Alte cereri. Decizia nr. 6371/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6371/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 4249/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6371/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. I.
Judecător - V. M. D.
Judecător - E. L. P.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul D. T. domiciliat în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3777 din 23.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, cererea de recurs este timbrată, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub numărul_ reclamantul D. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G. restituirea sumei de 2.200 lei achitată cu titlu de timbru de mediu. Ulterior, a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism produs în anul 1999, provenit din Bulgaria, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite, în România, o taxă în sumă de 2.200 lei cu titlu de timbru de mediu, în temeiul OG nr. 9/2013.
Reclamantul consideră nelegală și discriminatorie această nouă taxă apreciind că autoturismul său poluează la fel ca și unul de generație nouă.
În plus, arată că timbrul de mediu are o valoare foarte mare pentru autoturismele încadrate în clasele de poluare Euro 3 și Euro 4 în timp ce pentru autoturismele încadrate în clasele de poluare non Euro, Euro 1 și Euro 2 acesta este nejustificat de mic și încurajează importul autovehiculelor vechi.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale TCE, ale Constituției României și ale OG nr. 9/2013.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri în copii certificate (filele 8-18).
Pârâta Administrația Finanțelor Publice G., legal citată, nu a fost reprezentată în fața instanței, dar a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția inadmisibilității având în vedere că se solicită restituirea unei sume stabilite printr-o decizie administrativă, pentru care art. 10 și 11 din OUG nr. 9/2013 și art. 207 Cod procedură fiscală prevăd o cale specială de atac. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat dispozițiile OUG nr. 9/2013 .
Pârâta AFP G. a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea în pretenții în prezenta cauză.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat ci la bugetul chematei în garanție și se gestionează de către AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 60 și următoarele Cod procedură civilă.
Legal citată, chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 27.12.2013, având în vedere modificările intervenite prin OUG nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, având în vedere și Ordinul nr. 2211/2013 pentru aprobarea competenței teritoriale de administrare, instanța a dispus rectificarea denumirii pârâtei în sensul că în loc de Administrația Finanțelor Publice G. a fost trecut Administrația Județeană a Finanțelor Publice G..
La același termen, instanța a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, cerere formulată de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 3777 din data de 23.12.2013 pronunțată în cauză de Tribunalul G. s-a respins acțiunea ca nefondată, cu următoarea motivare:
Prin Decizia de calcul privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr._/13.05.2013 ( fila 9 ), AFP G. a stabilit în sarcina reclamantului obligația achitării sumei de 2.200 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante în vederea înmatriculării autoturismului marca Volkswagen, . WVWZZZ1JZXD387831, categoria M1, norme de poluare E2. Ca urmare, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei G. suma astfel calculată, aspect dovedit cu chitanța . nr._ din 14.05.2013 (fila 8).
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, față de motivarea cererii de chemare în judecată, instanța reține că, în cauză, rambursarea timbrului de mediu se circumscrie procedurii „restituirii de sume" prevăzute de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, respectiv „aplicarea eronată a prevederilor legale" .
Problema vizează admisibilitatea utilizării directe a acestei căi ori, dimpotrivă, parcurgerea obligatorie, în prealabil, a procedurii reglementate de art. 10 și 11 din OUG nr. 9/2013 ( aplicabilă în speță față de momentul achitării taxei ), raportat la dispozițiile art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală.
Acțiunea judiciară având ca obiect restituirea timbrului de mediu pentru autovehicule nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală.
Din această perspectivă, se impune a se preciza că existența art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, un text de lege trebuie interpretat în sensul în care produce efecte și nu în sensul în care n-ar produce niciunul.
Ca urmare, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune și prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
În fine, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul a timbrului de mediu, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Pentru aceste considerente, instanța constată că excepția inadmisibilității formulării acțiunii este neîntemeiată .
Organele fiscale din România au invocat legalitatea taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr. 9/2013 în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia .
În acest sens, Tribunalul reține că OUG nr. 9/2013 a abrogat Legea nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule și a introdus o nouă taxă denumită timbru de mediu, care se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei pentru emisiile poluante, pe care a înlocuit-o în fapt, noua taxă se aplică, potrivit art. 4, în următoarele cazuri:
„a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Rezultă astfel că această taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, ci și celor cumpărate din țară și deja înmatriculate în România, în această formă, noua taxă pierzându-și caracterul discriminatoriu.
Pentru toate aceste motive, instanța apreciind că prezenta acțiune este nefondată .
Soluția de respingere a acțiunii principale reclamă, în raport de dispozițiile art. 74 din Noul C.p.c., respingerea cererea de chemare în garanție ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub aspectul nesocotirii dreptului UE.
Recursul se apreciază, însă, nefondat, din perspectiva următoarelor considerațiuni:
Taxa plătită de reclamant a fost percepută și calculată în conf. cu disp. OUG nr. 9/2013.
În virtutea actului normativ precizat, timbrul de mediu pentru emisii provenite de la autovehicule este perceput nu doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ci și pentru autoturismele deja înmatriculate în România și care urmează să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Potrivit disp. art.110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții conform cărora pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 TCE.
Reglementat în modul prevăzut de OUG nr. 9/2013 timbrul de mediu pentru emisii provenite de la autovehicule nu diminuează și nu este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, nemaiexistând discriminarea constată de CJUE în legislația anterioară a României privitoare la înmatricularea auto.
Prin urmare, Curtea apreciază că noul act normativ nu este contrar art.110 din TFUE, așa încât înmatricularea în România a autoturismului proprietatea reclamantei este condiționată, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, de dovedirea plății taxei prevăzute de OUG nr. 9/2013 .
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea conchide sentința recurată este una legală și temeinică și se impune a fi menținută ca atare, conform disp. art. 496 alin.(1) N.C.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. T. domiciliat în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3777 din 23.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, I. S. |
Red.V.M.D./01.07.2014
Tehnored.I.S./01.07.2014/5ex.
Fond.C.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7035/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretentii. Sentința nr. 61/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
