Anulare act administrativ. Decizia nr. 4245/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4245/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 8525/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4245/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Judecător V. E. P.
Judecător D. R. G. Ș.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul - intimat C. M. și pe intimatul - recurent P. M. Iași, având ca obiect anulare act administrativ, recursuri declarate împotriva sentinței numărul 2229/ca/2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul – intimat C. M. personal, lipsa fiind reprezentantul legal al intimatului – recurent.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este al 2-lea termen de judecată.
Recurentul-intimat C. M. depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, întâmpinare cu duplicat, un înscris care face dovada că a solicitat audiențe la P. M. Iași, un alt înscris din care rezultă încetarea plății stimulentului de inserție și o . planșe foto care fac dovada faptului că autoturismul a fost avariat.
Instanța constată că întâmpinarea depusă la acest termen de judecată are caracterul unor concluzii scrise, motiv pentru care nu se impune comunicarea duplicatului acesteia.
Recurentul învederează instanței că a solicitat tragerea la răspundere penală a celor vinovați de situația în care a ajuns. În continuare, arată că nu are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recursuri.
Recurentul-intimat C. M. solicită admiterea propriului recurs. Precizează că a contestat faptul că procesul verbal și cele două dispoziții au fost legal întocmite, ele fiind lovite de nulitate în baza dispozițiilor art. 2 pct. 2 din cap. 1 din legea nr. 421/2002. Arată că autoturismul a fost ridicat ilegal, plăcuțele de înmatriculare aflându-se în interiorul acestuia și nefiindu-i restituite nici până în acest moment deși a făcut numeroase solicitări în acest sens. În continuare, precizează că procesul verbal trebuia semnat de către 2 martori, locatari ai unor imobile situate în vecinătate dar a fost semnat de către două persoane dintre care una domiciliată în M. cel B. iar cealaltă în .. Precizează că dispoziția nr. 1596/25.10.2011 prin care s-a declarat autovehiculul abandonat a fost emisă la 15 zile după ridicarea acestuia. Dispoziția nr. 842/29.08.2012 a fost emisă după mai mult de 10 luni de la emiterea primei dintre ele, deși trebuia emisă în 5 zile. Consideră că daunele morale acordate sunt insuficiente având în vedere că a fost lipsit de folosința celor două autoturisme o perioadă de 5 ani, deși acestea erau proprietate personală. Precizează că este crescător de porumbei voiajori pe care îi ține în satul C. unde se deplasează cu mijloacele de transport în comun deși este proprietarul autoturismelor ridicate în mod ilegal. Arată că prima instanța a dispus restituirea autoturismului dar acesta nu a fost conservat, sigilat sau inventariat conform normelor metodologice. Consideră că accesoriile nu au fost calculate ținând cont și de pierderile suferite prin deteriorarea autoturismului. Solicită respectarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat. În continuare, solicită respingerea recursului declarat de către P. M. Iași. Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată este opozabil față de terți iar el a depus aceste documente cu aproximativ 2 ani înainte de ridicare autovehiculelor. Învederează instanței că în autovehiculul ridicat se găseau și documentele care atestă ca a predat la REMAT alte 3 mașini iar motivat de lipsa acestora nu poate radia respectivele autovehicule, fiind obligat la plata impozitelor aferente acestora. Consideră că instituția intimat-recurentă nu a respectat legea în momentul în care a ridicat un autovehicul care nu era abandonat.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
- Circumstanțele cauzei:
1.C. procesual: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._, reclamantul C. M. a solicitat în contradictoriu cu P. mun.Iași anularea dispozițiilor nr. 842/29.08.2012 si nr. 1596/25.10.2011, prin care autoturismul proprietatea sa cu nr._ marca Ford Tranzit a trecut în domeniul privat al municipiului Iași, acordarea daunelor morale în cuantum de 50.000 lei și materiale, în cuantum de 10.000 lei, solicitând totodată suspendarea executării actului atacat.
