Pretentii. Decizia nr. 4167/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4167/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 8748/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4167/2014
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător M. B.
Judecător I. M. D.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții C. Județean G. și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului G. împotriva sentinței nr. 2318 din 09.07.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul C. Județean G., consilier juridic C. C., în baza delegației de la dosar, și pentru recurenta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G., consilier juridic M. D., lipsind intimații C. JUDEȚEAN PRAHOVA, DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA- CENTRUL DE ÎNGRIJIRE PRIN TERAPIE OCUPAȚIONALĂ PENTRU PERSOANE ADULTE CU handicap URLAȚI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, fiind repusă pe rol, după care:
Reprezentantul legal al recurentei D.G.A.S.P.C. depune întâmpinare, arătând că a comunicat și recurentei C. Județean G.. Lasă la aprecierea instanței necesitatea comunicării, precizând că este un înscris ce emană de la partea adversă.
Reprezentantul legal al recurentei C. județean G. arată că nu are relevanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul legal al recurentei C. județean G., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, considerând că instituția recurentă a invocat excepția de nelegalitate în mod corect deoarece conform HCL nr. 88/25.05.2007, la art. 2 se menționează în mod clar că se împuternicește Președintele Consiliului Județean Prahova să stabilească costul mediu de întreținere a persoanelor adulte cu handicap aflați în sistemul de protecție socială.
Cu privire la acest aspect, arată că acest cost mediu de întreținere nu poate să-l stabilească decât Plenul Consiliului Județului respectiv, format din cei 34 consilieri și nicidecum de Președintele Consiliului județului Prahova. Temeiul de drept al celor mai sus menționate fiind art. 2 alin. E din Legea cadru 1995/2006.
Mai arată că punerea în aplicare a unei HCL se face prin emiterea unei dispoziții a Președintelui, care reprezintă actul administrativ legal.
Solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Reprezentantul legal al recurentei D.G.A.S.P.C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și să se contestate nulitatea HCL nr. 88/2006a Consiliului Județului Prahova.
Arată că norma juridică din Legea nr. 448/2006, este una specială raportat la prevederile Legii nr. 215 privitoare la autoritatea publică locală, astfel încât apreciază că aceasta ar fi trebuit să primeze iar nu cele referitoare la delegarea de competență.
Apreciază că emiterea acestei hotărâri cu privire la persoanele cu handicap este una nelegală de către Președintele Consiliului Județului Prahova, trebuind a fi emisă de către C. județean iar nu de către Președintele Consiliului Județean așa cum s-a întâmplat în prezenta cauză.
Arată că din adresa depusă azi la prezenta cauză, soluțiile contrare celor susținute de către recurentă, au condus la o cutumă abuzivă, în sensul că s-a ajuns pe termen nelimitat, Președintele tot dă aceste hotărâri cu privire la costul privind persoanele cu handicap.
Reprezentantul legal al recurentei C. județean G., cu privire la recursul declarat de D.G.A.S.P.C. G., solicită admiterea, arătând că achiesează la concluziile acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 02.11.2010 sub nr._/281/2010, reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA- CENTRUL DE ÎNGRIJIRE PRIN TERAPIE OCUPAȚIONALĂ PENTRU PERSOANE ADULTE CU HANDICAP URLAȚI in contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEAN G. si DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige in solidar pârâții la plata sumei de 41.581,27 lei, reprezentând contravaloarea diferenței intre costul mediu lunar si contribuția lunară in perioada 01.01.2009 – 31.12.2009, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1969/25.02.2011, Judecătoria Ploiești a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria G..
La Judecătoria G. cauza a fost înregistrată la data de 28.04.2011 sub nr._ .
Prin cererea înregistrată la Judecătoria G. la data de 07.03.2011, paratul C. JUDEȚEAN G. a formulat completări la întâmpinare si a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 88/25.05.2007, emise de C. Județean Prahova.
