Anulare act administrativ. Decizia nr. 4918/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4918/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 9669/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4918/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: O.-M. I.
Judecător: Ș. D. R. G.
Judecător: P. M. C.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta S. C. și pe intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, având ca obiect anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 2572/2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. D. pentru recurentă. Lipsește reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxelor judiciare așa cum i s-a pus în vedere prin citație.
Apărătorul recurentei depune dovada achitării taxelor judiciare și Decizia nr. 580/2013 emisă de intimată prin care se anulează decizia de impunere nr. 6880/2012. Apreciază că recursul a rămas fără obiect. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată având în vedere decizia de anulare a fost dată după promovarea cererii de recurs.
Instanța solicită apărătorului recurentei să precizeze dacă acțiunea sau recursul a rămas fără obiect.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cererii de recurs de față,
Prin sentința nr. 2572/2013, Tribunalul Iași a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, a anulat în parte Decizia nr.229_382/24.09.2012 și Decizia de impunere nr.6880/31.05.2012 emise de pârâta în ceea ce privește obligațiile accesorii de plată ( 7177 de lei ), a menținut celelalte dispoziții ale actelor administrativ fiscale contestate și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform dovezilor existente la dosar.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta, având calitatea de pensionar (Decizia nr.1-_/12.01.2007 emisă de C. Județeană de pensii Iași ), a realizat în perioada 01.01._08 venituri din dividende, în raport de acestea având obligația de plată a contribuției la FNUASS în baza art.257 lit f din lg. nr.95/2006.
În urma modificării lg. nr.95/2006, începând cu 01.07.2008, obligația de plată a contribuției CAS în cazul realizării de venituri din dividende a fost nuanțată și condiționată de nerealizarea altor categorii de venituri, context în care apărările reclamantului vizând inexistența obligației de plată anterior lunii octombrie 2008 a contribuției au fost apreciate nefondate în raport de prevederile lg. nr.95/2006. De asemenea, calitatea de asigurat se dobândește prin efectul legii și al domiciliului în țară, nefiind necesară încheierea unui contract scris, potrivit art.211 din lg. nr.95/2006, apărările reclamantului sub acest aspect fiind considerate neîntemeiate.
Contribuția la FNUASS stabilită prin decizia de impunere a fost considerată de prima instanță corectă, aceasta făcându-se în raport de declarațiile privind veniturile realizate în perioada de referință depuse de reclamant la organul fiscal, fapt reliefat în decizia de impunere și de pârâta CAS Iași, valoarea datorată pentru anul 2007 fiind de 2558 de lei, iar pentru anul 2008 de 3935 de lei, argumentarea juridică și matematică din raportul de expertiză contabilă cu privire la anul fiscal 2008 fiind contradictorie în raport de calculul matematic al contribuției datorate în raport de declarația fiscală depusă la dosarul cauzei.
Apărările reclamantei cu privire la cuantumul contribuției nu au fost reținute deoarece concluziile din raportul de expertiză contabilă nu sunt în sensul exonerării reclamantei de la plata contribuției la FNUASS în baza art.213 alin.2 lit.h din lg. nr.95/2006, iar cuantumul contribuției determinate de expertul contabil pleacă de la o pretinsă eroare în ceea ce privește veniturile în raport de care trebuia determinată contribuția pe anul 2008 în condițiile în care baza de calcul a fost comunicată de organul fiscal pe baza declarațiilor depuse de reclamantă. Mai mult, pentru a beneficia de prevederile art.213 alin.2 lit.h reclamanta avea obligația de a obține documentul justificativ reglementat de art.213 alin.3 din lg. nr.65/2006, care să fie vizat anual de casa de asigurări de sănătate pe baza dovedirii menținerii condițiilor de invaliditate care au stat la baza acordării pensiei pentru invaliditate.
Simplul fapt al încasării unei pensii de invaliditate sub nivelul de impozitare în perioada de referință în litigiu, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că anual au fost verificate și menționate în documentul justificativ cu caracter special îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei de invaliditate, a relevat că reclamanta nu poate beneficia de exonerarea de la plata contribuției în raport de prevederile art.213 alin.2 lit.h coroborat cu art.257 lit.f din lg. nr.95/2006, sub acest aspect constatările expertului contabil fiind eronate, motiv pentru care au fost înlăturate.