2.Hotărârea instanței de fond: Prin sentința nr. 2229/2013, Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea formulată, a anulat în parte dispoziția nr. 842/29.08.2012 emisă de pârâtul P. mun. Iași G. N. în ce privește art 3 cu privire la Anexa 1(_/24.10.2011) pct. 17 si dispozitia 1596/25.10.2011 anexa 1 pct 17, a obligat pârâtul P. mun. Iași să plătească reclamantului suma de 5000 lei daune morale, precum și suma de 41,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins celelalte pretenții formulate de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 842/29.08.2012 emisă de pârâtul P. mun. Iași (fila 61 dosar) s-a dispus trecerea în domeniul privat al M. Iași a unui număr de 8 vehicule abandonate și a unui număr de 1 vehicul fără stăpân, în anexa 1 al acestui act administrativ fiind menționat la pct. 17 autoturismul Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_ proprietatea lui A. N.. Anterior, prin dispoziția nr. 1596/25.10.2011 (fila 59 dosar) autoturismul respectiv fusese declarat abandonat.
Instanța a reținut că potrivit art. 9 din Legea 421/2002 în cazul vehiculului abandonat, primarul, la propunerea agenților constatatori, îl somează pe proprietarul sau deținătorul legal al acestuia, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, ca în termen de 5 zile de la primire să ridice vehiculul aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unității administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 10 dacă proprietarul sau deținătorul legal al vehiculului abandonat nu răspunde somației primite, devin aplicabile prevederile art. 4 alin. 2. După expirarea unui termen de 5 zile de la data somației adresate proprietarului sau deținătorului legal, vehiculul trece de drept în proprietatea unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază teritorială se află și va fi predat unei unități de colectare și valorificare a deșeurilor. Trecerea vehiculului în proprietatea unității administrativ-teritoriale se constată prin dispoziție a primarului. Dispoziția se comunică de îndată proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului. Dispoziția primarului poate fi atacată, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ, în condițiile legii.
Instanța a mai constatat că prevederile sus menționate nu au fost respectate la emiterea dispoziției contestate. Astfel, legea impune emiterea prealabilă a unei somații prin care proprietarul autoturismului să fie solicitat să ridice vehiculul aflat pe domeniul public sau privat al unității administrativ-teritoriale, tocmai în scopul evitării măsurilor severe care pot fi luate în privința acestuia (respectiv declararea autovehiculului abandonat și ulterior trecerea în domeniul privat), dar și pentru a se evita astfel privarea nelegală a proprietarului de bunul ce face obiectul dreptului său de proprietate.
Somația a fost comunicată numitului A. N. si restituita dovada de comunicare pentru neprezentare în a ridica somatia (F 18-24) dupa care a fost comunicată tot catre A. N. in data de 11.01.2010 si ulterior in 23.08.2011.
Prin procesul verbal de constatare . nr.2 din 05.10.2011 s-a facut constatarea autoturismului. Din actele existente la dosar rezulta ca autoturismul fusese instrainat catre C. M. de catre A. N., fara a se efectua modificarile la Registrul auto.
Instanța a apreciat că înscrierea mențiunilor în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare ale proprietarului nu are nici o legătură cu procedura reglementată de Legea nr. 421/2002 prin care se stabilește regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, iar autoritatea publică locală trebuia să comunice actele administrative la reclamantului care este actualul proprietar, neavând relevanță prevederile art. 11 al. 10 din O.G. nr. 195/2002 .
Avand in vedere ca somația a fost comunicata fostului proprietar si nu la adresa de domiciliu a reclamantului, acesta neputând așadar să ia cunoștință de solicitarea de ridicare a autoturismului și să ia măsuri pentru protecția prorogativelor dreptului de proprietate asupra acestuia.
S-a ajuns astfel la lipsirea reclamantului de bunul ce îi aparține, combinată cu lipsa totală de despăgubire, fapt ce încalcă art. 1 Protocolul 1 din CEDO care garantează fiecărei persoane dreptul la respectarea bunurilor sale, stabilind că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.
Reclamantul a adus la cunoștința paratei încă din data de 06.10.2011 cum ca el este actualul proprietar, chiar daca nu a facut mentiunile la registrul auto, pentru a fi opozabil fata de terti, iar bunul ridicat nu este fara stapan, reclamantul facand parte din categoria detinatorului legal al autoturismului.
Prin urmare, instanta a constatat ca in mod nelegal s-a trecut in proprietatea privata a statului autoturismul susmentionat si ulterior declarat bun fara stapan, si pe cale de consecinta a anulat în parte dispoziția nr. 842/29.08.2012 emisă de pârâtul P. mun. Iași în ce privește art 3 cu privire la Anexa 1(_/24.10.2011) pct. 17 si dispozitia 1596/25.10.2011 anexa 1 pct 17.
