Alte cereri. Decizia nr. 5594/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5594/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 5279/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5594/R
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. P.
Judecător - A. B.
Judecător - V. V.
Grefier – E. M. T.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 725 din data de 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C. A., domiciliat în G., . nr. 43, . și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 294, . cauza civilă având ca obiect - taxă poluare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata cauzei în lipsă, s-a depus întâmpinare de către intimatul-reclamant,după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința nr. 725 din 09.04.2014, Tribunalul G. a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată; a admis acțiunea având ca obiect –anulare act administrativ, formulată de reclamantul S. C. Adria în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și a obligat-o pe aceasta din urmă să restituie reclamantului suma de 1228 lei reprezentând taxa de emisii poluante pentru autovehicule reactualizată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 07.12.2012 ( data plății taxei de emisii poluante) și până la data restituirii efective. De asemenea a fost obligată aceeași pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și a fost obligată aceasta către parata Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. la plata sumei de 1228 lei reprezentând taxa de emisii poluante pentru autovehicule reactualizată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 07.12.2012 și până la data restituirii efective și suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității. Prima instanță nu a avut în vedere Legea nr. 554/2004 care menționează, fără echivoc, la art. 7, faptul că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului. Art. 8 din același act normativ precizează, de asemenea, că obiectul acțiunii judiciare în contencios respectiv îl constituie răspunsul la plângerea prealabilă. Instanța supremă a decis că, în acest caz, când nu s-a parcurs procedura prealabilă, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece procedura prealabilă este o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune (decizia nr. 4125/2006). În mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantul a promovat acțiunea cu respectarea dispozițiilor art. 7 și art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, atât timp cât din actele depuse la dosar și din susținerile făcute rezultă fără echivoc faptul că acesta nu a îndeplinit procedura prealabilă.
Pe fondul cauzei arată că măsurile stabilite de lege corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene iar în cauza Akos Nasadi si Hona N. s-a stabilit că taxa care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație și nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor.
De altfel, arată recurenta, deciziile CJCE privitoare la taxa de emisii poluante au stabilit în mod neechivoc că această taxă face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și că nu se poate reține că este percepută în mod discriminatoriu, deoarece art.90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse care se încadrează în motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. 1 pct. 4 și pct. 8 din noul Cod de procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a soluționat, cu respectarea dispozițiilor legale, excepțiile invocate de pârâtă, fondul cauzei și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care va fi menținută.
Astfel, prima instanță a reținut corect că intimatul reclamant a achitat la data de 06.12.2012 suma de 1228 lei reprezentând taxă de poluare și că se impune restituirea, nefiind datorată.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt la care a făcut aplicarea dispozițiilor Legii 9/2012 și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută.
Cum intimatul pârât a achitat taxa pentru emisiile poluante la data de 06.12. 2012 astfel cum rezultă din chitanța . nr._ (f. 15 doar fond) în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 9/2012 modificate prin OUG nr. 1/2012. Taxa pentru emisiile poluante, astfel cum este reglementată prin legea menționată mai sus, diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Prima instanță a reținut corect că Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și că C.J.C.E. în cauza - Michel Humblot, similară speței de față care vizează taxa specială din legislația românească, a arătat că „statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”.
Așadar nu se poate vorbi de o armonizare a legii menționate mai sus cu legislația europeană.
De altfel, în conținutul deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „Judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale”.
Curtea de Justiție Europeană a statuat că prevederile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile OUG nr. 1/2012 sunt contrare art. 110 din TFUE, întrucât au descurajat punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională (ordonanța din 3 februarie 2014 – Cauza C. C97/2013).
Și textul art. 148 alin. 2 din Constituția României prevede că tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar în alin. 4 s-a statuat că Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezolvate din actul aderării.
Față de cele ce preced și având în vedere că intimatul reclamant nu a contestat modul de calcul al taxei pentru emisiile poluante, critica din al doilea motiv de recurs nu poate conduce la modificarea sentinței recurate.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, ca acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OUG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
Critica din ultimul motiv de recurs referitoare la greșita acordare a cheltuielilor de judecată nu va mai fi analizată, întrucât prin dispozitivul sentinței ce face obiectul recursului de față, recurenta pârâtă AJFP G. nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. nefiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 725 din data de 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C. A., domiciliat în G., . nr. 43, . și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 294, . fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3.06.2014.
Președinte Judecător,Judecător, V. P. A. B. V. V.
Grefier,
E. M. T.
Red.V.V./13.06.2014
Tehnored.E.M. T./2 ex/13.06.2014
jud.fond-L.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1149/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 7911/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
