Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 67/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 67/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 886/45/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 67/2013
Ședința publică din 18 martie 2013
Completul compus din:
Președinte – M. C.
Grefier – G. R.
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamanta S.C. H. P. S.R.L. V. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului V., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 martie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 martie 2013.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului V. sub nr._, iar ulterior ca urmare a sentinței de declinare a competenței nr.1050/ca/22.10.2012 pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta . V. a chemat în judecată pe pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a județului V. solicitând să se dispună anularea deciziei de soluționare a contestației nr 104/28.08.2012 formulată împotriva raportului de inspecție fiscală 461/2012 și a deciziei de impunere nr.748/30.06.2012. emise de pârâtă în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare stabilite impozit pe profit in suma de 239.479 le și taxă pe valoare adăugată in suma de 417.239 lei, precum si a accesoriilor aferente.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca aceste obligații suplimentare sunt determinate in cea mai mare parte din estimarea unei baze de impunere suplimentara de 1.474.090,09 lei, pe baza unor rețete eronate puse la dispoziția organelor de control, astfel că nu se are in vedere situația reala in are si-a desfășurat societatea activitatea.
În Raportul de Inspecție Fiscala se face trimitere la prevederile HG 44/2004, la dispozițiile art. 11 din Codul Fiscal si Ordinului 3389/2011, dispoziții pe care însă consideră că organele fiscale le-au aplicat și interpretat greșit.
În fapt, organele fiscale au recalculat, prin calcule tehnice, volumul de producție funcție de care au stabilit venituri suplimentare pornind de la niște proiecte de rețete, cu caracter intern. Rețeta nu este un document justificativ de înregistrare in contabilitate, ea având caracter orientativ. Astfel. pe baza rețetei de produs, organul fiscal ia in calcul consumuri de drojdie 6 gr. drojdie, la 280 gr/buc pâine, iar la 600 gr. pâine se ia in calcul 9 gr drojdie. Consumurile de drojdie se fac in kilogramul de pâine, care este același indiferent de gramajul produsului final, iar din compararea celor doua consumuri rezulta 21,43 gr/Kg. Pâine, in primul caz si 15 gr/Kg in al doilea caz, o diferența imensa de aproape 43% la rețeta luata in calcul deși in fapt consumurile sunt identice.
In realitate consumurile de drojdie se pot stabili doar pe kilogramul de pâine realizat, iar conform producătorului de drojdie acesta poate fi pana la 5% din faina utilizata. Având in vedere ca . pâine intra aproximativ 800 grame faina, conform recomandării producătorului, consumul de drojdie pe kilogramul de pâine poate fi de pana la 40 grame. Totodată arată că nu exista o bază legală care să-i impună consumuri specifice domeniului de panificație, macar încadrate . minim.
Consumurile specifice sunt reflectate in bonurile de consum si respecta recomandările producătorului de drojdie. Consumul de drojdie depinde si de calitatea fainii utilizate (respectiv gluten, elasticitate indice de deformare etc.) precum si in funcție de temperatura din sala de producție, temperatura din dospitor etc.
Având in vedere ca zilnic se lucrează doar pe baza de comenzi, eliberându-se in producție o cantitate de drojdie care poate fi utilizata integral, mai poate rămâne sau se consuma suplimentar fără a se mai întocmi bonul de consum suplimentar, reglarea consumurilor de drojdie se realizează periodic, semestrial sau anual.
