Obligaţia de a face. Decizia nr. 8119/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8119/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 6089/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 8119
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. P.
Judecător G. I.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale, cu sediul în București, sector 1, .. 28-30, împotriva sentinței nr. 1209/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta M. Educației Naționale și intimații F. I.-D., M. Educației, Cercetării, Tineretului Și Sportului, U. S. Haret.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că intimata U. S. Haret a depus la dosar întâmpinare care a fost comunicată părților, se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, reclamantul F. I. D., în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i elibereze diploma de licență.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a urmat cursurile Universității S. Haret București – Facultatea de D. și Administrație Publică, specializarea D., forma de învățământ la distanță în perioada 2006-2009 susținând examenul de licență în sesiunea 2009 cu un număr de 240 de credite, pârâta eliberându-i adeverința ce atestă faptul că este licențiat în drept.
A mai precizat reclamantul că, deși au trecut mai mult de 12 luni de la eliberarea adeverinței nr.6068/09.07.2009, pârâta nu i-a eliberat diplomele iar la solicitarea sa din 28.01.2011 a fost informat că nu deține formularele aferente.
Reclamantul a susținut că și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau conform contractelor anuale de studii universitare de licență încheiate cu pârâta în sensul că a achitat toate taxele de studii și a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. Corelativ, pârâta avea obligația potrivit O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 să elibereze diplomele în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență.
În drept, reclamantul invocat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001.
Pârâta U. S. Haret București a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă în sensul că după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență a eliberat adeverințele aferente, a solicitat Romdidact S.A. – Compania de material didactic desemnată de M.E.C.T.S. tipărirea unor formulare pentru licență precum și M.E.C.T.S. aprobarea necesară comunicându-i numărul acestora pentru emiterea comenzii de tipărire.
În consecință, a precizat pârâta, se află în imposibilitate practică de a elibera reclamantei diplomele la care este îndreptățită, nefiind în posesia formularelor tipizate datorită refuzului M.E.C.T.S. de aprobare a numărului necesar de materiale pentru actele de studii destinate absolvenților din anul universitar 2008-2009.
Pentru aceste motive, în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă, art.18 și 28 din Legea nr. 554/2004, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin care a solicitat ca acesta să fie obligat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă și O.M.E.C.T.S. nr. 2284/2007.
Chematul în garanție M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât nu exista un raport juridic cu pârâta care ar putea determina admiterea unei asemenea solicitări. Astfel, a arătat chematul în garanție, atribuțiile și competențele M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 iar potrivit Legii nr. 288/2004 organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior. In plus, s-a precizat în întâmpinare, urmare a analizării documentațiilor transmise de pârâtă, ministerul a transmis către Romdidact S.A. avizul de achiziționare a formularelor tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților astfel că cererea universității este lipsită de obiect.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de părți.
Prin sentința nr. 72/13 februarie 2012 pronunțată în cauză de Curtea de Apel G. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și cererea de chemare în garanție. A fost obligată pârâta U. „S. Haret” - Facultatea de D. și Administrație Publică să elibereze reclamantului diploma de licență obținută în urma susținerii examenului de licență - sesiunea iulie 2009. Totodată, a fost obligat chematul în garanție M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în diploma de licență pentru reclamant. S-a respins în rest acțiunea și cererea de chemare în garanție. De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului.
Decizia susmenționată a fost însă reformată în recurs, instanța supremă dispunând casarea acesteia cu trimitere spre competentă soluționare la Tribunalul G.-secția de contencios administrativ și fiscal.
La Tribunalul G. cauza a fost înregistrată sub nr. 6089/8 august 2013 s-au respins ca nefondate excepțiile invocate în cauză, fiind admisă acțiunea cât și cererea de chemare în garanție cu consecința obligării pârâtei Univ. S. Haret la obligarea diplomei de licență a reclamantului, iar a chematei în garanție, la aprobarea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, în esență, următoarele:
Reclamantul a urmat în perioada 2006-2009 cursurile Universității „S. Haret” București – Facultatea de D. și Administrație Publică, specializarea D., învățământ la distanță iar în luna iulie 2009 a susținut și promovat examenul de licență conform adeverinței nr.6068/ 09.07.2009.
Întrucât adeverința menționată avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat de O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, la împlinirea termenului respectiv, în baza art.20 alin.1 din Regulamentul susmenționat, reclamanta a solicitat universității pârâte eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă la data de 01.04.2011, însă nu a primit nici un răspuns la această solicitare.
Din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că a plătit taxele de studiu și a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. În aceste condiții, potrivit și Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă sub nr.1405/21.05.2009, precum și art. 20 alin.1 din Regulamentul aprobat de O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să elibereze reclamantei actele de studii completate.
