Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 31/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 946/45/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. A. ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 31/2013
Ședința publică din 4 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamantul I. N. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice V. și U. A. - Teritorială ., având ca obiect contestație act administrativ fiscal – anulare proces verbal de inspecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 4 februarie 2013.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ / din 23 noiembrie 2012, reclamantul I. N. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. 8 din O.G. nr. 118/1999, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului V., anularea Procesului verbal de inspecție, încheiat de pârâtă la data de 14.09.2012, precum și a Deciziei nr. 146/6.11.2012, prin care a fost respinsă plângerea administrativă prealabilă, invocând „pe cale de excepție, în baza art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, prescripția dreptului de a emite ordinul sau dispoziția de imputare și exonerarea de la obligația de a suporta prejudiciul imputat”, în sumă de 57.950 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2013, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de copârâtă, a Unității A.-Teritoriale ., persoană juridică ce a făcut obiectul inspecție ce a fost finalizată prin actele administrative contestate în prezenta cauză.
Prin adresa nr._ din 10.01.2013, aflată la fila 98 dosar, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. a precizat că: „În ceea ce privește decizia de imputație, arătăm faptul că instituția noastră nu a emis un asemenea act administrativ fiscal, neavând competențe în acest sens”, și că: „Sumele stabilite prin actul de control constituie prejudiciul Primăriei Todirești, recuperarea acestuia revenindu-i acestei instituții, prin serviciile proprii de specialitate”.
. nr. 238 din 22.01.2013, a comunicat instanței că, în opinia sa, „activitatea desfășurată de fostul primar nu a fost să aducă prejudicii bugetului comunei Todirești”, susținând că „Primăria comunei Todirești nu se consideră prejudiciată, prin încheierea celor trei contracte; paguba în valoare de 57.950 lei nu există în bugetul unității administrativ-teritoriale și în acest temei responsabilitatea contestatorului nu poate fi stabilită”, cu precizarea că: „Pentru aceste motive nu am înțeles să ne îndreptăm împotriva fostului primar, prin emiterea unei dispoziții de imputare, având ca obiect suma respectivă”.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că, prin sentința nr. 23/C din 4 iunie 2008, a fost validată alegerea numitului I. N. în funcția de primar al comunei Todirești, județul V., și că, ulterior acestui moment, nu s-a încheiat nici un proces verbal de predare-primire a gestiunii, sau un alt act cu această semnificație, între fostul primar (I. M.) și reclamantul din prezenta cauză.
Se mai reține că, la solicitarea Inspectoratului de Poliție al Județului V. – Serviciul de Investigare a Fraudelor, o echipă din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului V. a efectuat, în baza și în procedura prevăzută de O.G. nr. 119/1999, o „inspecție la U. A.-Teritorială .”, în cursul lunii septembrie 2012, verificare ce a vizat stabilirea faptului: „dacă modalitatea în care a fost efectuată întreruperea aprovizionării cu produse de balastieră de la S.C. E 85 Impex S.R.L. R. și încheierea noilor contracte, cu .. Negrești și cu .. Negrești, constituie încălcări ale prevederilor legale referitoare la atribuțiile de serviciu ale numiților I. N., în calitate de primar, respectiv H. L. C., în calitate de contabil al Primăriei Todirești”.
