Alte cereri. Decizia nr. 2459/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2459/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 1665/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2459/2014
Ședința publică de la 10 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. M.
Judecător: L. G. T.
Judecător: V. M. D.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței nr.3060/5.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub numărul_ din 14.02.2013 pe rolul Tribunalului G. reclamanta . a solicitat instanței G. reclamanta . a solicitat instanței anularea deciziei de calcul nr._.01.2013 si obligarea paratei la restituirea sumei de 2965 lei achitata cu titlul de taxă de emisii poluante actualizata cu dobânda legală.
Reclamanta si-a motivat acțiunea arătând că in anul 2012 a achiziționat un auto marca Skoda, iar pentru înmatricularea acestui autoturism in Romania, a fost obligată sa achite o taxă de emisii poluante de 2965 lei.
Reclamanta consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene .
Pârâta Administrația Județeana a Finanțelor Publice G. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată si a invocat totodată si excepția inadmisibilității față de disp. art. 207 din codul de procedura fiscală si art. 10 si 11 din Legea nr. 9/2013, care instituie o procedura administrativa contestare a deciziei de calcul .
Parata a formulat si cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care parata ar putea cădea in pretenții in prezenta cauza.
In motivarea cererii de chemare in garanție, parata a arătat ca taxă de emisii poluante nu se face venit la bugetul de stat, ci la bugetul chematei in garanție si se gestionează de către AFM in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului .
Prin sentința civilă nr. 3060/05.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă excepția inadmisibilității, ca nefondată.
A fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 2965 lei reprezentând taxa de emisii poluante pentru autovehicule reactualizată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 29.01.2013 si până la data restituirii efective și la plata către reclamantă a sumei de 663,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
A fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligată chemata in garanție către parată la plata sumei de 2965 lei reprezentând taxa de emisii poluante pentru autovehicule reactualizată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 29.01.2013 si până la data restituirii efective si suma de 663,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut în esență că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată întrucât în cauză se pune problema dacă există discriminare între autoturismele second-hand achiziționate într-un alt stat comunitar si înmatriculate pentru prima oara în Romania și autoturismele deja înmatriculate în România, pentru care la o revânzare nu se mai aplică această taxă, iar în jurisprudența Curții Europene de Justiție (Deciziile in cauza C./Enel (1964) și în cauza Simmenthal (1976), Curtea Europeană de Justiție a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, in mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Pe fondul cauzei s-a reținut că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, s-au reținut cele statuate prin hotărârea Curții pronunțată la data de 07.04.2011 în cauza C – 402/09 T. împotriva Ministerului Finanțelor și Economiei, iar în raport de acestea tribunalul a constatat că potrivit legislației comunitare suma plătită de reclamat nu a fost datorată, astfel că taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Instanța a constatat că după . Legii nr. 9/2012, dispozițiile în materie sunt în continuare contrare legislației comunitare, întrucât potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012 aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Referitor la cererea de chemare in garanție s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG Legea nr. 9/2012 taxă de emisii poluante nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G..
În motivarea recursului recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Prevederile ordonanței referitoare la restituirea taxei și dreptul comunitar nu exclude respectarea procedurilor prevăzute de Codul de procedură fiscală și Legea nr. 554/2004.
Recurenta invocă și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că în cazul când nu s-a parcurs procedura prealabilă cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei recurenta arată că măsurile stabilite prin lege corespund prevederilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, Comisia Europeană acceptând principiile ultimei formule de calcul propusă de guvern.
Deciziile CJCE privitoare la taxa de emisii poluante au stabilit în mod neechivoc că această taxă face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor ș că nu se poate reține că este percepută discriminatoriu deoarece art. 90 din Tratat nu este menit să împiedice un sta membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. De altfel, taxa pe emisiile poluante a fost introdusă la solicitarea Comunității Europene
În drept, recurenta a invocat disp. art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 și art. 3041 C.pr.civ..
