmă că a avizat achiziționarea de tipizate pentru promoția 2009 și precizează că a anexat și fotocopiile adreselor, în realitate la întâmpinare nu s-a atașat nici un înscris. Prin urmare, Tribunalul va reține că nu este dovedită această afirmație a M. Educației Naționale.
Tribunalul a reținut că refuzul M. Educației Naționale nu este justificat deoarece U. S. Haret a emis reclamantului adeverință din care reiese că este licențiat și prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență.
Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
În cauză există o interdependență între cele 2 obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități.
Obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă obligației chematului în garanție M. Educației Naționale de a aproba formularele tipizate. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată executarea efectivă a obligației pârâtei U. S. Haret de eliberare a diplomelor de licență.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâtul chemat în garanție M. Educației Naționale, solicitândmodificarea sentinței și în rejudecare, respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurentul critică sentința prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, considerând că prima instanță a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție.
Consideră recurentul că admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. S. Haret este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. S. Haret nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Arată recurentul că instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare al formularelor de diplomă trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
U. S. Haret a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la Romdidac S.A. pentru absolvenții din anii 2008-2010, iar ministerul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate în mod corespunzător, nu este culpa ministerului.
Conform art. 2 din Legea nr. 288/2004 organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.
În consecință, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și supliment la diplomă pentru reclamant, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată, autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal.
Invocând prevederile art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005, recurentul precizează că instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizată să funcționeze provizoriu. Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de instanța de fond.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților Universității S. Haret nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise de instituția de învățământ, au termen limitat de valabilitate și nu sunt înscrisuri opozabile Ministerului Educației Naționale.
M. este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Recurentul mai arată că instanța de fond a ignorat prevederile legale în domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior, cu aprobarea M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții ale A.R.A.C.I.S. care este un organism autonom cu atribuții distincte conform O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin O.U.G. nr. 75/2005.
După apariția Legii nr. 88/1993 specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate potrivit hotărârilor Guvernului României. Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002 U. S. Haret este definită ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar la art. 3 se prevede că în componența Universității S. Haret intră structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
Interpretând speculativ prevederile art. 60 din Legea nr. 84/1995, respectiv fără a se ține seama de contextul unitar al legii, începând cu anul 2005 U. S. Haret organizează formele de învățământ ID și FR. Organizarea Acestor forme de învățământ la unele specializări, deși exista și forma ZI, nu excludea și nu exclude obligația de conformare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare și acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane și materiale pentru fiecare formă și locație de învățământ în mod distinct.
La poziția 6 anexa 3 din H.G. nr. 676/2007 este precizată structura legală pentru U. S. Haret la nivelul anilor 2007. U. S. Haret a atacat HG nr. 676/2007, iar conform Deciziei Î.C.C.J. nr. 4726/2009 structurile ID și FR sunt nelegale, nerespectând condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația în domeniu.
Recurentul a mai arătat că în perioada 2004-2009 evoluția efectivelor de studenți înscriși la studii de licență și/sau ciclul I de studii universitare a înregistrat o creștere spectaculoasă, iar solicitarea de eliberare de tipizate/formulare de diplome a Universității S. Haret din anul 2009 avea un cuantum aproximativ egal cu necesarul de tipizate/formulare de diplome pentru întreaga generație de absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior la nivel național pentru anul 2009.
În urma sesizărilor A.R.A.C.I.S., M. Educației Naționale a înaintat Guvernului propunerea de a emite o ordonanță care să reglementeze în mod legal posibilitatea studenților ce se aflau la formele nelegale de învățământ de a termina studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, fiind emisă în acest sens O.G. nr. 10/2009.
Evaluarea instituțională, după înființarea prin lege a Universității S. Haret a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011.
Așadar nu există nici un temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Recurentul a mai arătat că, deși prin adresa nr. 630/2010 U. S. Haret afirma că „există un număr de_ absolvenți la forma de învățământ ID pentru care nu s-au solicitat diplome de licență, situația acestora urmând a fi clarificată prin O.G. nr. 10/2009”, în nici un moment nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor respectivei O.G.
U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea în noile condiții și mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel cursuri fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți”.
Recurentul a mai arătat că în raport de prevederile art. 5 alin. 1 și 4 din Ordinul nr. 2284/2007, U. nu avea și nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin statuează că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusiv Universității S. Haret.
Față de prevederile legale menționate se poate concluziona că reclamanta a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
Faptul că U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers care implică numai responsabilitatea respectivei Universități.
În drept recurentul a invocat prevederile Legii nr. 84/1995, H.G. nr. 536/2011, Legii nr. 1/2011, H.G. nr. 1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.
Intimata pârâtă U. S. Haret a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În esență intimata susține că a funcționat într-un cadru legal și că nici după . O.U.G. nr. 75/2005 factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli.
