Anulare act administrativ. Decizia nr. 4244/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4244/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 4473/99/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4244/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Judecător V. E. P.
Judecător D. R. G. Ș.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Iași în contradictoriu cu intimatul A. F., având ca obiect anulare act administrativ. Recurs declarat împotriva sentinței nr. 1907 din 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată iar părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr. 1907/CA/2013 a Tribunalului Iași s-a dispus suspendarea executării prevederilor Dispoziției nr. 589/30.01.2012, emisă de către Șeful I.P.J. Iași, referitoare la măsurile stabilite pentru perioada anterioară datei emiterii, cea de 30.01.2012, până la soluționarea irevocabilă a cauzei de față.
A fost admisă în parte cererea formulată de către reclamantul A. F. în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Iași. și anulată în parte Dispoziția nr.589/30.01.2012, emisă de către Șeful I.P.J. Iași, și Decizia nr._/C.J./27.03.2012, emisă de I.P.J. Iași, în privința măsurilor stabilite pentru perioada anterioară datei emiterii, cea de 30.01.2012.
Au fost menținute Dispoziția nr. 589/30.01.2012 și Decizia nr._/C.J./27.03.2012, emisă de I.P.J. Iași, în privința măsurilor ce produc efecte ulterior datei emiterii.
În motivare s-a reținut că prin Dispoziția Șefului I.P.J. Iași nr. 7581/15.09.2010 s-a dispus, începând cu 15.09.2010, mutarea în interesul serviciului a reclamantului A. F., unde a beneficiat de drepturile de personal acordate potrivit transpunerii și încadrării ipotetice corespunzătoare funcției deținute, respectiv ofițer principal I ( c.i. = 4,00).
Prin actul contestat în cauză, respectiv Dispoziția nr. 589/30.01.2012, s-a revenit în parte la Dispoziția nr. 7581/15.09.2010, care a fost modificată în sensul că, începând cu data de 15.09.2010, reclamantul se numește în funcția de ofițer I ( c.i.= 3,89), beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare încadrării ipotetice în funcția similară la 31.12.2009, de ofițer I ( c.i. = 3,40), grad profesional de inspector principal de poliție ( c.i. = 1,60).
S-a mai dispus ca efectele acestei dispoziții să se întindă și asupra actelor administrative prin care s-au acordat drepturi salariale, emise ulterior datei de 15.09.2010.
În primul rând, Tribunalul consideră Dispoziția nr. 589/30.01.2012 a fi emisă nelegal pentru încălcarea prevederilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâtul a emis Dispoziția nr. 589/30.01.2012 considerând că prima dispoziție, cea cu nr. 7581/15.09.2010, a fost parțial nelegal întocmită întrucât ar fi existat o posibilă interpretare deficitară a normelor incidente, fapt ce ar fi condus la nerespectarea prevederilor art. 6 alin. 1 și alin. 4 din H.G. nr. 0154/03.03.2010.
Cum Dispoziția nr. 7581/15.09.2010 a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice asupra statutului profesional și veniturilor reclamantului, pârâtul nu mai putea revoca, chiar și parțial, actul, ci avea la îndemână doar posibilitatea de a solicita instanței de contencios administrativ să pronunțe, în baza art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, nelegalitatea actului și să verifice validitatea actelor subsecvente actului principal.
Revenirea în parte și modificarea Dispoziției nr. 7581/2010 prin Dispoziția nr. 589/30.01.2012 este, în realitate, o revocare parțială ceea ce impunea aplicarea de către pârât a prevederilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Producându-se efecte juridice, măsura revocării nu mai era posibilă, astfel încât Dispoziția nr. 589/30.01.2012 a fost emisă în afara legii.
În al doilea rând, Dispoziția nr. 589/30.01.2012 este nelegală pentru că provoacă efecte juridice retroactive.
Din conținutul acestui act reiese fără dubiu că reîncadrarea reclamantului în gradul profesional și acordarea drepturilor salariale a fost prevăzută că produce consecințe începând cu o dată mult anterioară emiterii, cea de 15.09.2010.
Este de principiu că un act administrativ nu poate produce efecte juridice decât pentru viitor, cu excepția actelor declarative și recognitive.
În condițiile în care Dispoziția nr. 589/30.01.2012 nu are un caracter declarativ și recognitiv, ci unul activ, rezultat din împrejurarea că provoacă o situație juridică nouă, efectele sale nu se pot aplica decât după momentul aducerii sale la cunoștință.