Astfel in cadrul societății, referitor la perioada verificata, situația reala se prezintă astfel:
- in anul 2009 s-a realizat o producție de 478.403,72 kg pâine pentru care s-au consumat 11.449,79 kg drojdie, rezultând un consum real de 23,94 grame pe kilogramul de pâine produs, sub nivelul recomandat de producătorul de drojdie;
- in anul 2010 s-a realizat o producție de 389.293,89 kg pâine, pentru care s-au consumat 11.937,81kg drojdie, rezultând un consum real de 30,66 grame pe kilogramul de pâine produs, sub nivelul recomandat de producătorul de drojdie;
- in anul 2011 s-a realizat o producție de 393.586,11 kg pâine, pentru care s-au consumat 12.919,18 kg drojdie, rezultând un consum real de 32,82 grame pe kilogramul de pâine produs, sub nivelul recomandat de producătorul de drojdie;
- in perioada 01.01._12 s-a realizat o producție de 68.732,7 kg pâine, pentru care s-au consumat 2100,82 kg drojdie, rezultând un consum real de 30,56 grame pe kilogramul de pâine produs, sub nivelul recomandat de producătorul de drojdie;
In ce privește bonurile de consum pentru materii prime acestea reprezintă eliberarea acestora din magazie in secția de producție si nu sunt echivalente cu consumurile zilnice întrucât:
- volumul de producția se stabilește zilnic, pe parcursul zilei, funcție de vânzare;
- in momentul eliberării din magazie nu se cunoaște exact necesarul de consum;
- in secția de producție exista un stoc tampon, de care se tine cont la eliberările anterioare
- diferența intre bonurile de consum si consumurile efective se reglează periodic de aceea consumul nu este liniar.
In practica nu este posibila stabilirea unei rețete pentru consumurile pe materii prime de panificație deoarece acestea diferă foarte mult de la lot la lot, iar consumurile sunt posibile de stabilit prin probe tehnologice pentru fiecare lot de materie prima. Consumurile diferă funcție de umiditatea materiei prime si alți indici calitativi ce caracterizează fiecare lot de materie prima. Comercializarea acestor materii prime are loc la indici calitativi diferiți fiind stabilite dar anumite intervale in care acești indicatorii pot fluctua.
Organele de control, pentru a putea efectua estimarea producție, au reconsiderat vânzările de faina ca fiind fictive si folosite de fapt la producție deși veniturile din vânzarea de faina, precum si TVA-ul aferent, au fost înregistrate in contabilitate la perioadele respective, au fost declarate prin declarațiile 100 si deconturile de TVA, precum si achitate integral pana la data inspecției fiscale.
In anul 2009 s-a constatat ca exista o cantitate mare de marfa perisata pentru care nu s-au întocmit documentele de ieșire. Astfel, din eroarea, s-au făcut ieșiri către diverși clienți la preț de produs finit proaspăt, fara a exista livrarea efectiva, fapt dovedit si din controale încrucișate cu respectivii clienți.
In luna octombrie 2009 s-au stornat ieșirile înregistrate eronat pana la acea data, cu valoare de 437.694.24 lei fara TVA (vezi jurnalul de vânzări). In același moment s-a înregistrat si . la cost de producție cu suma de 121.817 lei.
Toate aceste operațiuni, organele de control nu le-au luat in considerare, si au calculat venituri la preț de vânzare de produs finit proaspăt. Astfel s-a mărit baza de impozitare cu suma de 247.736,68 la care s-au calculat impozit, TVA si accesorii aferente.
În drept, a invocat disp. articolului 216 alin. (3) din Codul de procedura fiscala.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În probațiune reclamanta a depus: înscrisuri.
Pârâta legal citata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta susține că la analizarea realității fiscale, echipa de inspecție fiscala a procedat la verificarea faptica a stocului de drojdie de bere existent in fabrica la data de 03.05.2012. De asemenea, echipa de inspecție fiscala a solicitat rețetarul produselor de baza din cadrul societății verificate.
Echipa de inspecție fiscala împreuna cu reprezentantul legal al firmei a constatat un stoc faptic de drojdie de bere de 152,5 kg. Stocul scriptic de drojdie de bere, la data de 03.05.2012, era de 155,5 kg. Pentru aceasta diferența s-a solicitat explicație printr-o notă explicativa. Administratorul societății răspunde ca a fost întocmit avizul de expediție nr._/03.05.2012 către . V. cu 3kg de drojdie de bere.
De asemenea, echipa de inspecție fiscala a analizat toate intrările de drojdie de bere si ieșirile de drojdie de bere in unitatea verificata, in baza documentelor justificative prezentate (anexa 10 la rif).
