Pretentii. Decizia nr. 5199/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Decizia nr. 5199/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 3050/113/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 5199/R

Ședința publică de la 21 Mai 2014

Completul compus din:

Președinte I. A. B.

Judecător R. J.

Judecător S. B.

Grefier V. M.

-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C. O. M. împotriva sentinței nr. 467/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată; declarat și motivat în termen; insuficient timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 75 lei; după care;

C u r t e a, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului, din taxa judiciară de timbru aferentă recursului în sumă de 100 lei, recurentul a achitat doar suma de 25 lei.

Curtea rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării recursului.

CURTEA

A s u p r a recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul C. O.-M. a solicitat anularea deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. 1649/17.07.2013, restituirea taxei de 2.507 lei actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă și cheltuieli de judecată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. - actual Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..

În motivarea acțiunii arată că suma de 2.507 lei cu titlu timbru de mediu pe care a plătit-o nu este datorată fiindcă România este un stat ce face parte din Comunitatea Europeană iar impunerea unei taxe cu efect echivalent pentru autoturismele aduse din cadrul comunității încalcă normele comunitare vizând libera circulație a mărfurilor prin restricționarea importurilor și protejarea indirectă a sectoarelor de producție naționale. În drept invocă dispozițiile art.148 al.2 Constituția României, art. 110 Tratat, art. 1, 2, 8 Legea 554/2004, OUG.9/2013. Depune înscrisuri prin care face dovada calculului taxei, plății taxei, proveniența comunitară a bunului și înmatricularea mașinii.

Prin sentința civilă nr. 467 din 19.03.2014 Tribunalul B. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C. O. M..

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 4 OUG. 9/2013 care instituie obligativitatea plății timbrului de mediu o singură dată: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. La lit. c) și d) sunt prevăzute de asemenea aceste obligații pentru proprietari cu ocazia transcrierii dreptului pentru autovehiculele rulate și pentru care nu s-au achitat taxele conform legislației anterioare și cu ocazia transcrierii drepturilor asupra autovehiculelor, în condițiile în care anterior s-a dispus într-o procedură judiciară restituirea taxelor către petenți sau înmatricularea auto fără plata taxei.

Având în vedere că România este un stat al Comunității Europene în cadrul căreia se percepe timbrul de mediu la înmatricularea autovehiculelor produse aici cât și pentru autoturismele produse și înmatriculate în alte state cât și pentru transcrierea dreptului de proprietate - cu excluderile prev. expres de art. 8 OUG.9/2013, nu se constată diferență de tratament și discriminare față de art. 110 Tratatul FUE și nu se încălcă principiul liberei circulații a mărfurilor, nefiind în nici un caz o măsură protecționistă luată de statul român. Astfel timbrul de mediu se aplică atât autovehiculele noi produse în România cât și autovehiculele noi importate dar și autovehiculele vechi în momentul transcrierii dreptului de proprietate fără a mai exista nicio distincție între autovehiculele ce provin din spațiul CE și cele produse sau existente deja în parcul auto din România.

De altfel, în însăși preambulul OUG. 9/2013 se prevede că acest act normativ are drept scop asigurarea protecției mediului, îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.

Această taxă nu poate fi considerată o taxă cu efect echivalent interzisă de art. 23-24 C.E. nefiind aplicată doar mărfurilor care trec frontiera ci indiscutabil tuturor autovehiculelor supuse înmatriculării, de la data intrării sale în vigoare, indiferent de proveniența lor .

De altfel, taxa plătită de reclamant nu se regăsește nici în cadrul impus de jurisprudența comunitară sub aspectul incompatibilității disp. OUG.50/2008 cu art. 90 (actual 110) TFUE de cauza C‑402/09 I. T. împotriva Statului român. În această cauză CJUE. a hotărât la 07.04.2011 că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Așa fiind, se constată că statul român prin noul act normativ nu mai descurajează prin timbrul de mediu cumpărarea de vehicule de ocazie din state membre ale comunității.

În aceste condiții decizia nr. 1649/17.07.2013 a fost în mod corect emisă, taxa plătită este corect calculată și este în mod legal datorată, așa încât nu va fi restituită .

Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2014 la Tribunalul B. în dosarul nr._ reclamanta C. O. M. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 467 din 19.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul este insuficient timbrat.

În ședința din data de 21.05.2014, Curtea din oficiu a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această ordonanță de urgență.

Conform dispozițiilor art. 24 din același act normativ recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din Codul de procedură civilă, iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.

Art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității, astfel cum prevede art. 486 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Art. XVII raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 prevede că în cazul în care cererea de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege completul va stabili lipsurile cererii și îi comunică în scris recurentului că are obligația de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.

În cauză Curtea constată că recurenta a anexat la cererea de recurs dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 25 lei (fila 8 dosar recurs), iar din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentei i s-a comunicat în scris (prin citația pentru termenul din data de 21.05.2014) că are obligația de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 75 lei și de a depune dovada achitării la dosar.

Întrucât până la termenul de judecată din data de 21.05.2014 recurenta nu a îndeplinit această cerință, Curtea, văzând dispozițiile legale mai sus menționate, urmează să anuleze recursul de față ca insuficient netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează ca insuficient timbrat recursul civil declarat de reclamanta C. O. M. împotriva sentinței nr. 467/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014.

Președinte,

I. A. B.

Judecător,

R. J.

Judecător,

S. B.

Grefier,

V. M.

V.M. 05 Iunie 2014

Red. și tehnoredactat motivare decizie VM/05.06.2014

4 ex./05.06.2014

Fond: Tribunalul B. – judecător: C. R.

..06.2014

  1. reclamantă C. O. M.
  2. pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 5199/2014. Curtea de Apel GALAŢI