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtă Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță netemeinicia acesteia, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, astfel încât prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Se au în vedere în acest sens și considerentele Deciziei nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Sub aspectul criticilor pe fondul cauzei Curtea reține că prin Decizia nr. 352/28.01.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 2965 lei, pentru autovehiculul marca Skoda, an fabricație 2008, autovehicul provenit dintr-un alt stat comunitar și neînmatriculat anterior în România.
Temeiul legal al stabilirii acestei taxe l-a constituit dispozițiile Legii nr. 9/2012, iar reclamanta a achitat taxa menționată, astfel cum rezultă din chitanța nr._/29.01.2013.
Curtea reține că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior acestei date a fost instituită taxa specială de mediu/taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art. 4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr. 50/2008.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G nr. 50/2008 și a fost introdusă o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Curtea de Apel mai reține că, raportat la prevederile OUG nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauzele nr. 402/09 - T. c. României și C-263/10, cauza N., Curtea Europeană de Justiție apreciind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
În hotărârea din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
De asemenea, la data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE. Prin aceasta hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse in hotărârea in cauza C-402/09 T., considerând ca modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții in care reglementarea menționata are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei de poluare, prin Legea nr. 9/2012 a fost instituită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar la art. 4 din acest act normativ s-a prevăzut că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule intervine în următoarele cazuri:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Potrivit art. 4 al. 2 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/_, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea până la data de 01 ianuarie 2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel că instanțele au constatat că până la data de 01.01.2013 considerentele Curții Europene de Justiție din Cauzele T. și N. sunt în continuare aplicabile, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.
Ulterior încetării suspendării reglementate prin OUG nr. 1/2012, respectiv începând cu data de 01.01.2013, se observă însă că taxa pentru emisiile poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 se aplică nu numai autovehiculelor second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, ci și celor cumpărate din țară și deja înmatriculate în România.
D. urmare, Curtea constată că prevederile legale interne în vigoare la momentul emiterii deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante menționate și al achitării de către reclamant a sumei pretinse nu au mai menținut discriminarea cuprinsă în reglementările anterioare între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012 nu face nici o deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor, modalitatea de impozitare a unui vehicul importat fiind aceeași cu a unui vehicul similar de pe piața națională.
Pe de altă parte, Curtea de Apel constată că nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează taxa pentru emisiile poluante, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, nici un motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În concluzie, Curtea de Apel apreciază că, începând cu data de 01 ianuarie 2013, odată cu încetarea suspendării reglementate prin OUG nr. 1/2012, nu se mai poate reține că dispozițiile Legii nr. 9/2012 contraveneau dreptului comunitar, deoarece taxa pentru emisiile poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 era percepută în mod egal, în vederea înmatriculării, atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second-hand, indiferent de proveniența lor, respectiv, în ceea ce privește autovehiculele second hand, atât pentru cele importate ce fuseseră înmatriculate în alte state membre, cât și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România, astfel încât nu se poate aprecia că legea internă instituia un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare.
În consecință, având în vedere că la data emiterii Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr. 352/2013 legiuitorul instituise obligativitatea achitării taxei pentru toate înmatriculările de autovehicule (nou și second hand), indiferent de proveniența acestora, Curtea de Apel constată că taxa pentru emisiile poluante a fost stabilită în mod legal, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, astfel încât cererea reclamantei pentru restituirea sumei achitate cu acest titlu apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea de Apel va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica în parte sentința atacată și în rejudecare va respinge cererea principală formulată de reclamantă ca nefondată.
Pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Va fi menținută dispoziția sentinței privind respingerea excepției inadmisibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței nr.3060/5.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată și în rejudecare:
Respinge cererea principală formulată de reclamanta . cu sediul ales la C..Av. A. N. A. din mun.B., N.dul.Al.I.C. nr.32, ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Administrația F. pentru Mediu București, ca rămasă fără obiect.
Menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției admisibilității.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, F. B. |
Fond:L.C.
Red.T.L.G.
Red.F.B. 25 Martie 2014/ 2 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2091/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2806/2014.... → |
|---|
