Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 7908/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7908/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 6228/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7908/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier Filuța E. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Primarul M. G., cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței nr.3568 din 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea cauzei la data de 23 octombrie 2014, respectiv 30 octombrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3568/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții B. M. și B. V. în contradictoriu cu pârâții M. G., Primăria M. G. prin Primar.
A fost obligat pârâtul ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să soluționeze cererile înregistrate sub nr._/27.07.2010, nr._/28.07.2010, nr._/29.07.2010, nr. 2721/23.01.2012 și nr. 7209/27.02.2012.
Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanții B. M. și B. V. au solicitat obligarea pârâților Primarul M. G. și M. G. la pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
-obligarea la soluționarea plângerii prealabile formulată și înregistrată sub nr. 7209/27.02.2012, dar și cu comunicarea modului respectiv de soluționare;
-obligarea la emiterea dispoziției de identificare și regăsire, în evidențele și arhivele unității, ca și de înregistrare distinctă, ulterioară, pe rolul Comisiei de disciplină, din cadrul Primăriei M. G., a sesizărilor adresate Comisiei de disciplină, ce au fost depuse la Registratura generală sub numerele_/27.07.2010,_/28.07.2010 și n34613/29.07.2010, ca si de soluționare a acestora, cu emiterea și comunicarea actului respectiv, de legală soluționare (raport), aferent fiecăreia dintre cele trei sesizări;
-obligarea la emiterea dispoziției de regăsire, finalizare și soluționarea și a dosarului nr. 11/2009, constituit deja, pe rolul Comisiei de disciplina, din cadrul Primăriei M. G., cu emiterea și comunicarea si a raportului de soluționare, legal și aferent;
-anularea măsurii și a condiției, ce a fost impusă și transmisă, în prealabil, de către Primăria G., pentru a se soluționa cele patru sesizări adresate Comisiei de disciplină, adică numai prin ajutorul pretins petenților de a participa la reconstituirea documentelor respective de sesizare a Comisiei de disciplină (implicit a dosarului deja constituit, nr. 11/2009, dar nesoluționat), măsură și condiție transmisă prin adresa nr. 2721/23.02.2012;
-pronunțare asupra legalității actelor și operațiunilor administrative, ce au fost săvârșite și determinate, prin condiționarea nelegală, dar și nejustificată, a soluționării celor patru sesizări distinct adresate Comisiei de disciplină, din cadrul Primăriei M. G., de sprijinire și de participate la activități incerte, nedovedite ca necesare, de reconstituire a unor documente, pretins dispărute și devenite chiar de neidentificat, în arhiva instituției;
-stabilire de către instanță, prin dispozitivul ce se va pronunța și a unui termen de executare, a sentinței, de către pârâte;
Prin cererile înregistrate sub nr._/27.07.2010, sub nr._/28.07.2010 și sub nr._/29.07.2010, reclamanții B. M. și B. V. au solicitat pârâților efectuarea de cercetări disciplinare cu privire la diferite aspecte.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 2721/23.01.2012 reclamanții au revenit la cele trei petiții precedente solicitând un răspuns cu privire la acestea și, totodată, alte informații.
Prin adresa nr. 2721/23.01.2012 pârâții au comunicat petenților faptul că sesizările anterior menționate nu au fost identificate în arhiva instituției, solicitându-li-se sprijinul în vederea reconstituirii acestora și reluarea procedurii în fața comisiei de disciplină. Cu privire la celelalte aspecte invocate în petiție nu s-a formulat nici un răspuns.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, pârâții recunosc că au primit și înregistrat cele trei sesizări indicate anterior nr._/27.07.2010, nr._/28.07.2010 și nr._/29.07.2010, iar prin răspunsul la întrebarea nr. 7 recunosc faptul că acestea nu au fost soluționate până în prezent.
Cu privire la petiția înregistrată la Consiliul Local G. -Registratura Generală sub nr. 7209/27.02.2012, instanța a reținut, de asemenea, că pârâții nu au comunicat nici un răspuns, cererea nefiind soluționată, așa cum rezultă și din răspunsul la întrebarea nr. 10 din interogatoriu.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a intereselor legitime și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Sunt asimilate actelor administrative unilateral și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului sau de a nu răspunde în termenul legal (art. 2 alin. 2 din actul normativ anterior menționat).
Având în vedere cele analizate anterior, Tribunalul a constatat că, în cazul reclamanților există un refuz din partea pârâților de soluționare a cererilor înregistrate sub nr._/27.07.2010, sub nr._/28.07.2010, sub nr._/29.07.2010, sub nr. 2721/23.01.2012 (soluționată parțial) și sub nr. 7209/27.02.2012.