Totodată, sunt invocate de către intimată prevederile art. 4 din H.G. nr. 535/1999, ale art. 5 din H.G. nr. 916/2005, ale art. 6 din H.G. nr. 676/2007, art. 1 din H.G. nr. 1175/2006.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Astfel cum a statuat Î.C.C.J., acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat în fapta sau în drept de divergențele care au apărut în decursul timpului între U. S. Haret și M. Educației pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță pentru specializările la acre se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau A.R.A.C.I.S. nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. S. Haret a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației îi este recunoscut prin art. 6 din Legea nr. 443/2002 dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Consideră intimata că în mod întemeiat a fost admisă cererea de chemare în garanție, deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinței recurate.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Cu titlu prealabil Curtea notează că în cauză sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost depusă la instanța anterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010, astfel că recursul declarat trebuie să se raporteze la motivele prevăzute de art. 304 și 3041 Cod procedură civilă 1865.
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 (M.O. nr. 466/30.06.2003) și H.G. nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, ca: „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că: „Formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Față de acest cadru legal și față de împrejurarea că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, precum și nici după . O.U.G. nr. 75/2005 - privind asigurarea calității educației, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009, în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din probele administrate rezultă că în perioada 2006-2009 reclamanta a urmat cursurile Universității S. Haret - Facultatea de psihologie și a finalizat studiile prin susținerea si promovarea examenului de licență în 2009, fiindu-i emisă adeverință ce atestă acest fapt.
În raport de această situație și având în vedere dispozițiile art. 15 din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 295/2007 în mod corect a reținut instanța de fond că pârâtei U. S. Haret îi revine obligația de a elibera reclamantei diploma de licență.
În vederea îndeplinirii acestei obligații U. S. Haret a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului avizarea tipăririi formularelor necesare eliberării diplomei de licență.
Atât prin apărările formulate în primă instanță, cât și prin recursul de față M. Educației Naționale își motivează refuzul de a aproba tipărirea formularelor prin aceea că, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de acesta.
Criticile recurentului privind omisiunea primei instanțe de a analiza prevederile legale din domeniul învățământului superior și actele normative prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu, acte normative în raport de care recurentul susține că U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, urmează a fi înlăturate, întrucât în cauză instanța nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
În mod corect a apreciat instanța de fond că adeverința prin care s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat sunt în ființă, nu a fost anulată sau revocată, astfel că se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior: “După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.”
Curtea notează că rațiunea principală a eliberării adeverinței respective este aceea de a suplini diploma de licență pentru o perioadă de 12 luni.
Fără a examina efectele juridice ale acestei adeverințe ulterior expirării termenului de 12 luni în contextul altor raporturi juridice, Curtea reține că în cauza de față este relevant faptul că reclamantul invocă această adeverință în cadrul unui litigiu ce vizează tocmai eliberarea diplomei de licență.
Faptul că în termenul menționat nu a fost eliberată diploma de licență nu conduce la nulitatea adeverinței care atestă absolvirea studiilor, aceasta fiind aptă a fi luată în considerare în cauză în condițiile în care este opusă chiar emitentului, pentru a dovedi realitatea absolvirii studiilor și îndreptățirea la eliberarea diplomei de licență, în condițiile în care atât U., cât și M. Educației Naționale sunt în culpă pentru neeliberarea în termenul respectiv a diplomei de licență.
Adeverința emisă în urma absolvirii este în ființă, nu a fost anulată/revocată și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către intimații-reclamanți.
Analizând disp. art. 8 din Legea nr. 443/2002, reiese fără putință de tăgadă că recurentul avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că „finalizarea cursurilor universitare organizate de U. „S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, „presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care O.U.G. nr. 75/2002 obligă pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual A.R.A.C.I.S. rapoarte anuale de evaluare internă; iar instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Chematul în garanție nu poate dovedi că anterior anului 2009, a inițiat sau finalizat aceste demersuri, și, pe cale de consecință, încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an la forma ID.
Odată ce instanța de fond a apreciat cererea reclamantei ca fiind întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității „S. Haret” București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamantă.
Cum obligația pârâtei U. S. Haret de a elibera reclamantei diploma de licență este corelativă obligației pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba formularele tipizate, Curtea reține că în mod corect a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
În mod evident, numai prin admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. „S. Haret” București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, Curtea de apel mai notează și faptul că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, în mod constant s-a statuat în sensul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, 2533 din 22 mai 2012). Se reține în consecință că soluția în prezenta cauză se impune și în considerarea principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene de Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel urmează a respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurentul, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata U. S. Haret, reprezentând onorariu avocat, justificat cu înscrisurile depuse la filele 23, 24 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, împotriva sentinței nr. 3765/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurenta M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata U. S. Haret.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, dr. I. A. |
Grefier, A. M. S. |
Red. L.T./12.06.2014
Tehnored.A.M.S/ 2 ex./12.06.2014
Fond: M.G.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3776/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 7846/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