Din bonurile de consum prezentate de societate si verificate prin sondaj a rezultat ca drojdia cantitativa nu coincide cu fisa de magazie, iar valoarea drojdiei înregistrata in bonurile de consum nu era egala cu elementul de cheltuiala din postcalculul producției realizate si verificate prin sondaj.
Pentru aceste aspecte echipa de inspecție fiscala a solicitat explicații - verbale - de la reprezentanții firmei.
Explicațiile au fost ca, gestionarul nu s-a descărcat cu toata drojdia data in consum pentru producția realizata si înregistrata in evidenta contabila.
Echipa de inspecție fiscala a solicitat atunci alte documente justificative din care sa rezulte consumul real de drojdie de bere.
Răspunsul a fost ca, consumul de materie prima ( cantitativ - valoric) pentru obținerea producției rezulta din Situație Bonuri De Predare Cu Consumuri. Aceste situații au fost listate de reprezentantul societății, acestea fiind prezentate echipei de inspecție. „ fiscala si prin urmare, acestea sunt anexate la raportul de inspecție fiscala menționat mai sus.
Urmare a inspecției fiscale la . V. s-a constatat din rețetarul prezentat ca pentru obținerea anumitor produse, in speța franzela de 0,300 kg. - consumul de drojdie este de 6 gr./buc ; franzela de 0,280 kg - consumul de drojdie este de 6 gr./buc, franzela de 0,600 kg - consumul de drojdie este de 9 gr./buc si franzela de 0,370 kg-consumul de drojdie este de 7 gr./buc.
Din informațiile prezentate de societate, cu privire la consumul de drojdie de bere, au rezultat următoarele (Situația centralizatoare a bonurilor de consum):
- consumul de drojdie de bere pentru o franzela de 0,300 este de 12 grame/bucata si nu 6 grame/bucata;
- consumul de drojdie de bere pentru o franzela de 0,280 este de 12 grame/bucata si nu 6 grame/bucata;
- consumul de drojdie de bere pentru o franzela de 0,600 este de 18 grame/bucata si nu 9 grame/bucata;
Din Situație Bonuri De Predare Cu Consumuri mai rezulta un aspect, la fel de important, pentru produsele menționate mai sus au fost folosite si cantități de drojdie, conform rețetarului prezentat echipei de inspecție fiscala: franzela de 0,300 kg - consumul de drojdie este de 6 gr./buc ; franzela de 0,280 kg - consumul de drojdie este de 6 gr./buc, franzela de 0,600 kg- consumul de drojdie este de 9 gr./buc si franzela de 0,370 kg - consumul de drojdie este de 7 gr./buc. (in cadrul aceleași luni sau de la o luna la alta).
Așadar, societatea înregistrează cantitate dubla la consum de drojdie ( nu pentru toate produsele de același tip raportate si prezentate in SITUAȚIE BONURI DE PREDARE CU CONSUMURI) pentru a regla stocul faptic de drojdie cu stocul scriptic de drojdie. Având in vedere aceste aspecte, echipa de inspecție fiscala a procedat la estimarea numărului pâinilor realizat si neînregistrat in evidenta contabila a societății, in funcție de consumul de drojdie de bere. Echipa de inspecție fiscala a efectuat estimarea, in baza datelor din contabilitate ce conțin informații privind materia prima consumata la producția înregistrata ca realizata ( cost de producție) - v. situația centralizatoare a bonurilor de consum, veniturilor in suma de 1.474.090,09 lei.
In susținerea acțiunii se arata faptul ca rețetarul nu este un document justificativ de înregistrare in contabilitate, ea având caracter orientativ. Ori, rețetarul luat in calcul de echipa de inspecție este rețetarul prezentat de reprezentantul firmei verificate, nu este un rețetar luat de pe internet sau un rețetar estimat ( daca echipa de inspecție estima un rețetar atunci se putea spune ca nu are competente de a face calcule tehnice )etc. Rețetarul prezentat echipei de inspecție fiscala este unul valabil si la data de 03.05.2012, in condițiile in care firma desfășoară activitate din anul 2002.