In privința actului anulat nu se prevede calea unei proceduri prealabile, reclamantul având acțiune directă la instanța de judecată, iar pagubele invocate au fost rezultatul exclusiv al actului emis de P. mun. Iași.
În privința despăgubirilor, raportat la componența prejudiciului invocat de reclamant, conform precizărilor de la filele 14 dosar, instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare nr. 2 încheiat în data 05.10.2011 au fost identificate de martorul Stefanache M. bunurile aflate în autoturism respectiv deseuri menajere, si de constructii neidentificabile.
Bunurile se afla in continuare, impreuna cu masina in posesia Primariei.
Instanța a constatat că reclamantul, față de procesul verbal de constatare nr. 2/05.1.2011, nu a indicat despre ce bunuri este vorba si nu a administrat nici o probă în privința existenței la momentul trecerii vehiculului în domeniul privat, si avand in vedere ca reclamantul poate sa-si recupereze atat autotursmul cat si bunurile din el, acesta nefiind predat S.C. REMAT S.A., instanta a apreciat ca reclamantul nu este îndreptățit la despăgubiri.
In ceea ce privește lipsa folosintei bunului, instanta a constatat ca nu s-a produs nicio proba din care sa rezulte acest cuantum solicitat, drept pentru care a respins daunele materiale solicitat de 10.000 lei. S-au mai solicitat accesoriile stabilite pentru neplata impozitului pentru autoturismul trecut în proprietatea privată.
În privința daunelor morale, instanța a constatat că suma de 5000 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului afectiv suferit de reclamant. Astfel, este de necontestat faptul că acesta a fost supus unui stres constant urmare a emiterii actului anulat, fiind determinat să inițieze proceduri administrative și judiciare de durată pentru rezolvarea cauzei sale, resimțind în mod evident o stare de disconfort psihic, in conditiile in care s-a adus la cunostinta paratei situatia reala a autoturismului, cum ca nu face parte din categoria fara stapan, si a diverselor litigii dintre parti de aceeasi natura, insa parata a procedat la trecerea in domeniul privat a statului si la declararea acestuia ca si autoturism abandonat.
3. Recursul declarat de P. M. Iași:
Recurentul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate.
În motivare, arată că atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada existenței dreptului său de proprietate asupra autoturismului cu un act opozabil terților, actul administrativ de autoritate a fost legal și temeinic emis. Reclamantul a ignorat prevederile legale privind radierea și transcrierea dreptului de proprietate asupra mașinii, astfel că proprietarul de drept opozabil terților, inclusiv autorității publice locale, era A. Nicușor. La dovada efectuării procedurii prealabile, reclamantul a anexat o copie xerox care nu a fost certificată, nu este datată, nu cuprinde elementele de identificare ale martorului. Acest înscris nu poate fi luat în considerare ca act de transmitere a dreptului de proprietate opozabil terților. În răspunsul la procedura prealabilă, s-a comunicat intimatului faptul că restituirea vehiculului se va face doar proprietarului sau deținătorului legal al acestuia, după prezentarea actelor care atestă această calitate și după achitarea taxelor și cheltuielilor cu autoturismul. Reclamantul nu a îndeplinit obligațiile legale de la art. 11 al. 10 din OUG 195/2002 și 261 Cod fiscal.
În ceea ce privește acordarea daunelor fundamentate pe elementul stres, în mod nejustificat prima instanță a apreciat. Eventualul disconfort al intimatului nu poate fi considerat ca fiind creat de autoritatea publică locală, câtă vreme se observă cu ușurință atitudinea ignorantă a intimatului față de obligațiile legale ce îi revin.
Nu a indicat motivul de recurs al cererii, însă motivația se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civ.
4. Recursul declarat de C. M.:
Recurentul a criticat sentința instanței de fond pentru motive de netemeinicie și a indicat în drept dispozițiile 304 ind.1 Cod pr.civ. Solicită modificarea sentinței primei instanțe.
