Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-01-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 4550/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 282/2013
Ședința publică de la 28 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – G. A.
Judecător – C. M.
Grefier – F. O.
S-a luat în examinare recursul introdus de C. N. împotriva sentinței civile nr. 2046/CA din 26.09.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată, că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, și faptul că la dosarul cauzei prin serviciul de registratură, recurentul C. N. a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, concluzii scrise, iar intimata C. de Asigurări de Sănătate Iași precizări, care au fost comunicate recurentului conform dovezii de comunicare aflate la fila 17 dosar..
Curtea, în baza art. 150 și art. 156 din Codul de procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Prin sentința nr. 2046/CA /26.09.2012 a Tribunalului Iași s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate Iași, ca inadmisibilă.
A reținut instanța de fond că prin decizia de impunere nr. 180-346/28.12.2011 emisă de C. de Asigurări de Sănătate Iași s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 935 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, in conformitate cu art. 257 alin 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 și accesorii calculate în temeiul art.119 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Potrivit art. 205 și 207 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală împotriva acestei decizii se putea formula contestație administrativă.
În soluționarea acestei contestații CAS Iași trebuia să emită o decizie .
Potrivit art. 218 Cod procedură fiscală deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Rezultă că instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
Stabilirea unor condiții pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcarea a dreptului de liber acces la justiție, art. 52 alin. (2) din Constituția României prevăzând că prin lege organică se stabilesc condițiile și limitele exercitării dreptului la acțiune al persoanei vătămate de o autoritate publică.
Având în vedere considerentele expuse a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamantul C. N., considerând-o nelegală și netemeinică, în motivarea căreia arată că prima instanță nu a motivat în drept soluția adoptată, și în același timp a ignorat situația sa concretă, respectiv aceea de pensionar cu o pensie de 500-600 lei și o vârstă de 80 ani, a cărui autorizație de persoană fizică lucrativă era radiată, în condițiile în care intimata s-a aflat în culpă, constând în nerespectarea prevederilor art. 84 Cod fiscal, ce o obligau să-i comunice anual impozitul datorat, pentru că în acest mod avea cunoștință de existența debitului, putând evita obligarea sa la plata de penalități.
Solicită admiterea recursului promovat, casarea sentinței de fond, cu admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Intimata nu a depus întâmpinare .
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel nu poate fi reținută susținerea recurentului potrivit căreia prima instanță nu ar fi motivat în drept sentința de fond, în realitate fiind menționate expres dispozițiile art. 218 Cod Procedură Fiscală, coroborate cu art.212 același cod, ce prevăd procedura de contestare a actelor administrative fiscale, și a căror nerespectare a condus instanța la admiterea excepției dirimante, a inadmisibilității acțiunii, fără a mai fi cercetată cererea pe fond sub aspectul criticilor de nelegalitate evocate de reclamantul recurent.
Din contră, recurentul este cel care nu-și întemeiază criticile din cererea sa de recurs prin prisma soluției adoptate prin sentința recurată, respectiv a excepției de inadmisibilitate, ci procedează ca criticarea în fond a deciziei de impunere ce i-a fost emisă de intimată, și care face obiectul cauzei, deși prima instanță nu a făcut o astfel de analiză a actului de impunere, situație în care nici instanța de recurs nu poate proceda la astfel de verificări.
Ori, chiar dacă dispozițiile art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, permit ca în materia contenciosului administrativ, unde legea specială nu prevede decât calea de atac a recursului, ca instanța de control judiciar să nu fie mărginită a cerceta soluția de fond doar prin prisma motivelor limitativ prevăzute în art. 304 același cod, acest fapt nu-l exonerează însă pe recurent de obligația de a evidenția criticile pe care își întemeiază calea de atac, funcție de soluția pronunțată de instanța de fond, cerință nerespectată însă în cauză, din moment ce recursul cuprinde critici pe fondul actului, iar nu pe excepția dirimantă avută în vedere de prima instanță, astfel cum s-a arătat mai sus.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va respinge recursul formulat de reclamantul C. N. ,împotriva sentinței nr 2046/CA/26.09.2012 a Tribunalului Iași, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. N. împotriva sentinței nr. 2046/CA/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
F. O.
Red.G.A.
Tehnored.F.O.
2 ex./01.02.2013
Tribunalul Iași – jud. D. I.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 107/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3157/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
