Obligaţia de a face. Decizia nr. 629/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 254/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 629/2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător V. S.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul M. E. NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr.4077/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._,
având ca obiect obligația de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul, intimații P. I. C., U. S. HARET,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, s-a depus întâmpinare la dosar care a fost comunicată recurentului, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului V. reclamantul P. I. C. a chemat în judecată pe pârâții U. "S. Haret", M. Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului, solicitând obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diploma de licență în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea și eliberarea formularelor tipizate pentru diplomele de licență și a suplimentelor de diplomă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii cu obligarea acestora și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că este absolvent al Facultății de D. și Administrație Publică, specializarea „D.” din cadrul Universității S. Haret din București, care au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea 2009 așa cum rezultă din Adeverințele emise de către pârâta USH.
In baza art. 15 al.1 din Ordinul nr. 295/2007 reclamantul s-a adresat pârâtei U. S. Haret cu o cerere de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă de licență, iar în baza prevederilor HG nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, s-a adresat cu o cerere de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă de licență.
M. Educației a răspuns în esență că pentru forma de învățământ I.D., nu se poate aviza tipărirea formularelor tipizate.
Același demers a fost făcut și de către U. S. Haret care recunoaște reclamantului dreptul la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentului de licență.
Reclamantul a mai arătat că U. S. Haret organizată ca instituție autonomă, nu poate fi absolvită de obligația de a face toate demersurile organizatorice în vederea eliberării diplomelor de licență și a suplimentului diplomelor de licență.
De asemenea s-a arătat că în baza HG nr. 81/2010 MECTS avizează tipărirea și eliberarea formulelor tipizate pentru actele de studii destinate studenților de la ROMDIDAC SA conform comenzii atașate de către universitate.
Această comandă, deși a fost făcută – pârâta MECTS, refuză să le elibereze.
Susținerea MECTS potrivit căreia forma de învățământ ID nu a fost aprobată prin Hotărâre de guvern nu poate fi primită deoarece potrivit art. 60 al.1 din Legea învățământului nr. 84/2004 „activitatea didactică se organizează în formele de învățământ de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță”.
Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
In aceste condiții – pârâta U. S. Haret având învățământ de zi autorizat sau acreditat putea organiza învățământ de la distanță.
Reclamantul a mai arătat că a absolvit cursurile și examenul de licență ce se bucură de prezumția de legalitate. Atât timp cât nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment MECTS în exercitarea atribuțiilor de control și monitorizare nu a reclamat nereguli organul de specialitate al administrației publice centrale este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamanți și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului acestora de a li se elibera diploma de licență.
Prin întâmpinare MECTS a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009, 2010.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și au urmat o formă de învățământ acreditată sau autorizată, astfel încât U. S. Haret nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate sau neacreditate, diplomele eliberate ca urmare a unor studii urmate în afara cadrului legal fiind nule.
Prin răspuns la întâmpinare U. S. Haret a arătat că M. Educației avea posibilitatea potrivit disp.art. 116 și 141 din Lg. 84/1995 în vigoare la data respectivă să invoce nelegalități în organizarea de către Universitate a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregularitate iar potrivit art. 6 Lg.443/2002 i se recunoaște dreptul MECTS dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a Universității .
Prin faptul că MECTS nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate în vederea eliberării diplomelor de licență și suplimentului diplomelor de licență se creează o discriminare între reclamanți și ceilalți absolvenți în condițiile în care au fost respectate condițiile legii.
U. S. Haret a formulat cerere de chemare în garanție a MECTS motivată în esență pe aceeași argumentație de fapt și de drept și invocându-se și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauze similare.
Pârâtul MECTS a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului referitor la cererea privind obligarea MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, arătând că procedura de eliberare a avizelor necesare este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior acreditate, MECTS și ROMDIDAC SA și nu absolvenții universităților respective.
Prin sentința civilă nr. 4077/20.06.2013 a Tribunalului V. a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. C. și au fost obligate pârâta și chematul în garanție să elibereze formularele tipizate și eliberarea efectivă a diplomei de licență.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului tribunalul a reținut că în urma promovării examenului de licență, a definitivării cursurilor universitare, reclamanții justifică un interes legitim vizând în concret dreptul lor de a li se recunoaște absolvirea acestei forme de învățământ care se materializează în concret prin emiterea Diplomei de licență și a suplimentului diplomei de licență.
Faptul că reclamantul a înțeles să cheme în judecată atât U. S. Haret cât și M. s-a considerat că s-au avut în vedere atribuțiile ce le revin fiecărei pârâte potrivit legii în aprobarea formularelor tipizate, cererile care trebuie făcute în acest sens, gestionarea și completarea lor ca un cumul de atribuții și competențe procedurale urmărindu-se ca finalitate realizarea dreptului.
