Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2091/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2091/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 2313/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 2091/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Judecător G. P.
Judecător M. B.
Grefier S. H.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B., cu sediul în B. Calea Călărașilor nr. 19, împotriva sentinței nr. 2203/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspund pentru recurenta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. consilier juridic L. A. L., lipsă fiind intimata D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei arată că înainte de a prezenta instanței ce au solicitat prin recursul declarat se impune clarificarea unor aspecte, chestiuni preliminare în sensul următor:
Sentința Tribunalului B. a fost pronunțată la 22.10. 2013, a fost comunicată la 24.12.2013, în imediata vecinătate a termenului de 60 de zile în care operează suspendarea, nici anterior termenului formulării recursului nici în termenul de 60 de zile reclamanta intimată nu a formulat acțiune în anularea actului administrativ. La acest moment suspendarea este încetată de drept și fără nicio formalitate astfel cum dispune art. 14 al Leg. 554 în sensul că au trecut mai mult de 60 de zile de la data pronunțării suspendării și reclamanta nici până la acest moment nu a formulat acțiune în anularea actului. În data de 29 ianuarie la 100 zile de la data pronunțării suspendării au înaintat debitul către Administrația Finanțelor Publice, pentru că ei nu pot face executarea decât prin intermediul organelor fiscale. În consecință consideră că recursul este lipsit de obiect.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._, reclamanta D. M. cu domiciliul în B., .. 58, ., . art. 14 din Legea nr.554/2004 privind AGENTIA JUDETEANA PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA BRAILA a solicitat suspendarea executării Deciziei de imputare nr. 229/26.04.2013, pana pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii in anulare a acestui act administrativ.
In motivarea cererii sale reclamanta a arătat că in cauza sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Astfel, în ce privește sesizarea in condițiile art.7, cu plângere prealabila a autorității publice care a emis actul, reclamanta a arătat ca la data de 25 iulie 2013 a comunicat organului emitent contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.229 din 26.04.2013.
Cu privire la existența unui caz bine justificat astfel cum e definit în art.2 alin.1 litera t din Legea nr.554/2004.
Reclamanta a susținut că existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Prin plângerea prealabilă a supus analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidentă a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia.
În fapt, reclamanta a arătat că prin decizia nr.229/26.04.2013 i s-a imputat suma totală de 12 081 lei reprezentând indemnizație creștere copil încasată necuvenit în perioada 18.12.2009 – 15.06.2011.
Temeiul juridic invocat îl reprezintă dispozițiile art.12 alin.2 coroborat cu art.14 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005.
În perioada 01.10.2008 – 31.03.2009 a avut contract de muncă încheiat cu S.C. Kaufland România dar perioada pentru care s-a calculat suma ce face obiectul imputării excede acestei perioade.
A precizat reclamanta că a intrat în concediu de creștere copil începând cu octombrie 2009 până în septembrie 2011.
În al doilea rând a susținut că decizia atacată, nr.229/20.04.2013, este nulă pentru lipsa motivării, astfel încât nu poate produce nici un efect juridic.
În ceea ce privește existența unei pagube iminente, așa cum este definită în art.2 lit. ș, reclamanta a susținut că actul administrativ emis este de natură să-i afecteze dreptul fundamental ocrotit constituțional și anume dreptul la un trai decent, reglementat de dispozițiile art.47 alin.1 din Constituție.
Dup expirarea termenului de 30 zile titlul de creanță devine titlu executoriu ce se poate executa prin poprirea veniturilor.
În probațiune a depus actele l-a care a făcut referire.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ ca fiind neîntemeiata, în esență pe motiv ca nu întrunește cerințele prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004
Parata a susținut ca aspectele invocate de reclamantă nu fundamentează ideea unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat și ca urmare nu sunt elemente de natură să înlăture prezumția de legalitate a actului administrativ.
În cuprinsul deciziei de imputare este specificat clar temeiul legal al constituirii debitului, respectiv încasarea necuvenită în perioada clar menționată a indemnizației pentru creșterea copilului prevăzută de O.U.G.nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, act normativ precizat în decizia atacată, și nu alocația de stat a copilului, drept reglementat de un alt act normativ, respectiv Legea nr.61/1993, privind alocația de stat pentru copii, drepturi diferite, fără legătură cauzală între ele, prevăzute de acte normative diferite, cu condiții de acordare diferite.
A mai precizat pârâta că decizia este motivată și în drept, în cuprinsul acesteia fiind menționate dispozițiile legale care au fost încălcate, respectiv art.12 alin.2 și art.14 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, precum și temeiul legal al constituirii debitului și emiterii deciziei, respectiv art.21 din același act normativ.
Pârâta a precizat că a doua condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ este existența unei pagube iminente ce trebuie prevenite.
A considerat că actul administrativ emis nu afectează dreptul reclamantei la un trai decent, astfel cum afirmă aceasta în cererea formulată.
Prin sentința civilă nr. 2203/2013 a tribunalului B. a fost admisă cererea și s-a dispus suspendarea efectelor deciziei nr. 229/26 04 2013 emisă de parată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. criticând-o ca fiind nelegală întrucât reclamanta a realizat venituri din salarii la . contradictoriu cu disp. OUG NR 148/2005,motiv pentru care nu era îndreptățită la indemnizația pentru creșterea copilului, conform art. 488 pct. 8 Cod proc. civ.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate,, conform art. 488 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că există un caz bine justificat ,în condițiile în care reclamanta a realizat venituri suplimentare și nu venituri profesionale, iar conform art.12 alin.2 lit. l din O.U.G. 148/2005 ,aceste venituri sunt exceptate de la luarea in calcul la stabilirea indemnizației de creștere copil.
Pe de altă parte este contestat modul de calcul a indemnizației pentru creștere copil ce urmează a fi recuperată,precum și perioada pentru care a fost încheiat contractul de muncă,aspecte care constituie motive de îndoiala asupra legalității actului contestat ,fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat conform art. 14 din Legea 554/2004.
În consecință,în baza art. 496 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B., cu sediul în B. Calea Călărașilor nr. 19, împotriva sentinței nr. 2203/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 Martie 2014.
pt.Președinte, I. A. conf.art. 426 NCPC Președintele Curții de Apel G. M. N. | Judecător, G. P. | Judecător, M. B. |
pt.Grefier, S. H. aflată în C.O. conf.art. 426 al.4 NCPC grefier șef secție D. Filuța E. |
Red. I.A./07.07.2014
Dact. S.H. 4 ex./ 07.07 2014
Fond – M.L.V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 831/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2459/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
