Pretentii. Decizia nr. 8017/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8017/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 1119/113/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENTRU CAUZE DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8017/R
Ședința publică de la 7 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. V.
Judecător - A. B.
Judecător – dr. A. Z.
Grefier - E. M. T.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de recurentul G. R. F., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Z. C., în B., . nr., 32, județ B., împotriva sentinței civile nr.1107 din 17 iunie 2014 a Tribunalului B. în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județ B., în cauza civilă având ca obiect restituire timbru de mediu.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen este motivat, timbrat, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Examinând actele si lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1107/17.06.2014 a Tribunalului B. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul G. R. F..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, la data de 12.09.2014, înregistrat sub nr._ pe rolul Curții de Apel G., reclamantul G. R. F., arătând că în cauză a fost încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne; dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art.110 TFUE în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulație in Romania întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale atât prin crearea unei categorii exceptate de la plata taxei (respectiv autovehiculele pentru care s-a plătit una din taxele de poluare anterioare si care nu au fost restituite de către organul fiscal), cat si prin stabilirea unei taxe mai mari decât valoarea reziduala a taxei încorporate în valoarea vehiculelor deja înmatriculate pe teritoriul național, descurajându-se în acest mod importul produselor similare al altor state membre, aspect pe care jurisprudența CJUE 1-a sancționat în cauza I. T. sau Nadasdi si N. C-290/05.
De asemenea, consideră că taxa este ilegal încasată, deoarece OUG nr. 9/2013 încalcă principiul nediscriminării prevăzut atât de Constituția României, la art. 16(1) care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări, dar este și consacrat de dreptul fiscal european sub forma principiului egalității contribuabililor în fața legii. Principiul nediscriminării politicii fiscale impune promovarea unor reguli unitare, valabile pentru toți cetățenii - astfel ca impozitele să fie stabilite fără discriminări, directe sau indirecte.
Mai mult decât atât, apreciază că i se încalcă și dreptul de proprietate așa cum este el prevăzut in Constituția României și este definit in art 44. Atâta timp cât Constituția statuează că „Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular" este ilegal ca acest drept să fie condiționat de plata vreunei sarcini fiscale, a vreunei taxe pentru a dispune liber de bunul său. Învederează instanței că unul din atributele dreptului de proprietate este și acela al posesiei (jus utendi) iar dreptul său de a folosi bunul, posibilitatea care-i permite ca proprietar de a-1 stăpâni efectiv și în mod nemijlocit, este încălcat, atâta timp cât actul de vânzare cumpărare, respectiv efectul translativ de proprietate, este de fapt condiționat de plata unei taxe suplimentare (excesiv de mari, și pe care nu o plătește orice cetățean român) pentru a putea folosi bunul aflat deja in proprietate (art. 4 lit. a, b din O.U.G. nr. 9/2013), fiind, de asemenea, încălcat si dreptul de dispoziție (art. 4 lit. c și d din O.U.G. nr. 9/2013) ca prerogative ale dreptului de proprietate asupra autovehiculului.
Totodată precizează că prin O.U.G. nr. 9/2013 se încalcă și dispozițiile art. 1 alin. 1 din Regulamentul Nr. 1/2003 al Consiliului Uniunii Europene, raportate la cele ale art. 101 alin. (1) lit. a). b). d) si e) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.)- ( ex-articolul 81 din T.C.E/ actualul art. 101 din T.F.U.E.).În concret, prin adoptarea O.U.G. nr. 9/2013, care reglementează obligativitatea plății acestei taxe pentru mașinile importate iar pentru mașinile din parcul național auto doar pentru cele pentru care nu s-a plătit vreo taxă de acest gen sau s-a plătit și a fost recuperată, se influențează concurența în piața auto second - hand din România creând discriminări vădite la prestații echivalente.