Acțiunea de verificare s-a finalizat prin încheierea unui proces verbal de inspecție, la data de 14 septembrie 2012, act în cuprinsul căruia s-a consemnat faptul că: „Urmare controlului efectuat, s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat prejudicii bugetului local al Comunei Todirești”, printre care se enumeră, pentru fiecare dintre contractele vizate, ce au fost încheiate în anii 2008 – 2009, faptul că: nu s-a înscris prețul unitar/m.c. material pietros, nu s-a înscris clauza de penalizare a furnizorului în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, nu s-au făcut mențiuni privind existența creditelor bugetare aferente angajamentului respectiv, prețurile unitare/m.c. oferte nu conțin T.V.A., că proiectele acestor angajamente au fost elaborate fără a se solicita acordarea vizei de control financiar preventiv, și că atribuirea celor 6 contracte de furnizare material pietros și a unui contract de prestări servicii întreținere drumuri comunale s-a făcut fără ca Primăria comunei Todirești să organizeze vreo procedură de achiziție publică, precum și faptul că, din compararea avizelor de însoțire a mărfii cu facturile emise de .. Negrești și .. Negrești, rezultă că s-a livrat o cantitate mai mare față de facturi, contracte, N.I.R. și bonuri de consum, „însă plata s-a făcut corespunzător facturilor și contractelor încheiate”.
Examinând situația executării contractului încheiat cu furnizorul S.C. E 85 Impex S.R.L. R. și comparând-o cu situația executării contractelor încheiate de Primăria Todirești, cu .. Negrești și .. Negrești, organul de control a apreciat că, în ceea ce privește contractele de furnizare încheiate cu cele două societăți comerciale din Negrești, acestea „au un preț unitar mult mai mare; prețul unitar contractat cu S.C. E 85 Impex S.R.L. R. fiind de 23,21 lei/m.c., în timp ce prețul contractat cu societățile comerciale din Negrești a fost de 47,60 lei/m.c., deci mai mare cu 24,39 lei/m.c.”, considerând că, în acest mod, „bugetul local al Comunei Todirești a fost prejudiciat cu suma de 57.950 lei”, și că „Responsabilitatea producerii acestui prejudiciu este a domnului I. N., ordonator principal de credite și primar al comunei Todirești”; dispunând ca: „suma de 57.950,64 lei … va fi recuperată de la domnul I. N., fost primar al Comunei Todirești, Județul V.”.
În ceea ce privește fapta de a angaja cheltuieli din bugetul local, peste limita creditelor bugetare aprobate, organul de inspecție a apreciat că aceasta constituie infracțiune, conform art. 77 alin. 1 din Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006; actul de control fiind semnat, din partea U.A.T. . primarul S. P., contabilul H. L. C., și de către secretarul A. V. F..
Deși în finalul procesului verbal de inspecție s-a precizat că „împotriva măsurilor din prezentul proces verbal de inspecție se poate face contestație în termen de 15 zile, conform art. 22 alin. 8) din O.G. nr. 119/1999”, entitate administrativă ce a făcut obiectul activității de inspecție nu a înțeles să conteste, în termenele și în condițiile de reglementare menționate, actul administrativ individual emis în sarcina sa, în regim de putere publică; el fiind atacat doar de către numitul I. N., prin contestația ce a fost înregistrată la pârâtă sub nr._ din 28 septembrie 2012, contestație pe care D.G.F.P. V. a respins-o, prin Decizia nr. 146 din 6 noiembrie 2012, menținându-se „măsura de la pagina 11 din procesul verbal de inspecție nr. 3499/14.09.2012, încheiat la U.A.T. .> Apreciind soluția ce s-a dat contestației sale ca fiind nelegală, I. N. a promovat prezenta acțiune, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. 8 din O.G. nr. 118/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, act normativ care stabilește că: „Împotriva deciziei (de soluționare a contestației) se poate formula acțiune, conform Legii contenciosului administrativ, la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul”.
În susținerea cererii ce a formulat, reclamantul invocă, în principal, „nulitatea absolută a procesului verbal, întrucât măsura dispusă în sarcina mea și determinarea întinderii prejudiciului contravin actelor normative care reglementează operațiunile de control din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice”, „neexistând nici o dispoziție în OG 119/1999 care să permită organului fiscal ca, în cadrul controlului de legalitate, să realizeze și verificarea aspectelor ce țin de răspunderea materială a personalului Primăriei”, „inspectorii fiscali depășindu-și atribuțiile legale, stabilind în mod categoric că subsemnatul sunt singur răspunzător de producerea prejudiciului și, mai mult decât atât, s-a procedat și la determinarea fermă a daunei, pe care au evaluat-o la suma de 57.950,64 lei, dispunându-se obligarea mea la recuperarea acestei pagube”.