Prima Dispoziție fiind un act administrativ individual ce a acordat reclamantului drepturi (de a beneficia de o anumită categorie profesională și salarizarea aferentă), principiul stabilității și securității raportului juridic impune restricționarea întinderii consecințelor revocării Dispoziției nr. 7581/15.09.2010 doar pentru viitor, nu și pentru trecut.
Pârâtul are legitimitatea de a emite dispoziții în vederea restabilirii legalității încadrării profesionale a reclamantului însă doar cu respectarea principiului neretroactivității efectelor juridice ale actului administrativ și cu asigurarea caracterului irevocabil al actului individual ce conferă drepturi particularului.
Pentru aceste argumente, Tribunalul a considerat că Dispoziția nr. 589/30.01.2012 a fost nelegal emisă și, în conformitate cu disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat acest act administrativ, precum și Decizia nr._/C.J./27.03.2012, actul prin care a fost soluționată plângerea prealabilă a reclamantului împotriva Dispoziției nr. 589/2012, în privința măsurilor stabilite pentru perioada anterioară datei emiterii, cea de 30.01.2012.
În ceea ce privește cererea reclamantului de suspendare a executării Dispoziției nr. 589/30.01.2012, emise de pârât, instanța nu a luat act de cererea de renunțare la judecata acesteia întrucât a fost formulată oral prin avocat, în ședința publică din 18.04.2013, care nu a făcut dovada existenței unui mandat special în acest sens primit din partea reclamantului.
Această cerere a fost formulată în baza prev. art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea ei fiind necesară îndeplinirea condițiilor imperative prevăzute de art. 14 alin. 1 din aceeași lege.
Constatând că există un caz bine justificat, nelegalitatea parțială a actului administrativ amintit anterior fiind reținută și motivată mai sus, reținerea unor sume de bani din venitul reclamantului în baza dispoziției respective fiind iminentă și creând o pagubă acestuia, instanța a apreciat că se impune suspendarea parțială a executării Dispoziției nr. 589/2012, a admițând în parte această cerere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul IPJ Iași.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a apreciat greșit caracterul actului administrativ în cauză, motivat de următoarele aspecte:
Situația de fapt:
La data de 31.12.2009 reclamantul, având gradul profesional de subinspector, îndeplinea funcția de ofițer principal I (scms., c.i.=4,0) la Poliția Mun. Iași - Biroul de Investigații Criminale.
Prin dispoziția șefului I.P.J. Iași nr. 7581/15.09.2010 reclamantul a fost mutat în interesul serviciului la IPJ Iași, Biroul pentru combaterea infracțiunilor contra Patrimoniului, fiind numit în aceeași funcție, respectiv ofițer principal I (scms., c.i.=4,0), stabilindu-i-se drepturile salariale pentru această funcție, având același grad profesional, respectiv subinspector de poliție.
La data de 01.03.2010 a fost adoptată H.G. 0154/2010 privind stabilirea funcțiilor de bază pe grade militare, respectiv grade profesionale pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii, funcționarii publici cu statut special și preoții militari din instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar la data de 07.04.2010 a fost adoptat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/0520/07.04.2010, dat în baza și aplicarea HG 0154/2010.
La data de 28.12.2011, la I.P.J. Iași s-a primit adresa I.G.P.R. nr._/21.12.2011 prin care a fost adus la cunoștința conducerii unității faptul că, prin raportul de audit public intern nr._/19.07.2011 al Direcției Generale de Audit Intern, aprobat de conducerea MAI, întocmit în urma misiunii de audit public intern efectuată la IGPR, s-a reținut ca și deficitar modul de acordare a unor drepturi salariale.
Astfel, s-a apreciat de către auditori că, în cursul anului 2010, coeficientul de ierarhizare utilizat la transpunerea și încadrarea ipotetică a noilor funcții prin raportare la funcțiile similare Ia 31.12.2009, a fost stabilit prin interpretarea deficitară a normelor incidente, fapt care a condus la încălcarea prevederilor art. 6 alin. 1 și 4 din HG 0154/03.03.2010, corelate cu datele cuprinse în extrasul din anexa nr. 4 la OMAI nr. 1/0520/07.04.2010, acordându-se necuvenit unele sume personalului unității.
In acest context s-a dispus ca la nivelul I.P.J. Iași să se analizeze dacă există situații similare și să se dispună măsurile necesare pentru remedierea celor constatate de auditorii interni.