In aceste condiții s-a apreciat că reclamantul justifică un interes legal și prefigurat ca dovadă în acest sens fiind adeverințele eliberate acestora de U. S. Haret care poartă antetul Ministerului Educației, acte ce nu au fost revocate și a căror valoare ca fiind act administrativ ce se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate a fost stabilită și prin soluțiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile pronunțate în raport și de jurisprudența Curții Europene de Justiție care a constatat încălcarea principiului securității raporturilor juridice, ca urmare a jurisprudenței contradictorii în materie.(Cauza B. contra României).
Pe fondul cauzei prima instanță a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată reținând în acest sens că pârâta U. S. Haret funcționa potrivit Legii învățământului nr. 84/2004 cu forme de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță.
In perioada 2006-2009 perioadă în care reclamantul a urmat cursurile Universității S. Haret pârâta M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului avea posibilitatea de a acționa și de a sesiza nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționării domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie precum și în cel al susținerii examenului de licență însă la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o probă în acest sens.
Prezumția de legalitate a funcționării și legalității actelor emise de U. S. Haret nu a fost răsturnată, iar refuzul de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentului diplomei de licență nu se justifică legal și nu poate fi considerat sine die o modalitate legală de contestare și nerecunoaștere a legalității formei de învățământ la distanță organizate în cadrul Universității S. Haret.
Având în vedere atribuțiile ce-i revin pârâtei U. S. Haret prevăzute de art. 15 al.1 din Ordinul nr. 295/2007 aplicabil în cauză, instanța a constatat ca fiind întemeiată cererea de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licență și a suplimentul la diploma de licență.
De asemenea având în vedere atribuțiile ce revin pârâtei M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului prevăzute în HG nr. 81/2010 instanța a admis cererea reclamantului și în ceea ce privește obligarea acestei pârâte să aprobe tipărirea și eliberarea formularelor tipizate pentru Diplomele de licență și a suplimentelor de diplomă de licență în favoarea reclamantului .
S-a apreciat că reclamantul este îndreptățit să solicite obligarea MECTS la aprobarea tipăririi și eliberării formularelor tipizate pentru diplomele de licență având în vedere miza urmărită de reclamanți și actul normativ invocat, din cuprinsul căruia rezultă atribuțiile acestei pârâte, care pot fi invocate de orice persoană care justifică un interes legal sau pretinde valorificarea unui drept.
Pârâtele chemate în judecată au obligații distincte, dar numai cumulat pot duce la realizarea dreptului. Acest aspect nu poate fi considerat ca un impediment față de reclamanți de a se adresa cu cerere împotriva pârâtei MECTS.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, chematul în garanție M. Educației Naționale, solicitândmodificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
- În motivarea recursului recurentul critică sentința prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă, considerând că prima instanță a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție.
Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor celor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Consideră recurentul că admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. S. Haret este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. S. Haret nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Arată recurentul că instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare al formularelor de diplomă trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform art. 2 din Legea nr. 288/2004 organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.
În consecință, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și supliment la diplomă pentru reclamant, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată, autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal.
Invocând prevederile art. 29 din OUG nr. 75/2005, recurentul precizează că instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizată să funcționeze provizoriu. Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de instanța de fond.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților Universității S. Haret nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise de instituția de învățământ, au termen limitat de valabilitate și nu sunt înscrisuri opozabile Ministerului Educației Naționale.
M. este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
- Recurentul critică sentința și din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod proc. civ., considerând că soluția instanței de fond a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea, potrivit prevederilor art. 29 din OUG nr. 75/2005 dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza admiterea la studii îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Prin dispoziția dată instanța de fond obligă M. la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare, respectiv Legea nr. 288/2004, Legea nr. 84/1995 și OUG nr. 75/2005.
Menționează recurentul că în cazul Universității S. Haret specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv ale Legii nr. 88/1993, OUG nr. 75/2005 și HG nr. 1011/2001.
În opinia recurentului instanța de fond, încălcând principiul separației puterilor în stat, dispune peste atribuțiile trasate acesteia de legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantului, care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
În drept recurentul a invocat prevederile art. 60, art. 304 pct. 4, 5 și 9 și art. 3041 Cod proc. civ., Legea nr. 288/2004, Ordinul MECT nr. 2284/2007, OUG nr. 75/2005.
Intimata pârâtă U. S. Haret a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În esență intimata susține că a funcționat într-un cadru legal și că nici după . OUG nr. 75/2005 factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli.