U. „S. Haret” din București a fost înființată prin Legea nr. 443 din 05 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, și că, prin H.G. nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate, să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ de zi, domeniile de licență: management, sociologie, psihologie, drept, științe ale educației, informatică, și altele.
Ca parte a sistemului național de învățământ, U. „S. Haret” se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanta a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respectiv de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației a emis, la data de 07 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
În raport de acest cadru normativ, care permitea Universității S. Haret să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de D. și Administrație Publică figurează, în cuprinsul Anexei nr. 2 la H.G. nr. 676/2007, ca fiind abilitată să organizeze forma de învățământ de zi pe aceste domenii de studiu de licență, instanța constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul Universității „S. Haret”, și că M. Educației nu contestă faptul că a autorizat eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță, organizată de instituția de învățământ superior menționată, anterior momentului în care reclamanta din prezenta cauză a încheiat contract de studii de licență cu pârâta.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, instanța apreciază că aprobarea de către U. „S. Haret” din București a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea drept ca și pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri la distanță, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către M. Educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității „S. Haret” la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr. 1405 din 21.05.2009.
Acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau în drept, de divergențele ce au apărut, în decursul timpului, între U. „S. Haret” și M. Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atât timp cât M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (A.R.A.C.I.S.), înființată în baza O.U.G. nr. 75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că menționata instituție de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, ministerului Educației I se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de a “propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2534/22.05.2012 și Decizia nr. 2874 din 01 iunie 2010, care a considerat că finalizarea cursurilor universitare organizate de U. „S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, „presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării”.
Întrucât reclamantul și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de pârâtă în sensul că a achitat taxele de studiu și a absolvit cursurile Facultății de D. și Administrație Publică inclusiv examenul de licență, instanța constată că pârâta are obligația de a-i elibera diploma de licență și suplimentul la diploma.
De altfel, din dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, rezultă că, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Art. 2 din același regulament prevede că actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titlurilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.
În cauză sunt incidente și prevederile art. 5, potrivit cărora instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii precum și ale art. 11 care arată că activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
Totodată, în baza art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.
De asemenea, în conformitate cu Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U. S. Haret și înregistrată sub nr.1405/12.05.2009 - Capitolului VII, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei.
Întrucât reclamantul a urmat cursurile pe care pârâta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acesteia acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiată în drept înscrisuri ce premerg diplomelor finale de studii, instanța, având în vedere dispozițiile legale sus-expuse, constată că cererea reclamantului este fondată sub aspectul obligării pârâtei de a emite diploma de licență și suplimentul la diplomă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S. formulată de pârâtă, se apreciază, de asemenea, ca fondată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură civilă.
Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la eliberarea de înscrisuri este întemeiată. Însă, pentru tipărirea și difuzarea către pârâta U. „S. Haret” București a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M. Educației Naționale conform art.7 din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 este necesară aprobarea scrisă a chematului în garanție care în cauză nu a fost dovedită. Prin urmare, obligația pârâtei in acțiunea introductivă este corelativă obligației chematului în garanție de a aproba formularele tipizate astfel că cererea de chemare în garanție va fi considerată întemeiată sub aspectul analizat.
În acest context, este de reținut faptul că în mod constant s-a statuat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în litigii de aceeași natură că M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă, soluția din prezenta decizie impunându-se și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs chemata în garanție, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Prin hotărârea pronunțată, statuând că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege și validând astfel acordarea de diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit M.E.C.T.S., A.R.A.C.I.S. și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile speței.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea M.E.C.T.S., instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamantă este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.. nr. 535/1999 și H.G. nr. 1011/2011.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. „S. Haret”.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizare cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1418/2006 proceduri de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau în vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimate. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Nu există nici un temei legal pentru demersul reclamantului-intimate de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Intimata-pârâtă U. S. Haret (U.S.H.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.
Intimatul-reclamant F. I.-D., deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Recursul de față este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele conf. art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 (M. Of. nr. 466/30.06.2003) și H.G. nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
În aplicarea disp. Legii nr. 84/1995, M.E.C.T.S. a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că: „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că: „Formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Față de acest cadru legal și față de împrejurarea că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, precum și nici după . O.U.G. nr. 75/2005 – privind asigurarea calității educației, M.E.C.T.S. nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009 este întemeiată.
Instanța de fond nu a fost învestită să analizeze dacă specializarea și/sau forma de învățământ erau sau nu acreditate/autorizate, ci în raport de obiectul cererii și de reglementările în vigoare care se referă la aprobarea formularelor tipizate, ce se regăsesc în ordinele de ministru nr. 2284/2007 și nr. 3404/2006, să constate dacă chematul în garanție și-a respectat propriile reglementări.