Reclamantul mai solicită, pe cale de excepție, în baza art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, să se constate „prescripția dreptului de a emite ordinul sau dispoziția de imputare” și să fie exonerat de obligația de plată a sumei de 57.950,64 lei; pe fondul cauzei susținându-se că: „faptele reținute în sarcina mea nu-mi sunt imputabile în totalitate; în condițiile în care în procesul verbal este identificată și conduita culpabilă a contabilului șef în efectuarea plăților bugetare”, că „angajarea răspunderii mele exclusive s-a făcut cu interpretarea greșită a situației de fapt și cu aplicarea greșită a legii, împrejurare care este de natură să ducă la anularea procesului verbal de control”, și că: „indiferent însă de cui ar aparține obligativitatea urmăririi contractelor Primăriei, consider că aceasta nu poate schimba culpa în nerespectarea contractului respectiv”, convenție din care rezultă că: „obligația de livrare a materialului pietros a fost asumată de S.C. E 85 Impex R. S.R.L., pe o perioadă determinată, de 7 luni, de la data de 14.04.2008 și până la data de 14.11.2008”, „la expirarea termenului acesta înceta fără nici o altă formalitate și fără a fi fost nevoie de întocmirea unui alt act, care să consemneze expres terminarea contractului”, „suma la care a ajuns organul fiscal, respectiv 57.950,64 lei, este lipsită de temei legal, neexistând certitudinea că ea reflectă în mod corect dimensiunea prejudiciului”.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, prin încheierea din 14 ianuarie 2013, instanța respingând cererea reclamantului de a se administra, în prezenta cauză, proba cu expertiză, probă pe care Curtea a considerat-o a nu fi utilă și necesară, raportat la obiectul acțiunii și la cadrul normativ aplicabil.
În raport de această situație de fapt, Curtea, considerându-se legal investită cu soluționarea prezentei acțiuni, dat fiind caracterul derogatoriu de la dreptul comun a prevederilor art. 22 alin. 8 din O.G. nr. 119/1999, apreciază că soluționarea excepțiilor ridicate de către reclamant, dar și a raportului juridic dedus judecății, trebuie să plece de la premisa că activitatea pârâtei, în cadrul inspecției efectuate la U.A.T. . după cu totul alte reguli decât cele stabilite prin O.G. nr. 92/2003, și că acțiunea în anulare a fost inițiată de o altă persoană decât entitatea administrativă verificată, persoană care, pe timpul exercitării funcției publice în care a fost ales, s-a bucurat de un regim juridic diferit de cel evocat în cauză, având în vedere că prevederile Legii nr. 393/2004, privitoare la „Exercitarea mandatului de către primar”, nu se completează, de drept, cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 sau cele ale Codului muncii.
Din această perspectivă, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 22 din O.G. nr. 119/1999, Ministerul Finanțelor Publice, prin structurile sale specializate, este abilitat să efectueze inspecții, la entitățile publice, ori de câte ori există indicii ale unor abateri de la legalitate sau regularitate cu privire la utilizarea fondurilor publice și administrarea patrimoniului public cu eficiență, eficacitate și economicitate, precum și să constate și să aplice sancțiuni contravenționale pentru săvârșirea faptelor enumerate la art. 27 din actul normativ citat.
De asemenea, se constată că, conform alin. 8 al art. 22 din O.G. nr. 119/1999, organele specializate ale Ministerului Finanțelor Publice sunt abilitate ca, în cazul în care, în urma inspecției efectuate, constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau patrimoniului public, să întocmească un proces verbal de inspecție, care, în cazul necontestării măsurilor dispuse sau a respingerii contestației ce s-ar formula împotriva acestuia, devine titlu executoriu și va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărei rază teritorială își are domiciliul contestatorul.