În motivarea recursului său, arată că daunele morale acordate nu sunt îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul psihic produs prin nedreptățile repetate ale intimaților. Solicită să fie avută în vedere perioada lungă de timp scursă între ridicarea ilegală a autovehiculului și pronunțarea hotărârii, precum și faptul că, în ciuda demersurilor sale repetate, intimații nu au făcut nici cel mai mic efort pentru a repara prejudiciul produs și au persistat în starea de nelegalitate. Din acest motiv a fost supus unei stări accentuate de stres, producându-i-se un disconfort psihic pe care îl resimte atât el, cât și familia sa. Prima instanță a ignorat frustrarea produsă de încercările sale repetate de a soluționa diferendul intervenit și refuzul repetat al autorităților. Prejudiciul moral produs este unul de agrement, fiind lipsit pe o lungă perioadă de timp de autovehiculul proprietate personală, motiv pentru care nu a putut să își desfășoare normal activitatea zilnică. Menționează că lucrează în calitate de agent de vânzări, activitate ce presupune deplasarea zilnică. Lipsa autovehiculului i-a afectat această activitate, i-a scăzut vânzările, i-a crescut cheltuielile zilnice, fiind nevoit să apeleze la mijloace de transport în comun. Arată că este columbofil, iar lipsa autovehiculului i-a afectat și această activitate, deoarece nu a putut transporta păsările și nu a putut participa la concursuri, așa cum se întâmpla înainte ca intimații să îi ridice autoturismul. Or, prima instanță, acordând daunele morale, s-a limitat la disconfortul psihic, nu și la alte criterii, cum sunt valorile morale lezate, afectarea situației familiale, afectarea posibilității de a contribui material și spiritual la creșterea și educarea copiilor. Suma acordată este una derizorie raportat la perioada în care a fost lipsit de autoturism.
Recurentul mai arată că instanța de fond în mod greșit a reținut aspecte ale situației de fapt prezentate. Astfel, procesul verbal despre care face referire cu privire la bunurile aflate în vehicul nu îi este opozabil, nefiind prezent la întocmirea lui. Instanța nu îl poate reține ca exprimând situația de fapt, pentru că surprinde ceea ce se vedea prin geamul mașinii. Nu s-a prezentat un proces verbal de desigilare/sigilare a vehiculului. Cu privire la bunurile aflate în mașină, pentru care nu a primit despăgubire, arată că este în imposibilitate obiectivă de a prezenta documente pentru aceste bunuri. Multe dintre ele au fost cumpărate anterior ridicării mașinii, iar el nu mai deține chitanțele sau bonurile fiscale. Consideră însă că bunurile pot fi evaluate conform prețului pieței, putându-se folosi prezumții pentru evaluarea prejudiciului moral. Solicită acordarea daunelor materiale așa cum au fost solicitate. În ceea ce privește mașina, consideră că prima instanță a reținut greșit că poate fi recuperată, deoarece a fost deteriorată, drept pentru care solicită valoarea conform actului de vânzare cumpărare, cu aplicarea accesoriilor legale.
4. Procedura în fața instanței de recurs
Ambele părți au depus întâmpinare la recursurile formulate.
P. mun.Iași a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul C. M. și a invocat aceleași susțineri din cererea de recurs.
C. M. a solicitat respingerea recursului Primarului Mun.Iași. Arată că înscrisul prezentat autorității locale, contractul de vânzare cumpărare, este opozabil terților.
II. Decizia instanței de recurs
Curtea de Apel, sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursurile ca nefondate pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la recursul Primarului Mun.Iași, Curtea constată că prin Dispoziția nr. 1596/25.10.2011, P. mun.Iași a declarat vehicul fără stăpân și vehiculul Ford Tranzit, figurând în evidențele de stat ca vehicul aparținând lui A. Nicușor. Acest act administrativ a fost emis în baza Legii 421/2002 și HG 156/2003, care reglementează procedura în cazul vehiculelor fără stăpân sau abandonate.
Potrivit acestor acte normative, dacă în urma unor sesizări se constată autovehicule stationate de cel putin un an pe domeniul public, se procedează la anumite verificări privind starea mașinii și proprietarul acesteia, în urma cărora primarul poate emite o dispozitie prin care declara vehiculul in cauza ca fiind fara stapan ori, dupa caz, abandonat.
În cauza de față, depistând vehiculul respectiv încă din anul 2009 staționând pe domeniul public al municipiului, autoritatea publică locală a ridicat autoturismul și a somat în câteva rânduri persoana care figura ca proprietar la registrul auto. În acest context, la data de 6.10.2011, reclamantul s-a adresat cu o cerere Primarului mun.Iași, învederându-i că a cumpărat de la A. Nicușor autoturismul în cauză. A depus cu această ocazie și o copie a actului sub semnătură privată prin care a cumpărat autoturismul.
