Alte cereri. Decizia nr. 7911/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7911/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 700/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7911/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V.
Judecător I. M. D.
Judecător V. S.
Grefier F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cererii de revizuire formulată de revizuientul P. P. domiciliat în G., . ., împotriva Deciziei civile nr.5950/11.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2014 care au fost consemnate în încheierea din aceiași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 30 octombrie 2014.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin sentința nr. 3816 din data de 23.12.2013 Tribunalul G., Secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și prematurității, invocate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G.; a admis acțiunea formulată de reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect anulare act administrativ; a obligat-o pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. să restituie reclamantului suma de 4305 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule; a obligat-o pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data plății – 27.03.2012 și până la achitarea integrală a debitului; a obligat-o pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. să plătească reclamantului suma de 339,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G.; a obligat-o pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. la plata sumei de 4305 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și la plata dobânzii aferentă acestei sume, calculată de la data plății – 27.03.2012 și până la achitarea integrală a debitului și la plata sumei de 339,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că intimatul reclamant P. P. a achitat taxa de poluare în sumă de 4305 lei la data de 27.03.2012 și că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 9/2012. Totodată, a reținut că această lege, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre și că taxa de poluare este contrară normelor comunitare.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. (AJFP) a declarat recurs, invocând următoarele motive: în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă; în ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, s-a arătat că restituirea de sume de la buget se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală; că restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a –h din actul normativ menționat.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, ca fiind nefondată.
Curtea a apreciat că recursul este fondat.
Critica din primul motiv de recurs referitoare la greșita soluționare a excepțiilor nu este întemeiată.
În speță, nu se impune parcurgerea procedurii prealabile înainte de a sesiza instanța de judecată, astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de art. 205 – 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală (referitoare la procedura prealabilă sesizări instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
Nici susținerea recurentei că solicitarea de restituire a taxei nu se încadrează în dispozițiile Codului de procedură fiscală nu este întemeiată deoarece, potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din C. proc. fiscală se restituie la cerere sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Verificând sentința recurată prin prisma celui de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor O.U.G nr.9/2013, ceea ce impune casarea în parte a acesteia.
Intimata reclamantă a achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 4305 lei la data de 27.03. 2013 cu conform chitanței aflată la fila 9 dosar fond, fiind aplicabile dispozițiile O.U.G nr.9/2013.
Potrivit art.4 din O.U.G nr.9/2013 ” Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) Cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) La reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s‐a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s‐a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Din dispozițiile legale mai sus-citate rezultă că spre deosebire de dispozițiile OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr. 9/2013 stabilește obligația plății timbrului‚ nu numai în cazul autovehiculelor second-hand de import, ci și în cel al autovehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al autovehiculelor noi achiziționate, fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze autovehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand. Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de OUG nr. 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Prima instanță a reținut corect că, în forma prevăzută de OUG nr. 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea sau restricția reținută de CJE, deoarece atât autovehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică și că timbrul de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, nici un motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa. Prin dispozițiile sale, ordonanța menționată mai sus nu încalcă dreptul Uniunii Europene.
Așadar, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. fiind fondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a fost admis cu consecința casării în parte a sentinței recurate, în sensul că în rejudecare au fost respinse ca nefondate acțiunea formulată de reclamantul P. P. și cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice G..
Dispozițiile referitoare la soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii fiind legale și temeinice, au fost menținute.
Împotriva deciziei nr.5950/2014 a Curții de Apel G. în termen legal a formulat cerere de revizuire reclamantul, în temeiul art.21 din Legea nr.554/2004, art.509 alin.1 pct.10 Noul Cod de proc.civilă și art.223 N.C.P.C., arătând că instanța a pronunțat soluția cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocated, Curtea constată că cererea de revizuire este fondată având în vedere următoarele motive:
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Curtea, constată că prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, aplicarea prioritară a normelor comunitare a fost înfrântă de normele interne, prin perceperea taxei speciale de primă înmatriculare a autovehiculului achiziționat și care anterior fusese înmatriculat în Germania, s-a încălcat dreptul comunitar care a fost aplicat contrat legislației naționale prin autoritățile administrative, ca urmare actul administrativ fiscal prin care a fost vătămat îl constituie perceperea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor în România.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, potrivit Legii nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece Legea nr. 9/2012 a intrat în vigoare la data de 10 ianuarie 2012, rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară .
Așadar, se creează astfel o diferență de tratament fiscal între mașinile second-hand înmatriculate în România după . Legii nr. 9/2012, în funcție de proveniența acestora, în sensul că pentru cele provenind dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene se datorează taxa de poluare, iar pentru cele provenind din România nu se datorează această taxă.
Conform dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ( fost art. 90 TCE ), se interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, fiind interzisă și aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Instanța reține, în aceste condiții, că scopul general al art. 110 TFUE este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
De la data de 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene iar conform dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din acestea.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), Curtea de Justiție Europeană (CJE) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin Hotărârea Curții de Justiție Europeană pronunțată la data de 07.04.2011 în cauza C – 402/09 T. împotriva Ministerului Finanțelor și Economiei s-a decis, răspunzând unei întrebări preliminare privind interpretarea articolului 110 din Tratat referitoare la faptul dacă taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008 este sau nu contrară legislației comunitare, că ”Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură de pe piața națională”.
În acest context, prin instituirea taxei de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, instanța urmând să constate că prevederile Legii nr. 9/2012 sunt reglementări contrare Tratatelor la care România este parte și care, așa cum s-a argumentat anterior, potrivit Constituției, au prioritate față de legislația internă.
În consecință, se va da prioritate normelor de drept comunitar și se va înlătura de la aplicare dispozițiile Legii nr. 9/2012, în prezenta cauză.
Față de aceste aspecte, tribunalul constată că potrivit legislației comunitare, taxa pentru emisii poluante stabilită în sarcina reclamantului prin decizia de calcul a taxei de poluare nr._/26.03.2012 emisă de pârâta AFP G. este nelegală.
În consecință, instanța constată că potrivit legislației comunitare invocată anterior suma plătită de reclamant nu a fost datorată, astfel impunându-se restituirea taxei. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant întrucât, în caz contrar, nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Pentru aceste motive, Curtea va admite cererea de revizuire și va schimba în tot decizia atacată în sensul că va respinge ca nefondat recursul declarat de A.J.F.P.G..
În temeiul art.274 C.proc.civ., Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE cererea de revizuire formulată de revizuientul P. P. domiciliat în G., . ., împotriva Deciziei civile nr.5950/11.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ și în consecință;
Schimbă în tot decizia nr.5950/2014 a Curții de Apel G. în sensul că respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G..
Obligă pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantul P. P..
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2014.
Președinte, D. V. | Judecător, I. M. D. | Judecător, V. S. |
Grefier, F. B. |
Red/VD/21.11.2014
Tehno FB/21.11.2014
Ex.2
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5594/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3974/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