Din conținutul prevederilor legale evocate, coroborat cu însăși titlul O.G. nr. 119/1999, Curtea, raportându-se și la dispozițiile art. 2 lit. 1) din actul normativ menționat, apreciază că activitatea de inspecție, definită a fi „verificarea efectuată la fața locului în scopul constatării unor eventuale abateri de la legalitate și a luării de măsuri pentru protejarea fondurilor publice și a patrimoniului public și pentru repararea prejudiciului produs”, trebuie să se circumscrie întotdeauna doar aspectelor ce țin de modul de exercitare a controlului intern/managerial și a controlului financiar preventiv, la nivelul unei entități publice.
Funcție de acest cadru de reglementare, Curtea apreciază că raportul juridic născut din efectuarea de inspecții, de către structura specializată a Ministerului Finanțelor Publice, în condițiile prevăzute de O.G. nr. 119/1999 și actele subsecvente acesteia, nu poate privi decât relația directă dintre cel care exercită controlul delegat, în speță structura teritorială a Ministerului Finanțelor Publice, și entitatea publică verificată, respectiv U. A.-Teritorială ..
Pe cale de consecință, Curtea consideră că exercitarea prerogativei, recunoscută structurii specializate a Ministerului Finanțelor Publice, de a întocmi un proces verbal de inspecție, ce poate deveni, în condițiile legii, titlu executoriu, în cazul în care se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, și de a lua măsuri pentru protejarea acestora și pentru repararea prejudiciului produs, nu se poate realiza decât exclusiv în raport cu entitatea publică verificată, prin prisma a însăși scopului urmărit de legiuitor prin adoptarea ordonanței menționate.
Ca urmare, Curtea consideră că dreptul de a constata abateri de la legalitate sau regularitate în efectuarea operațiunilor reglementate prin O.G. nr. 119/1999, precum și dreptul de a lua măsuri pentru protejarea fondurilor publice și a patrimoniului public și pentru repararea prejudiciului produs nu poate depăși sfera răspunderii administrative (incluzând aici și sfera răspunderii contravenționale), legiuitorul neînțelegând să extindă limitele acestor atribuțiuni și în planul angajării directe a răspunderii materiale a persoanelor fizice ce fac parte din autoritatea sau instituția publică inspectată.
Orice altă interpretare ar echivala cu o recunoaștere a dreptului structurilor Ministerului Finanțelor Publice de a dispune, în mod direct și în afara oricărui raport juridic preexistent, angajarea răspunderii materiale a altor persoane decât cea care face obiectul activității de inspecție, prin substituire în drepturile și obligațiile entităților publice care se află în raporturi de muncă, raporturi de serviciu, sau raporturi funcționale cu respectivele persoane, în speță în raportul juridic ce a existat între . deliberativă a acesteia, pe de o parte, și Primarul comunei Todirești, ca autoritate executivă a aceleiași entități publice, pe de altă parte; însăși pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. recunoscând că nu avea competența de a emite o decizie de imputare sau un act echivalent, în sarcina numitului I. N., și că obligația de a recupera sumele stabilite ca prejudiciu, prin actul de control, revenea Primăriei Todirești, prin serviciile proprii de specialitate.
Deși pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. nu contestă faptul că nu era în drept să emită un act administrativ prin care să angajeze în mod direct răspunderea materială a persoanei care a exercitat funcția de Primar al comunei Todirești, în perioada supusă inspecției, Curtea apreciază că, prin modul în care a fost redactat procesul verbal contestat, și prin conținutul măsurilor dispuse, actul emis, care poate dobândi valoarea de titlu executoriu, poate fi totuși interpretat ca fiind un act direct de angajare a răspunderii materiale a reclamantului, pentru o sumă precis determinată, în condițiile în care entitatea publică verificată a înțeles să adopte o poziție total opusă celei exprimate de Direcția G. a Finanțelor Publice V., susținând că: „Paguba în valoare de 57.970,64 lei nu există în bugetul unității administrativ-teritoriale, și că, pe acest temei, responsabilitatea contestatorului nu poate fi stabilită”.