In urma verificărilor efectuate s-a constatat că reclamantului A. F. i-au fost acordate drepturi salariale corespunzătoare funcției de ofițer principal I, deși în conformitate cu prevederile HG 0154 și ale anexei 4 ale OMAI_, această funcție era echivalentă gradului profesional de comisar.
În conformitate cu prevederile art. 22 alin. 4 din Legea 360/2002 "Polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte fata de cele pe care le au, potrivit normelor de competenta aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor. reclamantul, având gradul profesional de subinspector, putea fi încadrat cel mult pe o funcție corespunzătoare gradului profesional de subcomisar, grad căruia, în conformitate cu prevederile HG 0154 și ale anexei 4 ale OMAI_, îi este corespunzătoare funcția de ofițer I (scms, c.i.=3,85).
Ca atare, la mutarea din data de 15.09.2010 reclamantului trebuia să i se acorde maxim funcția de ofițer I, și nu cea de ofițer principal I.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din HG 0154/2010 "în anul 2010 soldele funcțiilor de bază respectiv salariile funcțiilor de bază se stabilesc fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele nr. 1-6 la prezenta hotărâre".
În conformitate cu interpretarea dată de auditorii interni acestor prevederi legale, în situațiile prevăzute de art. 6 alin. 1 și 4 din HG 0154/2010, respectiv la schimbarea funcției deținute la 31.12.2009 ca urmare a promovării, mutării, împuternicirii sau detașării, polițiștii beneficiază de salariile funcțiilor de bază corespunzătoare noilor funcții stabilite prin raportare la funcții similare în condițiile art. 5 din hotărâre, adică se acordă salariul corespunzător noii funcții, aflate în plată la 31.12.2009, cu aplicarea funcției deținute la 31.12.2009 ca urmare a promovării, mutării, împuternicirii sau detașării, polițiștii beneficiază de salariile funcțiilor de bază corespunzătoare noilor funcții, stabilite prin raportare la funcții similare în condițiile art. 5 din hotărâre, adică se acordă salariul corespunzător noii funcții, aflate în plată la 31.12.2009, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare de la aceeași dată, întrucât numai noul coeficient nu se aplică.
În aceste condiții a fost emisă dispoziția șefului IPJ Iași nr. 589/30.01.2012 prin care s-a dispus modificarea în parte a dispoziției nr. 7581/15.09.2010, în sensul încadrării pe o funcție corespunzătoare gradului profesional deținut la acea dată, conform HG 0154/2010 și stabilirii drepturilor salariale în conformitate cu interpretarea dată de Direcția Generală de Audit Intern, respectiv încadrarea reclamantului, cu data mutării, pe funcția de ofițer I (scms., c.i.=3,85), dar cu aplicarea coeficientului de ierarhizare de la 31.12.2009, respectiv de 3,4.
Ca urmare a acestei rectificări, reclamantului i s-au diminuat drepturile salariale, constatându-se că, urmare a încadrării pe o funcție superioară celei la care avea dreptul, începând cu data de 15.09.2010, a primit în mod necuvenit unele sume de bani, în vederea recuperării acestora dispunându-se declanșarea unei cercetări administrative, în conformitate cu art. 20 din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
I. Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de instanța de fond, respectiv efectele retroactive ale actului administrativ, instanța de fond a apreciat greșit caracterul actului administrativ în cauză, motivat de următoarele aspecte:
Este adevărat că, în principiu, actele administrative produce efecte pentru viitor, acestea fiind active și nu retroactive. Dar, așa cum a statuat atât doctrina juridică, cât și practica instanțelor de judecată, sunt unele acte administrative care produc efecte cu caracter retroactiv, fie datorită caracterului lor (actele administrative declarative, actele administrative cu caracter jurisdicțional, actele administrative date în aplicarea unei hotărâri judecătorești), fie datorită unor dispoziții exprese ale legii.
Cea mai importantă categorie de acte administrative din sfera excepțiilor de la principiul neretroactivității, o reprezintă actele administrative declarative (recognitive), care, constatând existența unor drepturi și obligații ce au luat naștere prin fapte juridice anterioare emiterii lor, vor produce efecte juridice din momentul în care s-au produs respectivele fapte juridice.
Ori, din această ultimă categorie face parte și actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat, în fapt acesta fiind emis doar pentru aplicarea corectă a unor prevederi legale ce, inițial, au fost aplicate în mod greșit, constatând existența unor drepturi și obligații ce au luat naștere anterior emiterii sale.
Astfel, prin dispoziția 589/2012 s-a dispus modificarea dispoziției 7581/15.09.2010 doar în ceea ce privește punerea acesteia în executare.
