Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2179/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2179/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 7257/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 2179
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta S.C. O. C. S.R.L. G., cu sediul ales la Cabinet avocat G. I. în G., ., ., împotriva sentinței 3252/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta S.C. O. C. S.R.L. G., avocat G. I. potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care;
Reprezentantul recurentei S.C. O. C. S.R.L. G. precizează că nu mai are cereri.
Curtea pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze dacă a achitat cauțiune la instanța de fond și dacă recipisa se află la dosar.
Reprezentantul recurentei menționează că a fost stabilită cauțiunea în cuantum de 2% din valoarea contestată și recipisa se află în dosarul de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei S.C. O. C. S.R.L. G. consideră sentința pronunțată de Tribunalul G. ca fiind netemeinică și nelegală.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cauza dedusă judecății fiind făcută dovada contestării actelor administrative, a consemnării cauțiunii stabilite de instanță, a cazului bine justificat precum și a pagubei iminente.
În ce privește cazul bine justificat, legiuitorul l-a definit ca fiind acea împrejurare de fapt și de drept de natură să aducă o îndoială serioasă asupra legalității actului.
Înalta Curtea de Casație și Justiție a statuat faptul că, cu ocazia analizei existenței cazului bine justificat, judecătorul nu poate să facă o examinare pe fond a legalității actului administrativ, rezumându-se la o simplă pipăire a fondului, scopul acesteia fiind doar de a constata dacă există argumente juridice aparent valabile în contestarea validității actului.
Deși pârâta a invocat la adoptarea soluțiilor disp. art. 6 Cod procedură fiscală, nu a analizat toate împrejurările edificatoare asupra stărilor de fapt fiscale, nu a efectuat constatări complete, ci simple supoziții ale unor operațiuni comerciale.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc cel puțin în aparență nelegalitatea deciziei de impunere.
Contrar considerentelor încheierii recurate, aparența de nelegalitate a actului contestat este evidentă, astfel încât dovada existenței cazului bine justificat a fost efectuată.
Referitor la condiția prevenirii pagubei iminente, arată că executarea actului administrativ nu presupune doar indisponibilizarea unor bunuri, ci și poprirea conturilor societății, a terților care au calitatea de debitori față de societate, situație care în mod evident societatea nu poate susține activitatea curentă.
Așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, societatea are în derulare mai multe contracte cu diverși parteneri, iar executarea actelor fiscale ar fi de natură să aducă atingere stabilității raporturilor juridice în care societatea este deja parte.
Astfel, prin executarea actului administrativ fiscal s-ar afla practic în imposibilitatea efectuării în termen a plății furnizorilor, a ratelor contractelor de credit, ceea ce ar genera imposibilitatea aprovizionării societății, a prestărilor serviciilor, a plății salariilor, sau în cel mai rău caz concedierea personalului și dizolvarea societății pentru imposibilitatea realizării obiectului de activitate.
Față de susținerile orale și față de considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecarea admiterea cererii de suspendare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._ a fost înregistrată la Tribunalul G. reclamanta S.C. O. C. S.R.L. G. a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-GL 9/7.10.2013 emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare, reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, reclamanta a arătat în esență ca decizia contestata a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale si cu ignorarea înscrisurilor depuse in dovedirea situației de fapt.
Arata ca toate operațiunile au fost efectuate in vederea desfășurării de operațiuni taxabile.
În actul de control nu s-a făcut vreo mențiune că societatea reclamantă nu ar deține facturi pentru exercitarea dreptului de deducere sau că aceste facturi nu ar conține elementele prevăzute de legiuitor.
Or, conform disp. pct.1 din Anexa 3 a O.M.F.P nr. 2226/2006 factura fiscală reprezintă documentul justificativ ce stă la baza înregistrării operațiunii în contabilitate.
Nu i se poate imputa comportamentul partenerilor de afaceri.
În situația executării actului juridic dedus judecății ar fi pusă în pericol executarea contractelor având ca obiect executarea de lucrări tehnico-edilitare întocmite cu autorități ale administrației publice locale în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.
De asemenea, se arata ca executarea titlului de creanța ar produce consecințe grave și asupra salariaților.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată, arătând ca nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 3252/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă cererea de suspendare ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr.F-GL 9/7.10.2013 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., organele fiscale au stabilit suplimentar obligații fiscale de plată în sarcina S.C. O. C. S.R.L. G. în sumă totală de 307.199 lei, defalcată pe categorii de obligații astfel:
-86.579 lei impozit pe profit
-24.505 lei majorări impozit pe profit
-12.987 lei penalități impozit pe profit
-129.869 lei TVA
-34.160 lei majorări TVA
-19.099 penalități TVA
Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.
Îndeplinirea acestor condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată.
Astfel, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare .
Analiza caracterului real al tranzacțiilor verificate de către organul fiscal nu poate fi realizata in prezenta procedura.
Tribunalul consideră că aspectele de nelegalitate invocate de reclamant nu constituie fapte evidente care să nu necesite probe și interpretări pentru a se crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
Nu este îndeplinită nici condiția referitoare la paguba iminentă întrucât nu s-a arătat in ce măsura indisponibilizarea autovehiculelor menționate in p-v de sechestru (filele 178-180 ) ar afecta activitatea societății si indirect salariații si partenerii acesteia de afaceri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. O. C. S.R.L. G. în conformitate cu revederile art. 488 punctul 6 și 8 NCPC coroborat cu art. 498 alineat 1 NCPC. În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi dispusă suspendare executării actului administrativ.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de către reclamantă este nefondat.
Printr-o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că cererea de suspendare dedusă judecății este nefondată.
Cazurile bine justificate au fost definite prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”. Prin urmare, existența acestei condiții ar fi îndeplinită în situația în care se regăsesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, suspendarea judiciară a acestuia putând interveni dacă există cel puțin un indiciu de nelegalitate.
Cu titlu preliminar amintim că în jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că pentru conturarea cazului bine justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, nu trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, pot consta în emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul un or dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Fără a antama fondul cauzei, constatând că în cauză nu s-a dovedit existența nici uneia dintre aceste situații, apreciem că instanța de fond a pronunțat o hotărâre a cărei modificare nu se impune, motiv pentru care urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. O. C. S.R.L. G., cu sediul ales la Cabinet avocat G. I. în G., ., ., împotriva sentinței 3252/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. M. S. |
Red. D.V.M./ 27.03.2014
Tehnored.A.M.S./ 4 ex./27.03.2014
Fond: L.C.
..03.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 865/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretentii. Decizia nr. 166/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