În consecință, sub acest aspect al cuantumului contribuției pe anii 2007 și 2008 decizia de impunere și soluția dată contestației administrative au fost apreciate legale și temeinice.
În ceea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere calculate prin decizia de impunere instanța a constatat că acestea au caracter neîntemeiat, acestea neputând fi impuse reclamantului având în vedere următoarele considerente:
- încălcarea de către pârâta CAS Iași a obligației de informare prevăzută de art.222 din lg. nr.95/2006;
- lipsa de previzibilitate a dispozițiilor legale incidente și lipsa culpei reclamantului în declararea veniturilor încasate din cedarea folosinței bunurilor.
Obligația de informare instituită în sarcina pârâtei prin prisma prevederilor art.222 din lg. nr.895/2006 nu are caracter generic, conținut obligației fiind concret, previzibil și predictibil pentru pârâta CAS Iași în caz de neîndeplinire. Astfel, legiuitorul a impus expres obligația, cel puțin anuală, de informare a persoanei asigurate („Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale.”).
Or, după . lg. nr.95/2006 pârâta CAS Iași nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit obligația de informare, cel puțin în perioada 01.01._08 când reclamantului i-au fost calculate accesoriile contestate, precum și contribuția la FNUASS. Reclamantul a dat dovadă de bună credință prin declararea veniturilor realizate la organul fiscal, în baza acestor declarații pârâta CAS emițând după 5 ani decizia de impunere contestată, fără ca în prealabil să comunice reclamantului că ar avea de plată contribuția către bugetul asigurărilor de sănătate și valoarea acestei contribuții.
În acest context factual și juridic reclamantului nu i se poate reține vreo culpă în neplata la termen a obligațiilor către FNUASS care să justifice calculul și perceperea de majorări (dobânzi) și penalități de întârziere.
Reglementarea obligațiilor fiscale trebuie să aibă caracter unitar și previzibil astfel încât să permită contribuabililor să identifice acele taxe, contribuții și impozite fiscale de plată către bugetul consolidat al statului, în acest context legiuitorul instituind în sarcina caselor de asigurări de sănătate teritoriale obligația de informare, prin art.222 din lg. nr.95/2006.
De asemenea, modalitatea de centralizare și colectare a acestor taxe trebuie să aibă caracter previzibil întrucât din analiza comparativă a obligațiilor instituite prin Codul fiscal și lg. nr.95/2006 reiese că aceleași venituri realizate din dividende trebuiau declarate la 2 instituții pentru ca statul să perceapă impozitul pe venit și contribuția la bugetul asigurărilor de sănătate. Or, procedurile de colectare a contribuțiilor și impozitelor fiscale în cazul reclamantului nu respectă cerința de previzibilitate în condițiile în care acesta în mod legal s-a prezentat în termen și a declarat organului fiscal veniturile realizate din drepturi de proprietate intelectuală. Ambele contribuții vizează bugetul consolidat al statului român astfel legiuitorul român avea obligația de a asigura contribuabilului un cadru unitar și previzibil cu privire la depunerea declarațiilor privind veniturile realizate de contribuabil, calculul și perceperea taxelor și impozitelor astfel încât acesta să aibă previzibilitatea că declararea unui venit trebuie făcută la organe fiscale diferite.
Lipsa unei informări adecvate cu privire la drepturile și obligațiile instituite prin lg. nr.95/2006, a unui contract scris care să reglementeze aceste drepturi și obligații, precum și a procedurii de colectare a contribuției la FNUASS nu pot justifica existența unei culpe a reclamantului la plata contribuției la asigurările de sănătate care să justifice perceperea accesoriilor de către pârâta CAS Iași.
Dobânzile și penalitățile de întârziere au la bază culpa contribuabilului în declararea veniturilor în termen or, în cazul de față, reclamantul s-a prezentat la organul fiscal, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași, pentru declararea în termen a veniturilor realizate din cedarea folosinței bunurilor, comunicarea declarațiilor către pârâta CAS Iași constituind și baza în care a fost emisă decizia de impunere. În consecință, lipsa culpei înlătură obligația de plată a accesoriilor, cele 2 acte contestate fiind apreciate nelegale sub acest aspect.
