Alte cereri. Decizia nr. 442/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 4237/113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 442/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier C. M. D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE B., cu sediul în ., județul B., împotriva sentinței nr. 767/11.03.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare M. G. - prin procurator L. S., B., ., județul B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin Serviciul registratură, la data de 22.08.2013, intimata, prin procurator, a depus întâmpinare ce a fost comunicată recurentei pârâte, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
P. cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamanta M. G. a solicitat anularea Deciziilor nr. 775/8.03.2012,_/9.05.2012 și 869/065/17.10.2011 emise de către pârâta CAS B..
În motivare reclamanta a arătat că venitul bază de calcul avut în vedere de pârâtă la calculul contribuției nu este cele efectiv realizat ci salariul minim brut pa țară lunar. A mai arătat că nu a încasat efectiv dividendele avute în vedere de pârâtă și că nu a fost informată cu privire la cuantumul contribuției datorate.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. a solicitat respingerea cererii, deoarece obținerea calității de asigurat nu a fost lăsată de legiuitor la latitudinea cetățenilor români iar reclamantul nu se încadrează în categoriile limitativ prevăzute de lege care beneficiază de asigurare fără plata contribuției.
Deoarece în perioada menționată în decizia de impunere, reclamantul a realizat venituri de natura dividendelor, ca cetățean român asigurat, îi revine și obligația de a plăti contribuție.
P. sentința nr. 767/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul B. a fost admisă acțiunea și dispusă anularea Deciziilor nr. 775/8.03.2012,_/9.05.2012 și 869/065/17.10.2011 emise de către pârâta CAS B..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
P. Decizia de impunere_/09 05 2012 pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligația la plata sumei de 1282,05 reprezentând contribuția de asigurări de sănătate pentru venituri din dividende și majorări dobânzi și penalități aferentă anilor 2007-2008.
P. Decizia de impunere_/17 10 2011 pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligația la plata sumei de 1365,63 reprezentând contribuția de asigurări de sănătate pentru venituri din dividende și majorări dobânzi și penalități aferentă anilor 2007-2008
Reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.775/08.03.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B..
Instanța a reținut că prin Decizia Curții Constituționale nr.335/10.03.2011 s-au declarat neconstituționale disp. art. 257 al. 2 lit. f teza finală din Legii 95/_ în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției sociale minime la fondul de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, dividende, dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate individual sau într-o formă de asociere sau alte venituri care sunt supuse impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază pe țară brut lunar.
Se observă din conținutul Deciziei de impunere atacate, că baza de calcul avută în vedere de pârâtă la emiterea Deciziei de impunere o reprezintă salariul minim brut pe țară lunar, în condițiile în care veniturile reclamantului din dividende pe anii 2007- 2008 au fost de 9 și respectiv 4 lei astfel cum rezultă din adeverința nr.102/10.01.2012emisă de Banca Cooperatistă Danubius B..
S-a reținut astfel că la calculul contribuției datorate de reclamantă au fost avute în vedere alte venituri decât cele efectiv realizate de către reclamantă.
Instanța a reținut din conținutul Deciziilor de impunere atacate că acestea reprezintă un titlu de creanță care devine executoriu din ziua imediat următoare expirării termenului de plată. Se constată însă că deciziile atacate reprezintă de fapt un veritabil titlu executoriu fiind emisă cu mult după expirare termenului de plată a obligațiilor stabilite în cuprinsul ei.
Procedând astfel, pârâta a determinat curgerea penalităților de întârziere fără o atitudine culpabilă din partea reclamantului.
Pe de altă parte s-a reținut că nu pot fi datorate majorări de întârziere atâta timp cât baza nu este datorată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B.. În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că potrivit prev. art. 211 din Legea nr. 95/2006 privind asigurările sociale de sănătate, în vigoare din 28.05.2006, toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați obligatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate cu obligația de a plăti o contribuție lunară, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 și anume 6,5 % din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 01.01.2007 – 20.10.2008 reclamanta, ca persoană ce realizează venituri impozabile, conform OUG nr. 150/2002 și Legii n. 95/2006 aplicabile acestei perioade, ca cetățean român asigurat, îi incumbă și obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil inclusiv majorări conform prevederilor art. 261 din Legea nr. 95/2006.
Obligația de plată a contribuției la FNUASS este prevăzută de art. 51 alin. 2 lit. e din OG nr. 150/2002 și art. 257 alin. 2 lit. e „persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, veniturile din dividende și dobânzi, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numi în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a – d, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din OG nr. 150/2002, art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și art. 11 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 respectiv „6,5% din veniturile impozabile obținute dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția”.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat . În mod corect, față de aspectele de drept dezlegate prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/10.03.2011, instanța a de fond a apreciat că reclamanta nu datorează CAS . Reținem și că prin Decizia nr.56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.
Or, aplicarea Ordinului 617/2007 și calcularea unei contribuții la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, atunci când nivelul efectiv al veniturilor obținute este sub nivelul celor 12 salarii, contrar dispozițiilor cu forță juridică superioară din Legea 95/2006, poate conduce, în practică, la obligarea asiguratului de a plăti o contribuție mai mare decât înseși veniturile realizate. În cauza de față pentru un cuantum total al dividendelor de 13 lei reclamantei i-a fost stabilită obligația de plată a CAS în cuantum total de 2.647,58 lei. O asemenea prevedere nu poate fi considerată, sub nici un aspect, ca asigurând proporționalitatea și caracterul rezonabil al sarcinii fiscale, în sensul celor arătate mai sus.
În condițiile în care cuantumul veniturilor obținute de către reclamantă din dividende este cert, determinat, se impune luare în considerare a veniturilor în mod real obținute.
De asemenea, reclamanta nu datorează penalități decât după comunicarea cuantumului debitului principal, care, în cazul de față nu a fost realizată de către pârâtă.
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția de anulare a deciziei de impunere este corectă, în speță nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8,9 C.proc.civ., astfel că, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE B., cu sediul în ., județul B., împotriva sentinței nr. 767/11.03.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare M. G. - prin procurator L. S., B., ., județul B., ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, C. M. D. |
DMV/DMC/2 ex/24.02.2014 Fond: M. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8017/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 520/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