Prin urmare, la data emiterii actului administrativ de declarare a bunului fără stăpân, 25.10.2011, P. mun.Iași a cunoscut cine este proprietarul autoturismului, precum și faptul că nu este bun abandonat.
Autoritatea publică locală nu avea posibilitatea de a cenzura actul de proprietate prezentat și de a-i înlătura valoarea probatorie în detrimentul înscrierilor de la registrul auto, cât timp verificările pe care era ținută a le face în baza Legii 421/2002 și HG 156/2003 erau doar cele privind caracterul bunurilor ca abandonate sau fără stăpân. În plus, consecința acestor verificări se concretiza într-o pierdere de proprietate din partea cetățeanului și un câștig al proprietății publice; ca atare, autoritatea locală era ținută la o interpretare largă a noțiunii de proprietate în această fază administrativă, pentru a nu transforma această procedură într-o confiscare sau încălcare de drepturi, și nu putea aprecia că mașina era abandonată cât timp era sesizată de o persoană care s-a pretins proprietar în baza unui înscris sub semnătură privată necontestat. Mai reține Curtea că actul respectiv sub semnătură privată privea un bun mobil și era suficient pentru a atesta proprietatea bunului, în această fază administrativă, celelalte cerințe de opozabilitate nefiind necesare și fiind reglementate pentru alte scopuri, iar în caz de neîndeplinire, sancționate prin alte căi.
Cum astfel Dispoziția 1596/25.10.2011 a Primarului Iași a fost emisă cu exces de putere, și actul administrativ ulterior, de trecere în domeniul privat, este nelegal.
Ca atare, corect a dispus instanța de fond anularea în parte a celor două acte administrative.
În ceea ce privește daunele morale, dat fiind că emitentul actelor administrative a acționat cu exces de putere, producând reclamantului un disconfort și o stare de stres, în mod corect prima instanță le-a acordat și cuantificat la suma de 5000 lei. Astfel, nerecunoașterea de autoritățile publice a dreptului său asupra vehiculului, urmată de declararea acestuia abandonat și trecerea în proprietatea statului i-au produs reclamantului o sursă de neliniște, dar și consecințe negative suferite de reclamant pe plan psihic, intensitatea tulburării fiind datorată și sentimentului de nedreptate resimțit.
Cu privire la recursul reclamantului, Curtea reține că acesta este nemulțumit de neacordarea daunelor materiale, de cuantumul mic al daunelor morale și de anumite considerente asupra situației de fapt făcute de prima instanță.
Referitor la daunele materiale, corect a constatat prima instanță că reclamantul nu a probat nici existența și nici valoarea bunurilor din autoturism. Se observă chiar că cererea de chemare în judecată precizează doar valoarea solicitată a daunelor, nu și în ce constau acestea.
Prejudiciul cauzat de lipsa de folosință a vehiculului se circumscrie tot daunelor materiale și nu morale(așa cum pretinde reclamantul), însă prima instanță corect nu l-a acordat, având în vedere că nu s-au probat de reclamant nici una dintre afirmațiile aduse în fața instanței de judecată(că a folosit cândva bunul în interesul activităților profesionale, că nu are alte mijloace de transport, că autoturismul era funcțional la data staționării și ridicării lui etc.). În plus, relevant este faptul că lipsa de folosință nu se datorează declarării bunului ca bun abandonat sau preluării lui de stat, ci ca urmare a ridicării lui în baza unor acte administrative ce nu au format obiectul cauzei de față.
În ceea ce privește valoarea daunelor morale, corect s-a reținut de Tribunal criteriul disconfortului psihic, alte prejudicii morale aduse direct familiei reclamantului, copiilor, profesiei acestuia nefiind probate. Or, chiar dacă valoarea prejudiciilor morale este la aprecierea judecătorului, pentru ca aceasta să nu fie discreționară, este necesară o minimă probațiune din partea reclamantului.
Referitor la critica sentinței primei instanțe privind considerentele ce susțin capătul de cerere admis, Curtea constată că reclamantul recurent nu poate critica decât dispozitivul, care îi este favorabil.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a prezentat situația de fapt și de drept existentă, astfel încât hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții C. M. și P. M. Iași împotriva sentinței nr. 2229/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08.11.2013.
Președinte, M. C. P. | Judecător, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, C. A. |
Red. / Tehnored. PMC/2 ex. – 9.12._
Tribunalul Iași – Judecător T. A. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 259/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4849/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