Astfel, prin dispoziția șefului LP.J. Iași nr. 7581/15.09.2010 reclamantul a fost mutat în interesul serviciului la IPJ Iași, Biroul pentru combaterea infracțiunilor contra Patrimoniului, fiind numit în aceeași funcție, respectiv ofițer principal I (scms., c.i.=4,0), stabilindu-i-se drepturile salariale pentru această funcție, având același grad profesional, respectiv subinspector de poliție.
La data de 01.03.2010 a fost adoptată H.G. 0154/2010 privind stabilirea funcțiilor de bază pe grade militare, respectiv grade profesionale pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii, funcționarii publici cu statut special și preoții militari din instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar la data de 07.04.2010 a fost adoptat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/0520/07.04.2010, dat în baza și aplicarea HG 0154/2010, ambele acte normative având aplicabilitatea de la data de 01.01.2010.
In urma verificărilor efectuate s-a constatat că reclamantului Z. Leonaș i-au fost acordate drepturi salariale corespunzătoare funcției de ofițer principal I, deși în conformitate cu prevederile HG 0154 și ale anexei 4 ale OMAI_, această funcție era echivalentă gradului profesional de comisar.
In conformitate cu prevederile art. 22 alin. 4 din Legea 360/2002 "Polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare ca grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte fata de cele pe care le au, potrivit normelor de competenta aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor”, reclamantul având gradul profesional de subinspector, putea fi încadrat cel mult pe o funcție corespunzătoare gradului profesional de subcomisar, grad căruia, în conformitate cu prevederile HG 0154 și ale anexei 4 ale OMAI_, îi este corespunzătoare funcția de ofițer I (scms, c.i.=3,85).
Ca atare, la mutarea din data de 15.09.2010 reclamantului trebuia să i se acorde funcția de ofițer I, și nu cea de ofițer principal I.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din HG 0154/2010 „În anul 2010 soldele funcțiilor de bază respectiv salariile funcțiilor de bază se stabilesc fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele nr. 1-6 la prezenta hotărâre".
In conformitate cu interpretarea dată de auditorii interni acestor prevederi legale, în situațiile prevăzute de art. 6 alin. 1 și 4 din HG 0154/2010, respectiv la schimbarea funcției deținute la 31.12.2009 ca urmare a promovării, mutării, împuternicirii sau detașării, polițiștii beneficiază de salariile funcțiilor de bază corespunzătoare noilor funcții, stabilite prin raportare la funcții similare în condițiile art. 5 din hotărâre, adică se acordă salariul corespunzător noii funcții, aflate în plată la 31.12.2009, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare de la aceeași dată, întrucât numai noul coeficient nu se aplică.
In aceste condiții a fost emisă dispoziția șefului IPJ Iași nr. 589/30.01.2012 prin care s-a dispus modificarea în parte a dispoziției nr. 7581/15.09.2010, în sensul încadrării pe o funcție corespunzătoare gradului profesional deținut la acea dată, conform HG 0154/2010 și stabilirii drepturilor salariale în conformitate cu interpretarea dată de Direcția Generală de Audit Intern, respectiv încadrarea reclamantului, cu data mutării, pe funcția de ofițer I (scms., c.i.=3,85), dar cu aplicarea coeficientului de ierarhizare de la 31.12.2009, respectiv de 3,4.
Din cele expuse anterior, rezultă caracterul recognitiv al actului administrativ al cărui anulare s-a solicitat, motiv pentru care nu este corectă interpretarea dată de instanța de fond.
