Anulare act administrativ. Decizia nr. 3784/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3784/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 3356/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3784/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. M. C.
Judecător: P. V. E.
Judecător: Ș. D. R. G.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul P. Județului Iași și pe intimatul P. M. Iași, având ca obiect anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 2032/2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de la plata taxelor judiciare, s-au comunicat intimatului motivele de recurs, intimatul nu a formulat întâmpinare și că se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
Cauza fiind la primul termen de judecată instanța constată recursul formulat în termen și motivat, cauza în stare de judecată și, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 2032/2013, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulata de P. Județului Iași in contradictoriu cu P. M. Iași având ca obiect anularea Dispoziției nr 1628/09.11.2011 emisa de acesta din urma.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că obiectul acțiunii este constatarea nulității deciziei primarului nr.1628/2011, prin care s-a aprobat închirierea cu prioritate, fără licitație, a unui spațiu comercial de 92,91 mp domnului Rosentzveig A.. Tribunalul a reținut incidența art. 5 alin 1 lit. c din Legea 341/2004 . Astfel, Rosentzveig A. are dreptul de a beneficia de acest articol, fapt necontestat, de altfel, de reclamant prin acțiunea introductiva de instanță, singurele aspecte la care se face referire fiind cele legate de persoana emitentului. Având in vedere propunerile Comisiei pentru analiza solicitărilor formulate in temeiul Legii 341/2004, constituita in baza HCL al M. Iași nr.265/28.07.2006, cu modificările si completările ulterioare, in conformitate cu art 2 din hotărâre, la data de 09.11.2011 P. M. Iași emite Decizia nr.1628 privind închirierea cu prioritate, fără licitație, a unui spațiu comercial din fondul locativ de stat, către domnul Rosentzveig A..
Critica de nelegalitate a acestei decizii se circumscrie doar lipsei de competenta a primarului in emiterea ei. Analizând însă HCL nr.265/28.07.2006, a cărei nelegalitate nu s-a invocat ( dar cu privire la care se fac o . aprecieri, care însa nu vor fi evaluate in speța de față, având in vedere obiectul precis determinat al acțiunii) se constata ca in art 2 se prevede:” Acordarea acestor drepturi ( cele prevăzute de legea 341/2001 în baza căreia s-a constituit Comisia pentru analiza solicitărilor formulate in temeiul acestei legi) se face la propunerea Comisiei, prin dispoziție a Primarului sau conform legislației in vigoare, in funcție de disponibilitatea.”
De altfel, conform art. 68 din Legea 215/2001 :” - (1) În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publica sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz. “ F. de cele reținute, Tribunalul apreciind ca nefondata critica reclamantului in ceea ce privește decizia emisa, a respins acțiunea menținând valabilitatea deciziei emise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen recurentul P. jud.Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că actul administrativ este emis, prin definiție, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, drept urmare, nu poate stabili reglementări proprii cu încălcarea prevederilor legale. Închirierea bunurilor proprietate publică reprezintă atributul exclusiv al consiliului local, conform art. 36 al.5 lit a din Legea 215/2001, așa cum rezultă de altfel și din art. 14 din Legea 213/1998.
Or, art. 68 din Legea 215/2001, folosit de instanță pentru a-și motiva soluția, trebuie coroborat cu art. 63, care reglementează atribuțiile primarului, între care nu se regăsește închirierea bunurilor proprietate publică. Invocarea în preambul a HCL 265/2006 este lipsită de relevanță și nu poate conferi legitimitate dispoziției atacate, în contextul în care se încalcă dispoziții ale unor acte normative cu forță juridică superioară.
În drept, se invocă art. 304 pct. 8 și 9 și 304 ind.1 Cod pr.civ.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 1628/9.11.2011, P. M. Iași, având în vedere art. 5 al.1 lit c din Legea 341/2004, propunerile Comisiei pentru analiza solicitărilor formulate în temeiul acestei legi, constituite în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 265/28.07.2006, în baza art. 2 din această ultimă hotărâre a Consiliului local Iași, văzând și dispozițiile Legii 215/2001, a aprobat închirierea cu prioritate, fără licitație, a unui spațiu comercial de 92,91 mp domnului Rosentzveig A.. S-a dispus totodată ca emiterea contractului de închiriere să se realizeze de Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat după un model aprobat prin Hotărârea Consiliului local nr.431/2004, chiria urmând a se stabili conform Hotărârii 177/2010.