Datorită acestei ambiguități, și a faptului că pârâta și-a asumat rolul de judecător al unui raport contractual litigios, ținând cont și de efectele pe care actul contestat le-ar putea produce, în ceea ce îl privește în mod direct și nemijlocit pe reclamant, Curtea apreciază că I. N., care a îndeplinit funcția de primar al Comunei Todirești, în perioada anilor 2008 – 2012, este în drept să solicite verificarea legalității procesului verbal încheiat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. și să ceară anularea măsurii consemnate la pagina 11 a actului de control, măsură care impune: primarului, contabilului, operatorului de rol și agentului fiscal ca, până la data de 31.10.2012, să procedeze la „recuperarea de la domnul I. N., fost primar al Comunei Todirești, Județul V., a sumei de 57.950,64 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului local, ca urmare a contractării unui preț dezavantajos la achiziționarea de material pietros”.
Întrucât regimul juridic aplicabil lui I. N., în perioada în care acesta a funcționat în calitate de primar al Comunei Todirești, nu poate fi altul decât cel reglementat prin Legea nr. 215/2001 și respectiv prin Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, Curtea apreciază că dispozițiile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 nu își pot găsi aplicabilitatea în materia reglementată de O.G. nr. 119/1999, act normativ în baza căruia s-a efectuat activitatea de inspecție și s-a încheiat actul administrativ contestat, și că, dincolo de modul deficitar de formulare a măsurilor dispuse prin acest act de autoritate, el nu poate avea valoarea și semnificația unui act de angajare a răspunderii materiale directe a reclamantului, drept pentru care excepția nulității absolute și excepția prescripției dreptului de a emite „ordinul sau decizia de imputare”, excepții ce au fost ridicate de către reclamant, urmează a fi respinse, ca fiind nefondate.
Chiar dacă pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. susține că nu a dat actului emis în regim de putere publică valoarea și semnificația unei decizii de imputare, nefiind urmată procedura prevăzută de art. 85 din Legea nr. 188/1999, și chiar dacă entitatea publică verificată nu s-a conformat dispoziției cuprinse în „măsura” înscrisă la fila 11 din actul atacat, prin care ea era obligată să ia măsuri de recuperare a sumei de 57.950,64 lei, de la I. N., și să o vireze la bugetul local, la titlul 85 „Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent”, Curtea nu poate ignora faptul că, prin modul în care a fost redactată și justificată măsura respectivă, se tinde spre angajarea răspunderii exclusive a reclamantului, pentru o sumă considerată a fi definitiv stabilită ca fiind un prejudiciu real adus bugetului local, fără ca cel în cauză să fi fost parte nemijlocită în procedura de inspecție, inițiată de către pârâtă.
În atare condiții, chiar dacă pentru U.A.T. . încheiat de D.G.F.P. V., la data de 14.09.2012, a devenit titlu executoriu, ca urmare a necontestării acestuia în procedura prevăzută de art. 22 din O.G. nr. 119/1999, Curtea apreciază că reclamantul este îndreptățit să ceară înlăturarea măsurii care poate conduce la angajarea răspunderii sale materiale directe, ca urmare a faptului că pârâta a predeterminat, cu valoare de dispoziție obligatorie pentru entitatea verificată, care ar urma să procedeze de drept la recuperarea prejudiciului adus bugetului local, atât persoana responsabilă de producerea acestui prejudiciu, cât și întinderea acestuia, exprimând un punct de vedere definitiv și generalizator în ceea ce privește situația de fapt generată de încheierea, în condiții considerate dezavantajoase a contractelor de livrare a unor produse de balastieră, pe fondul pretinsei executări necorespunzătoare a contractului ce a fost încheiat cu S.C. E 85 Impex S.R.L. R., și a consecințelor generate de aceasta.