Echipa de inspecție fiscala pentru estimarea veniturilor (prin numărul de pâini ce nu a fost raportat) neînregistrate in contabilitate a avut in vedere cantitatea de drojdie utilizata in plus fata de rețetarul prezentat ( de menționat, nu toate situațiile prezentate mai sus cu tipurile de pâini realizate si prezentate mai sus au cantitățile de pâine dublate) si înregistrata in SITUAȚIE BONURI DE PREDARE CU CONSUMURI.
Aceasta situație are următoarele elemente: denumire document, denumirea persoanei juridice si adresa sediu, număr document si data întocmirii acestuia, conținutul operațiunii económico-financiare, datele cantitative si valorice aferente operațiunii económico-financiare, semnătura si stampila persoanei care are dreptul sa aprobe consumul înregistrat in contabilitate. Așadar nu rețetarul este un document justificativ, ci Situație Bonuri De Predare Cu Consumuri este documentul justificativ luat in calcul de echipa de inspecție fiscala.
Reclamanta contesta faptul ca organul de control a făcut estimări pe baza de rețete ce conțin erori si necorelari. Dar chiar reclamanta a înregistrat in contabilitate uneori un consum de 6 gr/ franzela 0,300 ( de exemplu) iar alteori a înregistrat un consum de 12 gr/franzela 0,300. Administratorul societarii arată că societatea nu folosește in procesul tehnologic maiaua ci folosește doar drojdie comprimata uscata, cantitatea de drojdie utilizata la obținerea unei franzele de 300 gr., in perioada de vara este de aproximativ 8 gr./franzela, iar in perioada de iarna este de aproximativ 10 gr/franzela, rezultând o medie anuala de 9 gr./franzela 300 gr. Ținând cont de faptul ca in anul 2010 s-a utilizat o rețeta standard cu un consum de 6 gr/franzela, iar in realitate consumul a fost de 9 gr/franzela, ceea ce a dus la mărirea stocului scriptic de drojdie. Pentru a regla stocul scriptic de drojdie, in anul 2011 s-a aplicat o rețeta de 12 gr./franzela 300 gr(v. răspunsul la întrebarea nr. 4 din nota explicativa din data de_ .) Răspunsul administratorului la întrebarea nr. 4 din nota explicativa este irelevant. Din analiza anexei nr. l la raportul de inspecție fiscala rezulta, in perioada ianuarie - mai 2009, consumul de drojdie/ produs a fost unul conform normativului in" vigoare (norma consumului specific standard) si rețetarului prezentat la control. In ianuarie 2010 si decembrie 2010, precum si in ianuarie 2011 si decembrie 2011 consumul de drojdie/ produs a fost unul conform normativului in vigoare si rețetarului prezentat la control. Administratorul explica ca in anul 2010, societatea a înregistrat in evidenta contabila un consum standard de 6 gr/produs. Din evidenta contabila a societății rezulta cu totul alte informații cu privire la consumul de drojdie ( a se vedea situația centralizatoare cu bonurile de consum a drojdiei utilizata in activitatea de producție ). Așadar, in anul 2010, consumul de drojdie/produs este dublat la sortimentele de produse prezentate in anexa nr. 1 din raportul de inspecție fiscala.
Ca urmare a inspecției fiscale, in anul 2009, s-a constatat ca, societatea a înregistrat in evidenta contabila cheltuieli in baza unor documente inexistente (in luna iunie 2009), in suma de 464.433 lei (inclusiv TVA - v. anexa nr. 7 la raportul de inspecție fiscala
Prin urmare, reclamanta a modificat balanța de verificare la 31.10.2009, prin stornarea cheltuielilor ce nu au la baza un document legal ( 431.648 lei, suma are inclusa TVA - v. anexa nr. 7 la raportul de inspecție fiscala) si pentru a nu creste baza impozabila a stornat veniturile in suma de 439.768,87 lei ( inclusiv TVA - v. anexa nr. 4 la raportul de inspecție fiscala).