În consecință, Tribunalul a admis în parte acțiunea și, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. 1 și 6 din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâții la soluționarea cererilor, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru aceleași considerente, instanța a respins ca neîntemeiate restul solicitărilor, reținând că acestea nu sunt decât reluări ale celor menționate în petițiile formulate, iar prin obligarea la soluționarea cererilor, implicit, pârâții vor trebui să analizeze toate aspectele.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs autoritatea pârâtă Primarul M. G., cu următoarea motivare;
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal al unei cererii se poate adresa instanței competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”
Condițiile cumulative prevăzute de acest text de lege nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece reclamanții nu au făcut dovada vătămării unui drept sau interes al său, în condițiile în care reclamă și solicită obligarea autorității publice la anumite operațiuni administrative în defavoarea altor persoane care nu sunt parte în prezenta cauză.
Referitor la afirmația că nu s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată în conformitate cu prevederile lui art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, arată că prin adresa nr, 2721 din 23.02.2012, instituția a răspuns petenților, motiv pentru care nu poate fi reținută culpa instituției.
Mai mult prin petițiile menționate, după cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, solicită desființarea unei „căi de acces și circulație”, care este amplasată, după cum reclamă, pe domeniul proprietatea M. G., ori reclamanții pentru suprafața de teren ocupată nu au relații contractuale cu M. G., implicit nici dreptul civil nu a fost încălcat.
Cât privește fondul cauzei, învederează instanței faptul că reclamanții au formulat cererea și au înregistrat-o pe rolul Tribunalului G., în condițiile în care instituția a încercat pe cale administrativă soluționarea petițiilor, ori potrivit art. 129 (1) Cod procedură civilă. „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”.
Mai mult, textul din codul de procedură civilă se coroborează și cu art. 1169 Cod civil, unde „Cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească”, aspect nedovedit până la acest moment.
Pentru aceste motive, precum și pe baza celor ce preced, consideră că reclamanții nu și-au probat pretențiile, în condițiile în care prin răspunsul la plângerea prealabilă precum și cu ocazia prezentării la Comisia de disciplină, li s-a pus în vedere, prezentarea cererilor pentru soluționare chiar în cadrul comisiei, aspect criticat de reclamanți.
Urmează ca instanța făcând aplicarea art. 129 alin. (2) „Judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabilă a cauzei, iar în caz contrar va face aplicarea prevederilor lui art. 129 alin.(6)”. În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații.), sub sancțiunea respingerii cererii ca fiind nefondată.
Prin întâmpinare, intimații susțin următoarele;
-excepțiile lipsei calității procesuale și capacității procesuale în cauză, a administrației publice locale, care a și declarat recursul prin reprezentant, respectiv Primarul M. G., M. S., în condițiile în care soluția de la instanța de fond a fost pronunțată în contradictoriu cu M. G. și cu Primăria M. G., entități legal reprezentate, prin primar. Arată că administrația publică locală, nici nu a figurat ca parte în soluția instanței de fond.
Administrația publică locală, este definită prin art. 23 din Legea nr. 215/2001, a fi constituită din consiliul local și din instituția primarului, iar administrația publică locală, se constituie, se organizează și funcționează, în cadrul municipiului potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001, astfel că administrația publică locală, este doar numai o componentă a municipiului, municipiu care are personalitate juridică (art. 21 al. 1 din Legea nr. 215/2001), poate sta în judecată și poate fi reprezentat, în instanță, prin primar (art. 21 al. 2 din Legea nr. 215/2001);
-excepția nemotivării recursului declarat, contestându-se nejustificat și ilogic, nu numai constatările instanței de fond, dar chiar și propriile recunoașteri, prin actele depuse și răspunsul ia interogatoriu, dar și cu referiri și trimiteri la un aspect și inexistent, în obiectul acțiunii introductive, ca și al dezbaterilor de la fond, respectiv, privind pretinsa solicitare a desființării unei căi de acces și circulație, dar și cu privire la lipsa relațiilor contractuale cu M. G., când în speță, era cadrul și obiectul de discuție, privind nesoluționarea unor anume sesizări, adresate Comisiei de disciplină.
Mai mult, în același stil de inconsecvență, incoerență și de absurd, se discută și se motivează, chiar și despre neprobarea pretențiilor și a apărărilor reclamanților, cu condiționări inadmisibile, de soluționare a unor petiții, înregistrate de mult, în unitate, dar dispărute, numai dacă petenții le vor prezenta, în copie, Comisiei de disciplină, reclamându-se și că instanța de fond nu a stăruit în soluționarea, pe cale amiabilă a cauzei, etc.