Totodată, sunt invocate de către intimată prevederile art. 4 din HG nr. 535/1999, ale art. 5 din HG nr. 916/2005, ale art. 6 din HG nr. 676/2007, art. 1 din HG nr. 1175/2006.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Astfel cum a statuat ICCJ, acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat în fapta sau în drept de divergențele care au apărut în decursul timpului între U. S. Haret și M. Educației pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță pentru specializările la acre se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau ARACIS nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. S. Haret a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației îi este recunoscut prin art. 6 din legea nr. 443/2002 dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Consideră intimata că în mod întemeiat a fost admisă cererea de chemare în garanție, deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinței recurate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 (M.Of. nr. 466/30.06.2003) și HG nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, MECTS a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, ca: „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că: „Formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Față de acest cadru legal și față de împrejurarea că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, precum și nici după . OUG nr. 75/2005 – privind asigurarea calității educației, MECTS nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009, în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din probele administrate rezultă că în perioada 2006-2009 reclamantul a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de D. și Administrație Publică și a finalizat studiile prin susținerea si promovarea examenului de licență în 2009, fiindu-i emisă adeverință ce atestă acest fapt.
În raport de această situație și având în vedere dispozițiile art. 15 din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 295/2007 în mod corect a reținut instanța de fond că pârâtei U. S. Haret îi revine obligația de a elibera reclamantei diploma de licență.
În vederea îndeplinirii acestei obligații U. S. Haret a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului avizarea tipăririi formularelor necesare eliberării diplomelor de licență.
Atât prin apărările formulate în primă instanță, cât și prin recursul de față M. Educației Naționale își motivează refuzul de a aproba tipărirea formularelor prin aceea că, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de acesta.
Criticile recurentului privind omisiunea primei instanțe de a analiza prevederile legale din domeniul învățământului superior și actele normative prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu, acte normative în raport de care recurentul susține că U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, urmează a fi înlăturate, întrucât în cauză instanța nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
În mod corect a apreciat instanța de fond că adeverința prin care s-a recunoscut reclamantului calitatea de licențiat este în ființă, nu a fost anulată sau revocată, astfel că se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior: “După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.”
Curtea notează că rațiunea principală a eliberării adeverințelor respective este aceea de a suplini diploma de licență pentru o perioadă de 12 luni.
Fără a examina efectele juridice ale acestor adeverințe ulterior expirării termenului de 12 luni în contextul altor raporturi juridice, Curtea reține că în cauza de față este relevant faptul că reclamantul invocă această adeverință în cadrul unui litigiu ce vizează tocmai eliberarea diplomei de licență.
Faptul că în termenul menționat nu a fost eliberată diploma de licență nu conduce la nulitatea adeverinței care atestă absolvirea studiilor, aceasta fiind aptă a fi luată în considerare în cauză în condițiile în care este opusă chiar emitentului, pentru a dovedi realitatea absolvirii studiilor și îndreptățirea la eliberarea diplomei de licență, în condițiile în care atât U., cât și M. Educației Naționale sunt în culpă pentru neeliberarea în termenul respectiv a diplomei de licență.
Adeverința emisă în urma absolvirii este în ființă, nu a fost anulată/revocată și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către intimatul-reclamant.
Analizând disp. art. 8 din Legea nr. 443/2002, reiese fără putință de tăgadă că recurentul avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că „finalizarea cursurilor universitare organizate de U. „S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, „presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care OUG nr. 75/2002 obligă pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare internă; iar instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Chematul în garanție nu poate dovedi că anterior anului 2009, a inițiat sau finalizat aceste demersuri, și, pe cale de consecință, încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an la forma ID.
Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea în favoarea acestuia a diplomei de licență, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității „S. Haret” București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamantă.
Cum obligația pârâtei U. S. Haret de a elibera reclamantului diploma de licență este corelativă obligației pârâtului METCS de a aproba formularele tipizate, Curtea reține că în mod corect a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
În mod evident, numai prin admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. „S. Haret” București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, Curtea de apel mai notează și faptul că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, în mod constant s-a statuat în sensul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, 2533 din 22 mai 2012). Se reține în consecință că soluția în prezenta cauză se impune și în considerarea principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene de Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea de Apel urmează a respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civ. recurentul, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata U. S. Haret, reprezentând onorariu avocat, justificat cu înscrisurile depuse la filele 23-24 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M. E. NAȚIONALE, cu sediul în București, . nr.28-30, împotriva sentinței civile nr.4077/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la 620 lei cheltuieli de judecată către intimat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, V. S. |
Grefier, L. M. R. |
Red.G.L.T./5.02.2014
Dact.L.R./2 ex/10.02.2014
FOND E.S.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3974/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3286/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