Apărările privind nemotivarea actului fiscal (decizia de impunere) și a calcului eronat al accesoriilor nu au fost reținute deoarece decizia de impunere conține cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, iar calculul eronat al accesoriilor nu a fost dovedit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen S. I.C., solicitând anularea actelor administrativ fiscale și cu privire la debit, nu numai accesorii. În subsidiar, solicită reducerea debitelor conform calculului efectuat de expert în primă instanță, prin aplicarea corectă a cotelor deținute de asociat în societate.
În motivare cererii de recurs, recurenta arată că este asigurată prin efectul legii, neavând obligația să achite suplimentar contribuții aferente pensiei pe care o primește, iar din analiza art. 257 din Legea 95/2006 reiese clar că nu poate fi obligată la plata acestor sume.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, declarațiile 205 privind dividendele anilor 2007 și 2008 și expertizei efectuate în cauză, se observă că baza de aplicare a cotei a fost eronată și suma imputată este eronată și incorectă, fiind aplicată la tot anul 2008, deși trebuia imputată numai pentru perioada 1.01.2008-1.07.2008. Pentru anul 2008, dividendele ridicate au fost de_ lei și nu_ lei, cât s-a indicat în decizie.
Prima instanță a apreciat necesară vizarea anuală a unui document justificativ, în baza art. 213 al.3 al Legii 95/2005, însă acest articol vizează pe cei asigurați fără plata contribuției. Recurenta consideră că situației sale se aplică alineatul 2 lit h al aceluiași articol. Mai arată recurenta că ea a avut în perioada 1.01.2007-octombrie 2008 o pensie mai mică decât pensia supusă impozitului pe venit.
Intimata nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din 13.12.2013, reclamanta recurentă a prezentat Decizia CNAS – Casa de Asigurări de Sănătate Iași nr. 580/06/5.11.2013, prin care actele administrativ fiscale ce formează obiectul prezentei cauze au fost anulate pe cale administrativă. Recurenta solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este fondat, iar acțiunea reclamantei este rămasă fără obiect.
Astfel, prin decizia de impunere 6880/31.05.2012, CAS a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 6493 lei contribuție, la care s-au adăugat până la suma de_ lei dobânzi și penalități de întârziere.
Prin decizia nr._/24.09.2012, CAS Iași a respins contestația împotriva deciziei de impunere.
Prin Decizia nr. 580/06/5.11.2013, CNAS - Casa de Asigurări de Sănătate Iași a anulat atât decizia de impunere 6880/31.05.2012, cât și decizia nr._/24.09.2012, acestea fiind întocmite în baza legislației în vigoare la acea dată.
Prin urmare, actele administrativ fiscale au fost anulate chiar de organul emitent, nemaiproducând nici un efect juridic.
Pentru acestea, Curtea constată că cererea de chemare în judecată cu privire la debite a rămas fără obiect(cu privire la accesorii, prima instanță le-a anulat, fără ca această sentință să fie recurată sub acest aspect, rămânând în puterea lucrului judecat).
Față de acestea, Curtea va admite în baza art. 304 ind.1 raportat la art. 312 Cod pr.civ recursul formulat, va respinge ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantei S. I. C. formulată în contradictoriu cu C.A.S. Iași pentru anularea deciziilor 229_382/24.09.2012 și nr. 6880/31.05.2012, în ceea ce privește debitele principale, va menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei.
În baza art. 274 Cod pr.civ, CAS va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta S. I. C. împotriva sentinței nr. 2572/2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantei S. I. C. formulată în contradictoriu cu C.A.S. Iași pentru anularea deciziilor 229_382/24.09.2012 și nr. 6880/31.05.2012,m în ceea ce privește debitele principale.
Menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei.
Obligă C.A.S. Iași la plata către recurentă a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2013.
Președinte, I. O.-M. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, V.-E. A. |
V.A. 16 Decembrie 2013/red si tehnored 2 ex.PMC/7.01.2014, jud.fond: A. F.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4931/2013. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4912/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