Aceste stornări nu au avut o baza reala si pe lângă veniturile stornate au fost înregistrate venituri din producția de pâine cu suma de 121.817 lei-operațiunea fiind nereala.
La aceasta concluzie a ajuns echipa de inspecție fiscala,respectiv ca aceste stornări de pe veniturile firmei nu sunt conforme cu legislația in vigoare. Nu au fost prezentate, nici explicate care sunt veniturile înregistrate eronat pana in luna octombrie 2009, pentru a fi stornate in luna octombrie 2009. Plaja de numere ale facturilor înregistrate in jurnalul de vânzări din octombrie 2009 nu au fost alocate pentru anul 2009 si nu au fost emise in perioada respectiva facturi electronice. De asemenea, echipei de inspecție fiscala nu i-a fost prezentata nicio factura întocmita cu suma in roșu din cele care sunt prezentate in anexa nr. 4 la raportul de inspecție fiscala. Echipa de inspecție fiscala nu a efectuat verificări încrucișate însa a solicitat o fisa partener de la .. Din fisa respectiva reiese faptul ca nu sunt înregistrate facturile de la . din anexa nr. 4 la raportul de inspecție fiscala, cu suma in roșu. Așadar, . a stornat veniturile din balanța pentru a echilibra cheltuielile ce au fost înregistrate in contabilitate fără a avea un document. Ca urmare a inspecției fiscale, aceste venituri stornate au fost repuse in baza de calcul al impozitului pe profit, in suma de 369.553,68 lei - in sensul creșterii ( anexa nr. 4 la raportul de inspecție fiscala).
Pentru producția ce a fost înregistrata ca fiind rebut de pâine, in suma de 121.817 lei a fost diminuata baza de impunere, operațiunea fiind fictiva. Cu privire la presupusa producție, arăta faptul ca aceasta nu a fost prezentata echipei de inspecție fiscala, drept care solicita a fi considerata ca proba produsa ulterior finalizării inspecției fiscale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale, fiind înaintat raportul de expertiză fiscală întocmit de consultantul fiscal I. N.. Niciuna dintre părți nu au formulat obiecțiuni la acest raport.
Analizând materialul probator administrat in cauza instanța constată următoarele:
Reclamanta . este o societate comercială cu capital integral privat având ca obiect de activitate:fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de panificație.
În perioada 03.05._12, reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale în urma căreia s-au întocmit de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului V., actele administrativ-fiscale contestate în prezenta cauza.
Astfel prin Raportul de inspecție fiscala nr. 461/30.06.2012 si Decizia de impunere nr. 748/30.06.2012 organele fiscale au stabilite în sarcina reclamantei . diferențe fiscale: impozit pe profit in suma de 239.479 le și taxă pe valoare adăugată in suma de 417.239 lei, precum si a accesoriilor aferente din estimarea unei baze de impunere suplimentara de 1.474.090,09 lei.
În fapt, organele fiscale au recalculat, prin calcule tehnice, volumul de producție panificație, funcție de care au stabilit venituri suplimentare pornind de la stocul de drojdie existent și de la niște proiecte de rețete, cu caracter intern. Așa cum corect arată și reclamanta, rețeta nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de Ordinul 3512/2008 pentru a putea fi calificată drept un document justificativ de înregistrare in contabilitate, ea având caracter orientativ. Mai mult, este cunoscut faptul că, în practica, nu este posibila stabilirea unei rețete pentru consumurile pe materii prime de panificație, deoarece acestea diferă foarte mult de la lot la lot, iar consumurile sunt posibile de stabilit prin probe tehnologice pentru fiecare lot de materie prima. Consumurile diferă funcție de umiditatea materiei prime si alți indici calitativi ce caracterizează fiecare lot de materie prima. Consumul de drojdie depinde si de calitatea făinii utilizate (respectiv gluten, elasticitate indice de deformare etc.) precum si in funcție de temperatura din sala de producție, temperatura din dospitor etc.