Împotriva acestei dispoziții, reclamantul a promovat acțiunea de anulare, invocând împrejurarea că emitentul actului, primarul, a încălcat prevederile legale referitoare la competență, deoarece aprobarea închirierii nu face parte din atribuțiile enumerate de art. 63 din Legea 215/2001. Or, susține P. județului Iași, această atribuție revine Consiliului local, potrivit art. 36 din aceeași lege. În același sens, reclamantul a invocat și art. 14 al.1 din Legea 213/1998. În plus, reclamantul a invocat și art. 45 din Legea 215/2001, potrivit căruia hotărârile privind patrimoniul se iau cu votul a 2/3 din numărul total al consilierilor în funcție. Or, hotărârea 265/2006 care a stabilit dreptul primarului de a aproba închirierea s-a luat cu votul unei majorități simple.
Curtea constată că decizia contestată este emisă îndeosebi, cu privire la competență, în baza art. 2 din Hotărârea Consiliului local Iași 265/2006, cu următorul conținut: „Acordarea drepturilor se face la propunerea Comisiei prin dispoziție a Primarului sau conform legislației în vigoare, în funcție de disponibilități.”
Dispoziția atacata a fost deci emisă de primar evident în baza unei delegări de competență, în vederea executării hotărârii adoptate de Consiliul Local al M. Iași în anul 2006, nr. 265, pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 341/2004, și, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă și de principiu, dispoziția se înscrie în sfera atribuțiilor conferite primarului de art.61 alin.2 din Legea nr.215/2001 privind administrația publica locală( „P. asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, .. si punerea in aplicare a legilor, .. a hotararilor consiliului local; dispune masurile necesare si acorda sprijin pentru aplicarea ordinelor si instructiunilor cu caracter normativ ale ministrilor, ale celorlalti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, ale prefectului, precum si a hotararilor consiliului judetean, in conditiile legii.”)
Analizând critica ce se aduce dispoziției emisă de P. M. Iași, anume că hotărârea consiliului local pe care se întemeiază dispoziția primarului nu a fost adoptată cu îndeplinirea cvorumului necesar pentru actele administrative care privesc patrimoniul, și în consecința prin actul administrativ invocat consiliul local nu putea delega aceste atribuții Primarului M. Iași, Curtea reține că, din moment ce reclamantul-intimat nu a uzat de procedura consacrată de art.19 alin. 1 lit.e din Legea nr.340/2004, P. nu poate, pe o cale indirectă, prin simple aprecieri cu privire la condițiile în care a fost adoptată hotărârea menționată și la efectele pe care aceasta le produce, să susțină că delegarea de competență nu ar fi adoptată cu cvorumul necesar.
Pe de alta parte, Curtea consideră că, deși H.C.L. nr.265/2006 se refera la modalitatea de utilizare a unor bunuri aflate în patrimoniul M. Iași, acest fapt nu implica în mod absolut îndeplinirea condiției de cvorum evocată, instituită prin art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001, întrucât în cauză ne aflăm într-o situație juridică atipică, în care obligația de a acționa, în sensul celor prevăzute de art. 5 alin. 1 lit.c din Legea nr.341/2004,
a fost stabilită printr-un act normativ cu forță juridică superioară actului contestat de reclamant, normă prin care legiuitorul, în considerarea principiului respectului și gratitudinii față de eroii-martiri și luptătorii participanți la acțiunile desfășurate pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, a fost cel care a stabilit care sunt persoanele ce pot să beneficieze de respectivele facilități, obiectul acestora, limitele lor, și condițiile de transpunere în practica a dreptului.
În acest sens, H.C.L. nr.265/2006 nu este decât un simplu act de transpunere, la nivel local, a principiilor și prevederilor Legii nr.341/2004 și nu un act de voință pe deplin autonom, iar dispoziția apare ca fiind un act de finalizare a celor hotărâte de către Comisia constituită în baza hotărârii menționate, fiind observabil că, în cauza de față, nu pârâtul a fost cel care a avut inițiativa închirierii spațiului comercial sau a individualizării bunului ce s-a închiriat cu prioritate, fără licitație, decizia aparținând, în întregul ei, Comisiei pentru analiza solicitărilor formulate în temeiul Legii nr.341/2004.
Față de considerente arătate mai sus, constatând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, Curtea va respinge recursul în baza art. 312 Cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul P. Județului Iași împotriva sentinței nr. 2032/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 octombrie 2013.
Președinte, M. C. P. | Judecător, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, V.-E. A. |
V.A. 14 Octombrie 2013/red si tehnored 2 ex.PMC/11.11.2013, jud fond: B. C.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1228/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 212/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