In motivarea excepției invocate, paratul a arătat că, potrivit art. 2 din hotărârea contestată, a fost împuternicit Președintele Consiliului Județean Prahova să stabilească costul mediu de întreținere a persoanelor adulte cu handicap aflate in sistem de protecție socială.
A apreciat paratul că singura competență exclusivă in stabilirea costului mediu lunar de întreținere o are C. Județean Prahova si nu Președintele.
Au fost invocate disp. art. 2 lit. e) din Legea –cadru nr. 195/2006.
Prin Încheierea din 20.04.2012, Judecătoria G. a admis cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a HCJ 88/25.05.2007 emisă de C. Județean Prahova si, in baza art. 5 din Legea nr. 554/2004 a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul G., precum si suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.
Pe rolul Tribunalului G., cauza având ca obiect excepție de nelegalitate a fost înregistrată la data de 10.05.2012 sub nr._ .
A fost introdus in cauză C. JUDEȚEAN PRAHOVA, in calitate de emitent al hotărârii cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate.
Totodată, paratul C. JUDEȚEAN PRAHOVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, arătând in esență că, prin Hotărârea nr. 88/2007 a stabilit la art. 1 costul mediu lunar de întreținere a persoanelor adulte cu handicap aflate in sistemul de protecție socială, iar la art. 2 a împuternicit pe Președintele Consiliului Județului să stabilească, la propunerea DGASPC Prahova, un cost mediu lunar de întreținere a acestor persoane, pentru lunile următoare. Mai arată că Președintele Consiliului Județean poate îndeplini o astfel de sarcină in baza Legii nr. 215/2001 – art. 104.
Prin sentința civilă nr. 2318/09.07.2013, Tribunalul G. a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 88/25.05.2007 emisă de C. Județean Prahova, ca nefondată.
În motivare, a reținut că prin Hotărârea nr. 88/25.05.2007 (fila 18) emisă de C. Județean Prahova, s-a stabilit (la art. 1) costul mediu pe luna aprilie 2007 de întreținere a persoanelor adulte cu handicap din sistemul de protecție socială, iar prin art. 2a fost împuternicit Președintele Consiliului Județean Prahova să stabilească, la propunerea Direcției de Asistență Socială si Protecția Copilului Prahova, costul mediu lunar de întreținere a persoanelor adulte cu handicap aflate in sistemul de protecție socială, pentru lunile următoare.
Instanța reține că autorul excepției de nelegalitate invocată, C. Județului G., critică HCJ 88/2007 sub aspectul competenței, in sensul că Președintele Consiliului Județului nu are competența de a stabili costul mediu lunar de întreținere a persoanelor adulte cu handicap aflate in sistemul de protecție socială.
Instanța apreciază însă că, dimpotrivă, potrivit disp. art. 104 al. 1 lit. f) din Legea nr. 215/2001, delegarea de atribuții in stabilirea acestui cost mediu lunar de întreținere este legală, C. Județului având posibilitatea de a-l delega pe Președintele Consiliului in acest scop.
Totodată, HG nr. 268/2007 coroborat cu art. 153 din Legea nr. 448/2006 nu înlătură posibilitatea delegării Președintelui Consiliului Județului a unor astfel de atribuții.
In plus, Președintele Consiliului este ordonator principal de credite, conform art. 104 al. 6 lit. b) din Legea nr. 215/2001, luând măsuri pentru organizarea activității si in privința persoanelor cu handicap, iar in baza art. 104 alin. 1 lit. f) din același act normativ, acesta îndeplinește si sarcinile date de C. Județean.
Pentru toate aceste considerente, văzând si textele de lege menționate, instanța apreciază că toate criticile de nelegalitate invocate cu privire la HCJ 88/2007 sunt nefondate, motiv pentru care a respins excepția de nelegalitate ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs C. Județului G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurentul a susținut că temeiul de drept al celor mai sus menționate îl constituie prevederile art. 2 alin. E din Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării.