Având in vedere că zilnic se lucrează doar pe baza de comenzi, eliberându-se în producție o cantitate de drojdie care poate fi utilizata integral, mai poate rămâne sau se consuma suplimentar fără a se mai întocmi bonul de consum suplimentar, reglarea consumurilor de drojdie, fiind firesc să se realizează periodic.
Organele de control, pentru a putea efectua estimarea producție, au reconsiderat toate stornările efectuate precum și vânzările de faina ca fiind fictive si folosite de fapt la producție deși veniturile din vânzarea de faina, precum si TVA-ul aferent, au fost înregistrate in contabilitate la perioadele respective, au fost declarate prin declarațiile 100 si deconturile de TVA, precum si achitate integral pana la data inspecției fiscale.
In anul 2009 reclamanta a constatat ca exista o cantitate mare de marfa perisata pentru care nu s-au întocmit documentele de ieșire. Astfel, din eroarea, s-au făcut ieșiri către diverși clienți la preț de produs finit proaspăt, fara a exista livrarea efectiva, fapt dovedit si din controale încrucișate cu respectivii clienți.
In luna octombrie 2009, reclamanta a stornat ieșirile înregistrate eronat pana la acea data, cu valoare de 437.694.24 lei fara TVA (vezi jurnalul de vânzări). In același moment s-a înregistrat si . la cost de producție cu suma de 121.817 lei.
Potrivit raportului de expertiză fiscală întocmit în cauză și necontestat de părți pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 21 decembrie 2009 obligațiile suplimentare la impozit pe profit rezultate din modificarea bazei de impunere sunt de 43.815 lei.
În anexa nr. 3 la raportul de expertiză sunt calculate accesoriile până la data de15 iunie 2012, dată identică cu cea din Raportul de Inspecție Fiscală, rezultând 25.252 lei dobânzi și 7.433 lei penalității întârziere, total accesorii 32.685 lei.
Potrivit calculelor efectuate de consultantul fiscal în raportul de expertiză fiscală, taxa pe valoare adăugată pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 29 februarie 2012, suplimentar față de cea declarată de contribuabil este în sumă de 85.541 lei și accesorii aferente calculate pentru diferențe până la data de 15 iunie 2012 (dată identică cu cea din Raportul de Inspecție Fiscală) în sumă de_ lei.
În Raportul de Inspecție Fiscală, în temeiul art. 11 al 1 din Codul Fiscal prin „reîncadrarea formei unei tranzacții" nu s-a luat în calcul o operațiune de vânzare făină, considerată fictivă. Potrivit art.11 Cod fiscal: La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. În raport de situația de fapt din prezenta cauză, curtea apreciază că acest articol nu are aplicabilitate.
Astfel, prin Raportul de Inspecție Fiscala societatea reclamantă a fost repusă în situația de după emiterea inițială a documentelor și anterioară stornării. Inițial societatea a înregistrat aceste venituri pe care le-a stornat în luna octombrie 2009 și sunt prezentate pe documente și clienți cu sumele aferente fiecărui document în anexa nr. 4 la Raportul de Inspecție Fiscală.
În Raportul de Inspecție Fiscală nu se face nici o referire dacă aceste operațiuni au fost verificate încrucișat sau punctate cu Declarația 394 a partenerilor comerciali indicați în anexa la Raportul de Inspecție Fiscală. Practic, s-a plecat de la premiza că înregistrarea inițială reflectă operațiuni reale și stornarea este eronată, fiind reîntregite veniturile cu aceste sume.
Din aceste motive, corect consideră curtea că, în cadrul expertizei nu au fost luate în calcul aceste corecții aduse bazei de impozitare, neexistând probat faptul că stornarea nu ar fi o operațiune reală, cu atât mai mult cu cât principiul bunei-credințe este incident și în materie fiscală.
În ceea ce privește veniturile din facturi neînregistrate constatate și cu care s-a majorat baza de impunere în Raportul de Inspecție Fiscală cu un total de 1.461 lei, curtea constată că în mod legal organele fiscalele au avut în vedere ca diferență la baza de impozitare mărită .