Întrucât aspectele ce țin de: „Intenția de a nu colabora cu S.C. E 85 Impex S.R.L. R.”, astfel cum se reține de către pârâtă la pag. 11 lit. c) din actul contestat, nu pot fi circumscrise pe deplin atributului de identificare a abaterilor de la legalitate și de luare a măsurilor pentru protejarea fondurilor publice și pentru repararea prejudiciului, conferit de O.G. nr. 119/1999, Curtea apreciază că măsura dispusă, astfel cum a fost ea motivată și transmisă spre aducere la îndeplinire entității publice verificate, excede atât limitelor sesizării organului de control de către I.P.J. V., cât și prevederilor legale pe baza cărora acesta a acționat; dreptul de a constata și de a lua măsuri în plan economică-financiar neputându-se transforma într-un drept de a stabili responsabilități în alte sfere decât cea administrativă sau contravențională, și de a hotărî asupra unor raporturi contractuale litigioase prin individualizarea persoanei considerată vinovată și prin cuantificarea mărimii prejudiciului, stabilit ca fiind o sumă negativă (diferență), rezultată din compararea prețurilor de achiziție convenite prin contractele succesive pe care Primăria Todirești le-a încheiat, în vederea achiziționării de produse de balastieră.
D. urmare, pentru considerentele mai sus expuse, acțiunea reclamantului urmează a fi admisă în parte, în sensul că, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va dispune anularea, din procesul verbal încheiat la data de 14.09.2012, și în partea corespunzătoare din decizia nr. 146/06.11.2012, a măsurii care vizează impunerea entității verificate a obligației de angajare a răspunderii materiale exclusive a ordonatorului de credite, I. N., în perioada în care acesta a exercitat funcția de primar al Comunei Todirești, pentru prejudiciul în sumă de 57.950,64 lei, pretins adus bugetului local, „ca urmare a contractării unui preț dezavantajos la achiziționarea de material pietros”¸ respingându-se cererea acestuia de exonerare de la plata, în tot sau în parte, a sumei menționate, ca urmare a constatării faptului că că actele atacate nu au valoarea și semnificația unei decizii de imputare, în sensul art. 85 din Legea nr. 188/1999.
Ca urmare a admiterii în parte a acțiunii, Curtea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe pârâta D.G.F.P. V. să plătească reclamantului I. N. suma de 1.044,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat, onorariu care a fost redus de la suma de 2.500 lei la suma de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția „prescripției dreptului de a emite ordinul sau dispoziția de imputare”, precum și excepția „Nulității absolute a procesului verbal”, excepții ridicate de către reclamantul I. N..
Admite, în parte, acțiunea promovată de reclamantul I. N., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului V., având sediul în V., . nr. 56, și cu U. A.-Teritorială ..
Anulează măsura stabilită de D.G.F.P. V. prin procesul verbal de inspecție, încheiat la data de 14 septembrie 2012, menținută prin decizia nr. 146 din 6.11.2012, emisă de aceeași pârâtă, prin care s-a dispus ca suma de 57.950,64 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului local, ca urmare a contractării unui preț dezavantajos la achiziționarea de material pietros să fie recuperată integral de la I. N., ce a deținut funcția de primar al Comunei Todirești, în perioada anilor 2008 - 2012, doar sub aspectul angajării răspunderii exclusive a acestuia și sub aspectul caracterului definitiv al cuantumului prejudiciului stabilit în sarcina sa.
Respinge cererea reclamantului de a fi exonerat de obligația de a suporta, în tot sau în parte, prejudiciu adus bugetului local, ca urmare a contractării unui preț dezavantajos la achiziționarea de material pietros.
Obligă pe pârâta D.G.P.P. V. să plătească reclamantului I. N. suma de 1.044,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
Președinte
T. D. M. Grefier
R. G.
Red. T.D.M.
Tehnored. R.G.
5 ex.
05.02.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 365/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3928/2013.... → |
|---|