Dacă am accepta punctul de vedere al instanței de fond, s-ar aduce o încălcare unor principii ce stau la baza raporturilor dintre cetățeni și organele administrației publice, respectiv cel al legalității actului administrativ. De asemenea, în această situație, s-ar înlătura efectele îmbogățirii fără justă cauză, în sensul înlăturării obligației de restituire a ceea ce s-a primit pe nedrept, prin emiterea unui act administrativ nelegal.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probatorii noi în fața instanței de control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, în baza art. 304 ind.1 Cod pr.civ, Curtea constată cele ce urmează:
Curtea observă că prin Dispoziția 7581/15.09.2010, emisă de IPJ Iași, s-a dispus începând cu data de 15.09.2010 mutarea in interesul serviciului a reclamantului, acesta beneficiind de drepturile acordate potrivit noii încadrări ipotetice corespunzătoare funcției deținute funcția de ofițer principal I(ci =4,00)
Prin Dispoziția contestată, 589/30.01.2010, IPJ Iași dispune: „Cu data de 15.09.2010, se revine în parte la Dispoziția șefului IPJ Iași nr. 7581/15.09.2010, care se modifică, în sensul că, începând cu data de 15.09.2010 reclamantul se numește in funcția de ofițer I ( c.i. 3,89) beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare încadrării ipotetice in funcția similara la 31.12.2009 de ofițer I (c.i. 3,40) grad profesional de inspector principal de politie ( c.i. 1,60)
În justificarea acestei dispoziții, recurenta a avut în vedere ordinele emise de Ministerul Administrației și Internelor, precum și a precizările făcute de către I.G.P.R. prin adresa nr._/21.12.2011, pe baza concluziilor cuprinse în Raportul de audit public intern întocmit de Direcția Generală de Audit Intern din cadrul M.A.I., act prin care s-a stabilit că, în cursul anului 2010, „coeficientul de ierarhizare utilizat la transpunerea și încadrarea ipotetică a noilor funcții, prin raportare la funcțiile similare la 31.12.2009, a fost stabilit prin interpretarea deficitară a normelor incidente, fapt ce a condus la nerespectarea prevederilor art. 6 alin. l și 4 din HG nr.0154/03.03.20l0 (act normativ elaborat în temeiul art.5 alin.3) din Anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/5.11.2009) corelate cu datele cuprinse în extrasul din Anexa nr.4 la Ordinul nr. I/0520/07.04.2010, acordându-se necuvenit unele sume personalului unității”; dispoziția contestată apărând astfel cu un act de reintrare în legalitate, în ceea ce privește încadrarea reclamantului în funcția pe care a fost promovat și al acordării drepturilor de personal aferente noii sale funcții.
Curtea constată că două au fost motivele pentru care instanța de fond a dispus anularea dispoziției contestate: faptul că este un act administrativ intrat deja în circuitul civil, care nu mai putea fi revocat de organul emitent și faptul că acest act administrativ ar retroactiva, producând efecte cu mult anterior emiterii sale.
Pentru a verifica legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe, Curtea apreciază necesar a se stabili, pornind de la dispozițiile legale incidente în cauză, natura actului contestat și efectele acestuia. Calificarea actului este esențială deoarece, dacă dispoziția contestată este considerată act administrativ de revocare a unui alt act administrativ, efectele retroactive sunt legale și permise, întrucât, prin definiție, revocarea este tocmai desființarea cu efect retroactiv a acelui act desființat, retractat de organul emitent pentru motive de nelegalitate(în speță, motivele reținute de emitent privesc legalitatea și nu oportunitatea). Ca atare, discuțiile ar comporta în acest caz exclusiv asupra aspectului dacă emitentul putea să își revoce actul, prima instanță reținând în speță o excepție de la principiul revocabilității actului administrativ, anume . civil. În cazul în care nu este apreciat ca act revocator, discuțiile se transpun asupra efectelor în timp ale actului administrativ, cu precădere asupra retroactivității sale.
Incontestabil, regimul juridic al raportului în care este implicat reclamantul este guvernat de Legea nr.360/2002, iar drepturile salariale ale acestuia sunt stabilite prin Legea-cadru nr.330/2009 și prin reglementările specifice emise de Guvernul României și de Ministerul Administrație și Internelor, în aplicarea prevederilor H.G. nr.0154/2010. În conformitate cu prevederile art.28 alin. l lit. a) din Legea nr. 360/2002 și cu dispozițiile corespunzătoare din Legea nr.330/2009, în vigoare la data emiterii celor doua dispoziții mai sus arătate, reclamantul, în calitatea sa de funcționar public cu statut special, este îndreptățit a primi un salariu lunar, corespunzător funcției pe care acesta o îndeplinește și gradului profesional deținut, salariul pentru funcția deținută fiind diferențiat prin coeficienți de ierarhizare, în raport cu atribuțiile ce revin fiecărei funcții.
Inițial, individualizarea drepturilor de personal acordate potrivit transpunerii și încadrării ipotetice corespunzătoare funcției deținute s-a făcut pentru reclamant incorect prin dispoziție emisă de șeful unității, pentru ca ulterior, după un control de audit intern, să se constate că interpretarea textelor legale a fost defectuoasă, emițându-se o nouă dispoziție prin care s-a procedat la încadrarea legală a reclamantului. În concret, reclamantul a fost încadrat greșit la funcția de ofițer principal I, în loc să fie încadrat, ca urmare a promovării, la funcția de ofițer I.