-excepția imposibilității formulării unei apărări reale, în raport cu un recurs la care respectă nici o logică și nici o coerență a motivelor de recurs invocate și nici nu se poate realiza, o minimă încadrare în motivele de casare, legal prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă;
-excepția și a netimbrării recursului declarat, în cadrul Legii nr. 554/2004.
În raport cu cele expuse, solicită respingerea recursului declarat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Curtea analizând actele dosarului, constată;
În conformitate cu disp. art. 137 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepțiile invocate de intimată.
Astfel cu privire la excepția lipsei calității procesuale și a capacității procesuale a administrației publice locale, Curtea constată că recursul a fost promovat de M. G. prin Instituția Primarului, parte pârâtă ce a fost chemată în judecată de reclamanți.
Restul este speculație fără suport legal.
Toate susținerile cu privire la excepția nemotivării recursului, nu sunt fondate, ba mai mult, sunt tendențioase la adresa autorității recurente.
Curtea analizând motivele de recurs, constată acesta este motivat atât în fapt, criticând hotărârea suspusă recursului atât sub aspectul temeiniciei cât și al legalității.
Excepția netimbrării a fost luată în discuție de către instanță pe parcursul dezbaterilor și s-a constatat că autoritatea recurentă nu trebuie să timbreze, fiind scutită potrivit legii timbrului.
În fine excepția imposibilității unei apărări reale, nu este o excepție propriu-zisă, ci constituie o apărare de care se prevalează intimata prin întâmpinare și care nu are suport probatoric și legal.
Așadar în considerarea celor expuse, toate aceste excepții urmează a fi respinse.
Cu privire la recurs:
Instanța de fond, luând în discuție cele șase capete de cereri formulate de reclamanți le-a analizat și concluzionând a admis acțiunea în parte în sensul că autoritatea publică pârâtă a fost obligată ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să soluționeze cererile înregistrate sub nr._/2010,_/2010,_/2010, 2721/2012 și 7209/2012.
Așa cum reiese din probele dosarului, adresele_/2010,_/2010 și_/2010 reprezintă sesizări formulate de reclamanți și care sunt pe rolul Comisiei de disciplină pentru as fi soluționate.
Sesizarea nr. 2721/2012, se referă la faptul că cele trei adrese nu au fost soluționate și solicită un răspuns în acest sens din partea autorității pârâte. Autoritatea pârâtă prin adresa de răspuns aflată la fila 4 dosar, le comunică reclamanților faptul că nu au fost identificate în arhiva instituției cele trei adrese, drept pentru care solicită sprijinul acestora,sprijinul reclamanților în vederea reconstituirii dosarelor și reluarea procedurii în fața Comisiei de Disciplină.
Adresa nr. 7209/2012, este practic o revenire la adresa nr. 2721/2012, după cum rezultă din petitul acesteia, unde se precizează în mod clar că se face referire la adresa nr. 2721/2012.
În răspunsurile date la interogatoriu, autoritatea pârâtă recunoaște încă o dată că nu a identificat adresele nr._/2010,_/2010 și 3461/2010 și că solicită în continuare sprijinul reclamanților deși dosarul nr. 11/2009, al Comisiei de Disciplină, există.
În concluzie, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a obligat autoritatea pârâtă să soluționeze toate cele cinci cereri ale reclamanților, după o analiză superficială și eliptică a probelor dosarului.
Ori din aceste probe, reiese fără dubii că autoritatea pârâtă a răspuns adresei nr. 2721/2012 după cum s-a menționat mai sus și deci implicat și adresei de revenire nr. 7209/2012.
Cele trei adrese:_/2010,_/2010 și_/2010 așa cum s-a specificat de autoritatea pârâtă nu au fost identificate în arhiva Comisiei de Disciplină, dar se solicită ajutorul reclamanților pentru a fi reluată procedura, adică precis spus să fie depuse duplicate de pe aceste adrese.
Așadar, soluționarea celor trei adrese din 2010, ține de Comisia de Disciplină și de interesul reclamanților de a depune duplicat de pe aceste adrese, la celelalte două adrese s-a răspuns, drept pentru care Curtea, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, urmează a admite recursul autorității pârâte să modifice sentința și în rejudecare să respingă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate excepțiile invocate de intimații reclamanți B. M. și B. V..
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul M. G., cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței nr.3568 din 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică sentința civilă recurată și în rejudecare,
Respinge acțiunea formulată de reclamanții B. M. și B. V. în contradictoriu cu pârâții M. G., Primăria M. G. prin Primar, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red. V.S./ 05.02.2015
Tehnored.F.E.D./ 2 ex./06.02.2015
Fond: C.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4651/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... → |
|---|