Analizând dispozițiile OUG 9/2013, solicită instanței a reține că taxa pentru timbrul de mediu nu este percepută în prezent pentru autoturismele deja înmatriculate în Romania, decât in condițiile art. 4, privind prima transcriere a dreptului de proprietate, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit si discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate in alte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țara unde ar urma sa fie reînmatriculate, față de cele deja înmatriculate in Romania si care nu plătesc acest timbru de mediu decât daca își schimbă proprietarul, încălcându-se astfel principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor.
Pe de altă parte OUG nr. 9/2013 încalcă, de asemenea, si principiul neretroactivității legii civile reglementat atât de art. 15 alin. (2) din Constituția României cât și de art. 6 din Noul cod civil dar și autoritatea de lucru judecat.
În esență, învederează că faptul generator al obligației de a plăti taxa nu îl reprezintă aptitudinea de a polua ci prima înmatriculare a unui autoturism. Consideră că prin instituirea timbrului de mediu legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, precum si normele interne la care a făcut referire, instanța urmând să constate că prevederile OUG 9/2013, sunt reglementări contrare Tratatelor la care Romania este parte și care, potrivit Constituției, au prioritate față de legislația internă.
Recursul nu este fondat.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută.
Recurentul reclamant a achitat timbrul de mediu în sumă de 3773 lei, stabilit prin decizia nr. 5322/23.01.2014, cu chitanța . nr._ din 23.01.2014 (f.9 și 10 dosar fond).
Potrivit art.4 din O.U.G nr.9/2013 ” Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s‐a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația
autovehiculelor pentru care s‐a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Din dispozițiile legale mai sus-citate rezultă că spre deosebire de dispozițiile OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr. 9/2013 stabilește obligația plății timbrului‚ nu numai în cazul autovehiculelor second-hand de import, ci și în cel al autovehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate, fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Prima instanță a reținut corect că, în forma prevăzută de OUG nr. 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea sau restricția reținută de CJE, deoarece atât autovehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică și că timbrul de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, nici un motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.Prin dispozițiile sale, legea menționată mai sus nu încalcă dreptul Uniunii Europene. Obligația la plata taxei pentru emisiile poluante are la bază principiul „poluatorul plătește”.
Față de cele ce preced, critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile nu este întemeiată.
Recurentul-reclamant nu a făcut dovada încălcării autorității de lucru judecat, în sensul condițiilor impuse de art.430 Cod procedură civilă, ceea ce împiedică efectuarea controlului judiciar cu privire la această excepție.
De asemenea nici critica referitoare la faptul că îi este încălcat dreptul de proprietate ocrotit de Constituția României, nu este întemeiată. Textul art.44 alin.1 prevede că dreptul de proprietate este garantat, conținutul și limitele acestui drept fiind stabilit de lege. Rezultă că în exercitarea dreptului de proprietate (în ceea ce privește posesia și dispoziția) asupra autoturismului, recurenta-reclamantă trebuie să respecte dispozițiile OUG nr. 9/2013.
Cum în art. 15 Constituția României prevede că „Nimeni nu este mai presus de lege”, recurenta reclamantă nu se poate sustrage de la respectarea legii în cauza dedusă judecății.
Nici critica referitoare la cuantumul diferențiant al timbrului de mediu (faptul că în anul 2010 taxa pentru poluare era mai mică, iar în anul 2013 timbrul de mediu are o valoare dublă) nu este întemeiată. Suma de plată privind timbrul de mediu se calculează cu respectarea dispozițiilor art.6 din OUG nr. 9/2013, nu arbitrar și nu are efect discriminatoriu cum a susținut recurentul.
Așadar, recursul declarat de reclamantul G. R. F. nefiind fondat urmează ca în temeiul art.496 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurentul G. R. F., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Z. C., în B., . nr., 32, județ B., împotriva sentinței civile nr.1107 din 17 iunie 2014 a Tribunalului B. în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județ B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecător,Judecător,
V. V. A. B. dr.A. Z.
Grefier,
E. M. T.
Red.Al.Z./2.12.2014
Tehnored.E.M.T./2.12.2014
jud.fond.M.L.V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6243/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 442/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