„Competențe exclusive – competențe atribuite prin lege autorităților administrației publice locale de realizarea cărora acestea sunt responsabile.
Autoritățile administrației publice locale au dreptul de decizie și dispun de resursele și mijloacele necesare îndeplinirii competențelor cu respectarea normelor criteriilor și standardelor stabilite de lege”.
Face precizarea expresă că punerea în executare a unei Hotărâri de Consiliu se face prin emiterea Dispoziției Președintelui, dispoziție care reprezintă actul administrativ legal.
Rapoartele, referatele care sunt depuse la dosarul cauzei privind costul mediu de întreținere nu au valoare de acte administrative. Ele constituie etape premergătoare și stau la baza fundamentării unui act administrativ, de exemplu, Dispoziția Președintelui, nefiind, așadar opozabile, deci nu substituie un act administrativ.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs și Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenta a arătat că instanța care a pronunțat sentința atacată, nu justifică în nici un fel nerespectarea de către organul administrativ a două principii: justificarea obiectivă și durata exercitării competenței delegate de către consiliul județului președintelui aceluiași organ administrativ.
Așa, cum în mod judicios a reținut o altă instanță, în aprecierea trăsăturilor pe care trebuie să le îndeplinească actul de delegare, trebuie avut în vedere principiul de ordine publică al competenței organului administrativ. Astfel, de vreme ce legiuitorul a stabilit că o anume atribuție trebuie exercitată de un anumit organ administrativ, atunci, acesta însuși și nu altul trebuie să o exercite. Excepția delegării de competență nu se poate transforma într-o regulă, și trebuie justificată obiectiv ( de ce nu a emis actul organul competent și care au fost rațiunile delegării), în caz contrar, organul căreia îi revine competența, ar putea delega orice tip de act, oricând și oricum, lipsind de finalitate prevederile legale și, în ultima instanță, punând sub semnul întrebării ordinea de drept.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursurile sunt nefondate și se impun a fi respinse, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursurilor, Curtea constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Curtea reține că disp. at. 2 lit. e din Legea nr. 195/2006 a descentralizării definesc competențele exclusive ale autorităților publice locale prin raportare la cele ale autorităților publice centrale, în sensul că sunt competențe exclusive numai acelea care pot fi îndeplinite doar de autoritățile locale, nu și de cele centrale. Legea nu stabilește faptul că anumite competențe nu ar putea fi delegate între autoritățile locale, ci doar că, în anumite materii, autoritățile centrale nu pot lua decizii, numai cele locale.
În ce privește delegarea de atribuții a autorităților publice, Curtea reține că, în cauza de față, consiliul județean a delegat către președintele consiliului numai atribuția de determinare a costului mediu de întreținere, nu și alte atribuții, ceea ce echivalează cu o excepție, nu cu o regulă, neputând fi generalizat un caz singular. De asemenea, determinarea costului se face pentru lunile următoare, ceea ce are semnificația unei limitări în timp a atribuției, chiar dacă implicită, delegarea fiind așadar temporară.
Delegarea este determinată de operațiunile materiale necesare calculării costului, decizia fiind justificată. Hotărârea atacată este legal și temeinic emisă, nefiind lovită de niciun motiv de nulitate.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții C. Județean G. și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului G. împotriva sentinței nr. 2318 din 09.07.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca nefondate.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2014.
Președinte, C. R. M. | pt. Judecător, M. B. aflat în C.O. conf. art. 261 al. 2 C.pr.civ. Președinte | pt. Judecător, I. M. D. aflat în C.O. conf. art. 261 alin. 2 C.pr.civ. Președinte |
Grefier, C. M. D. |
Red. CRM/04.08.2014
Tehnored. MD/06.08.2014
Fond: DM
| ← Pretentii. Decizia nr. 241/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 70/2014.... → |
|---|