În ceea ce privește estimarea veniturilor suplimentare realizată de organele fiscale, curtea apreciază că nu respectă prevederile OMF 3389/2011 iar criteriile utilizate în estimare nu sunt cele mai apropiate de situația de fapt fiscală.
Sub acest aspect, curtea consideră că nu este edificator doar consumul de drojdie ca bază pentru stabilirea cantităților de pâine suplimentare și implicit a veniturilor impozabile și din următoarele motive:
Nu există nici o certitudine că au fost folosite/respectate rețetele prezentate, acestea conțin necorelării iar stabilirea de venituri suplimentare doar în baza acestora are un grad foarte mare de relativitate. În acest sens se reține că din coloana 8 din anexa nr. 2 a raportului de expertiză se prezintă în procente consumul de drojdie fața de producția de pâine înregistrată de societate, pe total perioadă rezultând 2,89 % iar a recalcula un întreg în funcție de un element cu această pondere și a stabili obligații în baza acestui calcul are un caracter mare de relativitate. În coloana 12 din aceiași anexă a fost recalculat consumul de drojdie în procente funcție de producția de pâine înregistrată de societate și cea estimată suplimentar de inspecție rezultând 2,02%. Producătorul de drojdie recomandă un consum de 5% din făina utilizată, care recalculat la kg. de pâine reprezintă aproape 4 %. Consumul de drojdie recalculat la societate pe kg. pâine inclusiv cea estimată suplimentar de 2,02% este mult inferior celui recomandat de producătorul de drojdie. În plus, estimarea efectuată de organele fiscale a privit numai anumite sortimente de pâine și nu toată perioada deși în practică, prin existența stocurilor din secție date în consum dar neutilizate, sunt posibile diferențe de consumuri între zile și chiar luni, relevant fiind consumul pe perioade mai mari. Bonurile de consum pentru materii prime consemnează eliberarea acestora din magazie în secția de producție si nu sunt echivalente cu consumurile zilnice . Așa cum se arată la p. 5 din Raportul de Inspecție Fiscală nu s-a prezentat și consumul de făină precizându-. mult mai mare decât consumul standard".
Producția de pâine poate fi determinată cu un grad mic de eroare în funcție de consumul de faină, având în vedere ponderea cantitativă a acesteia în produsul final. În plus curtea reține că estimarea la Inspecția Fiscala s-a efectuat numai pentru anumite sortimente de producție, este imposibilă determinarea cheltuielilor aferente acesteia dat fiind multitudinea de cheltuieli indirecte cât și faptul că chiar și cheltuielile directe privesc și sunt în corelare cu toată producția fără a se putea face o delimitare exactă pe anumite sortimente de producție. De exemplu făina, drojdia și celelalte componente se introduc în cazau, din același aluat rezultând în multe cazuri mai multe sortimente de produs finit. Materiile prime, când sunt date în consum, privesc toată producția și nu sunt individualizate pe sortimente de produs.
În ceea ce privește însă cantitate de 104 tone, operată ca vândută către persoane fizice, curtea consideră că în mod corect organele fiscale au considerat că de fapt a fost utilizată în producție și s-a calculat producția de pâine aferentă și implicit venituri suplimentare, așa cum a procedat și consultantul fiscal.
Astfel, având in vedere consumul de faină/kg pâine prezentat în anexa nr. 2 la raportul de expertiză rezultă că din această făină s-au obținut 121.354 kg pâine la care se aplică prețul mediu ponderat pe kg pâine realizat în trimestrul IV 2011 de 2,49 lei și a rezultat suma de 302.171 lei. Costul făinii a fost luat în calcul în coloana 22, anexa nr. 1, cu suma totală de 150.453 lei.