Analizând disp. art. 8 din Legea nr. 443/2002, reiese fără putință de tăgadă că recurentul-chemat în garanție avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că „finalizarea cursurilor universitare organizate de U. „S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, „presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care O.U.G. nr. 75/2002 obligă pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual A.R.A.C.I.S. rapoarte anuale de evaluare internă; iar instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Chematul în garanție nu poate dovedi că anterior anului 2009, a inițiat sau finalizat aceste demersuri, și pe cale de consecință, încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009 a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an la forma ID.
Conform H.G. nr. 1175/2006, ale cărei prevederi s-au aplicat învățământului superior public și privat, acreditat și/sau autorizat, care funcționa în condițiile legii, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I, în anexa la aceasta, privind Domeniile pentru studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora, punctul A – Lista domeniilor pentru studii universitare de licență, prevedea la poziția 5 se află „D.” .
Art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în al.1 specifică: „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”.
Art. 29 al. 3 din O.G. nr. 75/2005 precizează că: „În învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă.
La momentul 2002, anul înființării universității, Legea 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor era în vigoare, precum și H.G. nr. 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, dată în temeiul art. 3 din Legea nr. 88/1993, la al cărui art. 5 face trimitere și recurentul-chemat în garanție, ignorând însă prevederile art. 4 și rupându-le din context.
Astfel, art. 4 preciza: „Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare”.
Art. 5 dispunea: „Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
În aceste condiții, U. „S. Haret”, Facultatea de Științe Juridice și Administrative avea dreptul ca în anul 2006 să organizeze forma de învățământ ID, atâta timp cât ulterior acreditării, nici prin Ordonanța nr. 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de învățământ.
Mai mult, art. 32 al.2 din Ordonanța nr. 75/2005 precizează: „Organizația furnizoare de educație, acreditată, este parte a sistemului național de educație, cu toate drepturile și obligațiile conferite de lege” iar art. 33 al.3 din același act normativ dispune: „Organizația furnizoare de educație și programele de studii acreditate ale acesteia se supun periodic, din 5 în 5 ani, evaluării externe de către A.R.A.C.I.P., respectiv A.R.A.C.I.S., sau de o altă agenție agreată de acestea, potrivit legii”.
Recurentul-chemat în garanție nu a făcut dovada supunerii Universității „S. Haret”, Facultatea de Psihologie, vreunui nou proces de evaluare externă în condițiile art. 34 din Ordinul nr. 75/2005.
De asemenea, prevederile art. 29 ale O.U.G. nr. 75/2005, nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
În acest sens sunt și dispozițiile H.G. nr. 1418/2006, care în Partea a III-a – Evaluarea externă a calității instituțiilor de învățământ superior, al.2.
Recurentul-chemat în garanție, M.E.C.T.S., își invocă în apărare propria turpitudine, pentru că U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar potrivit art. 8 din aceeași lege „Pentru a se asigura respectarea standardelor legale de calitate specifice învățământului superior, instituția prevăzută la art. 1 este special monitorizată pe o perioadă de 3 ani, conform unei metodologii elaborate de M. Educației și Cercetării, care se aprobă prin ordinul ministrului educației și cercetării”.
Adeverința emisă în urma absolvirii este în ființă, nu a fost anulată/revocată și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către intimata-reclamantă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care în dosarul nr._, a pronunțat Decizia nr. 5656/24 noiembrie 2011 unde se arată la pag. 7:
„U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii … ce atestă absolvirea Facultății …, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiate în drept al reclamatei, să elibereze și diploma de licență.
Obligația nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție M.E.C.T.S. refuză tipărirea formularelor tipizate de licență.
Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate ci numai pentru formularele tipizate necesare”.
Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată în drept este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nu a solicitat printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către USH.
Obligația intimatei U. S. Haret este corelativă obligației intimatului MECTS de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat intimata-pârâtă prin cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă sub aspectul analizat”.
Soluția din prezenta cauză se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza B. contra României).
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se impune respingerea recursului ca nefondat cu atât mai mult cu cât nici examinarea din oficiu a cauzei, conform disp. art. 3041 Cod procedură civilă, nu a condus la identificarea vreunui temei de nelegalitate pentru hotărârea în discuție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale, cu sediul în București, sector 1, .. 28-30, împotriva sentinței nr. 1209/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, G. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. M. S. |
Red. G.I./15.12.2014
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./15.12.2014
Fond.: D.M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1656/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3625/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