Stabilirea drepturilor de salarizare ale reclamantului în concordanță cu legea în vigoare la momentul nașterii raportului de serviciu prin dispoziție ulterioară este perfect legală, s-a realizat în vederea transpunerii corecte a legislației și era obligatorie pentru pârât, prima decizie fiind cea nelegală sub acest aspect. Posibilitatea autorității de a emite acte care să realizeze încadrarea corectă a persoanelor aflate în situația reclamantului a fost recunoscută în mod constant de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție(de exemplu, deciziile 1658/2007, 481/2005, 1930/2007), discuții existând numai în ceea ce privește posibilitatea retroactivării unor astfel de decizii.
În acest sens, Curtea apreciază că, deși prezenta decizie contestată modifică o altă decizie anterioară, ea nu a urmărit revocarea unui act administrativ, ci încadrarea corectă a reclamantului, sau chiar mai mult, îndreptarea unei erori, care nu se putea dispune decât de la momentul nașterii dreptului său.
Acestui act îi este pe deplin aplicabilă excepția de la efectul activ al actului administrativ, fiind un act care a transpus o dispoziție legală, care a constatat conținutul acesteia și nu un act care de la sine naște drepturi în favoarea reclamantului. Curtea observă astfel că actul contestat urmărește nu atât executarea, cât preluarea, aplicarea unor dispoziții legale la cazul concret al reclamantului și consideră că, deși dispoziția contestată a fost emisă în regim de putere publică, nu aceasta este cea care a dat naștere dreptului reclamantului de a beneficia de o anumită remunerație, corespunzătoare funcției și gradului profesional deținut, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 360/2002 și ale Legii nr. 330/2009, salariul cuvenit polițiștilor (ca de altfel și oricărui alt funcționar public), compus din un salariu de bază, indemnizații și alte sporuri, nu poate fi decât cel stabilit prin lege. Din moment ce legiuitorul a fost cel care a stabilit salariul ce i se cuvenea polițistului, corespunzător funcției îndeplinite și gradul profesional deținut, de acesta, Curtea consideră că rolul emitentului dispoziției contestate se reduce doar la a asigura transpunerea elementelor de salarizare, prevăzute prin lege, la cazul concret al funcționarului public civil, cu statut special.
Concluzionând, nu se putea da dispoziției emisă de șeful I.P.J. Iași semnificația și valoarea unui act administrativ ce a dat naștere prin el însuși dreptului (celui în cauză) de a primi salariu, în componentele specifice aplicabile corpului polițiștilor, act care ar fi produs efecte doar pentru viitor.
Chiar și în cazul în care s-ar considera că actul administrativ contestat ar fi un act de revocare, în cazul în care actul de transpunere inițial nu a fost conform voinței legiuitorului, emitentul acestuia nu era obligat să ceară anularea actului, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, și nici să recunoască ca valabile drepturi de personal ce au fost transpuse în mod eronat(în cauza de față neinteresând care au fost împrejurările care au generat respectiva eroare și nici care sunt persoanele responsabile de ea. . a actului inițial ce a format obiectul „revocării” depinde de posibilitatea acestuia de a crea singur efecte juridice.
Întrucât actul generator al drepturilor salariale a fost, a rămas, și va rămâne doar legea, ale cărei efecte nu pot fi anulate, modificate sau ocolite, doar pentru că cei care au fost chemați să o aplice au interpretat-o în mod greșit, Curtea apreciază că legea este cea care trebuie considerată ca parte intrinsecă a raportului de serviciu, normă de la care nici una din părți nu se putea sustrage sau să o ignore, indiferent de împrejurările în care s-a ajuns la această situație, în domeniul salarizării funcționarilor publici doar legea fiind cea care stabilește limite¬le și condițiile ce trebuiesc respectate cu ocazia transpunerii prevederi¬lor ei la un caz individual.
Din această ultimă perspectivă, față de aceleași considerente de mai sus, nu se poate aprecia că actul revocat a intrat în circuitul civil și nu mai putea fi revocat de emitent.
D. urmare, constatând că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite interpretări a legii, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de pârât, în sensul că, modificând în tot hotărârea atacată, va respinge acțiunea promovată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Iași, ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Iași împotriva sentinței nr. 1907/2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot:
Respinge acțiunea reclamantului A. F. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.11.2013.
Președinte, M. C. P. | Judecător, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, C. A. |
Red.ȘD
Tehnored. AC
2 ex. – 8.01.2014
Tribunalul Iași – Judecător Hărățu M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4156/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1479/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