Deducând din contravaloarea pâinii contravaloarea a 104 tone făină rezultă un venit net de 151.718 lei. La această sumă se aplică procentul de impozitare și rezultă o obligație de 24.275 lei. Prin urmare totalul impozitului pe profit datorat de reclamantă era 30.903 lei + 24.275 lei, adică 55.178 lei. Societate a declarat în această perioadă un impozit pe profit doar de 11.363 lei. Pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 21 decembrie 2009 obligațiile suplimentare la impozit pe profit rezultate din modificarea bazei de impunere sunt de 43.815 lei. Având în vedere că în această perioadă au fost în vigoare și reglementările privind impozitul minim, acestea au fost luate în calcul la determinarea cuantumului accesoriilor.
În anexa nr. 3 la raportul de expertiză sunt calculate accesoriile până la data de 15 iunie 2012, dată identica cu cea din Raportul de Inspecție Fiscală, rezultând 25.252 lei dobânzi și 7.433 lei penalității întârziere, și acestea fiind corect stabilite în sarcina reclamantei.
În ceea ce privește Taxa pe valoare adăugată pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 29 februarie 2012 aceasta este în sumă de 85.541 lei iar accesorii aferente calculate până la data de 15 iunie 2012 (dată identică cu cea din Raportul de Inspecție Fiscală) în sumă de_ lei. Corect s-a reținut în Raportul de Inspecție Fiscală suma de 7.358 lei - TVA deductibilă înregistrată fără documente, anexa nr, 7 la Raportul de Inspecție Fiscală, suma de 304 lei - TVA colectată aferentă facturilor neînregistrate, anexa nr. 8 la Raportul de Inspecție Fiscală, suma de 4.265 lei - TVA de recuperat eroare de înregistrare, suma de 36.412 lei - TVA aferent veniturilor nete obținute din pâinea calculată din 104 tone făină, suma de19.611 lei - TVA de plată, eroare de înregistrare.
În raport de situația de fapt reținută și anterior prezentată, curtea constată că în mod greșit s-au reținut în cuprinsul Raportului de Inspecție Fiscală suma de 334.003 lei - TVA colectată aferentă producției suplimentare de pâine și suma de 70.215 lei - TVA colectată aferentă veniturilor stornate în luna octombrie 2009. De asemenea s-a reținut greșit ca fiind datorată suma de_ lei - TVA colectată aferentă vânzării de făină în 2011 către persoane fizice, operațiune descrisă la impozit pe profit și pentru care revine TVA-ul corectat suplimentar de 17.591 lei.
Fața de situația de fapt reținută văzând in drept si disp.art.217 c.pr.fiscală instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată de reclamanta . V. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a județului V. și să dispună anularea în parte a deciziei de soluționare a contestației nr 104/28.08.2012 și a deciziei de impunere nr.748/30.06.2012. emise de pârâtă în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare stabilite impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată până la concurența sumei de 43.815 lei reprezentând impozit pe profit, precum și a majorărilor de 25.252 lei și penalităților de întârziere de 7.433 lei aferente și a sumei de reprezentând 85.541 taxă pe valoare adăugată și accesorii aferente în cuantum de 15.578 lei.
Văzând și disp.art.274 Cod procedura civila instanța urmează să oblige pârâta ca parte căzută în pretenții și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces constând în taxe de timbru și onorariu avocat și onorariu expert, proporțional cu sumele pentru care a fost admisă acțiunea, respectiv la plata sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . V. cu sediul în V.,., . în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a județului V., având sediul în V., ., nr 56, județ V..
Dispune anularea în parte a deciziei de soluționare a contestației nr 104/28.08.2012 și a deciziei de impunere nr.748/30.06.2012. emise de pârâtă în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare stabilite impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată până la concurența sumei de 43.815 lei reprezentând impozit pe profit, precum și a majorărilor de 25.252 lei și penalităților de întârziere de 7.433 lei aferente și a sumei de 85.541 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată și accesorii aferente în cuantum de 15.578 lei.
Obligă pârâta la plata sumei de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2013.
Președinte
M. C. Grefier
G. R.
Red/tehnored MC
4ex/15.04.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 639/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2793/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
