Obligaţia de a face. Decizia nr. 190/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 15334/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 190/2013
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. G. Ș.
Judecător M. C. P.
Judecător N. I. O. M.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurentele Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași în contradictoriu cu intimatul F. F. A., având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto, recurs declarat împotriva sentinței nr. 2020/CA/2012 din 25.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat chemat în garanție fiind Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Cațarschi I. pentru intimat, lipsă fiind reprezentanții legali ai recurenților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este primul termen de judecată și s-a solicitat judecata în lipsă.
La solicitarea instanței, av. Cațarschi depune xerocopia chitanței care face dovada achitării taxei de poluare în cuantum de 6297 lei.
Av. Cațarschi pentru intimată arată că nu are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. Cațarschi pentru intimată solicită respingerea recursului, acesta fiind neîntemeiat. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanță onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2020/CA/2012 din 25.09.2012 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul F. F. A., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 6297 lei, achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, precum și să plătească dobânda aferentă acestei sume, plus 1042 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu AFM.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule contravin prevederilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Administrația Finanțelor Publice Iași, care apreciază că în mod greșit prima instanță a considerat că reglementările interne, referitoare la taxa pe poluare pentru autovehicule, nu sunt conforme Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține:
Reclamantul a achiziționat un autoturism ce fusese anterior înmatriculat într-o tara comunitara, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa pe poluare auto, introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008, și, la cererea de restituire, pârâta – recurentă i-a făcut cunoscut că nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 din actul normativ menționat și că obligația de plată este legală.
Chiar dacă taxa a fost încasată în baza unui act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană au prioritate față de dreptul intern și că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Din această perspectivă, prima instanță a reținut în mod judicios faptul că taxa pe poluare, introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008, urmărește restrângerea posibilității introducerii în România a autoturismelor second-hand, ce erau deja înmatriculate în alte state membre ale Comunității Europene, și protejarea producției interne de autoturisme, situație ce nu poate fi justificată prin apelarea la principiul „poluatorul plătește”, din moment ce taxa nu a fost extinsă pentru toți cei implicați în traficul rutier intern, taxa reprezentând în realitate o taxă deghizată cu efect echivalent, ce nu poate fi încadrată în nici una dintre excepțiile de la regula stabilită de art. 90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene.
Ca atare, constatând că în mod corect prima instanță a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt contrare art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât urmărește diminuarea introducerii în România a unor autoturisme deja înmatriculate în alte state membre ale Uniunii, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România, conduită considerată inadmisibilă după data aderării României la U.E., Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, constatând totodată deplina incidență în cauză a dispozițiilor art. 117 și art. 124 Cod procedură fiscală.
Și in ceea ce privește soluția data de prima instanța asupra cererii de acordare de cheltuieli de judecata sentința este corecta, pârâta-recurenta fiind căzută in pretenții ca urmare a atitudinii adoptate, de ignorare a dispozițiilor comunitare incidente.
Văzând și art. 274 Cod pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurent Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași împotriva sentinței civile nr. 2020/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.01.2013.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. | Judecător, I. O. M. |
Grefier, C. A. |
Red. P.M.C.
Tehnored. A.C.
2 ex. – 23.01.2013
Tribunalul Iași – judecător P. E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3257/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1876/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
