Obligaţia de a face. Decizia nr. 3257/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3257/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 949/45/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3257/2013
Ședința publică de la 20 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: O.-M. I.
Judecător: Ș. D. R. G.
Judecător: P. M. C.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta C. T. de Pensii Iași și pe intimatul S. Gh. T., având ca obiect recurs împotriva sentinței numărul 27/2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. Golinschi D. pentru recurentă. Lipsește intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Consilier jr. Golinschi D., pentru recurentă, solicită admiterea recursului pentru motivele prezentate pe larg în scris, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada refugiului, prima instanță apreciind greșit cu privire la situația de fapt.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ și declinată ulterior în favoarea Curții de Apel Iași prin sentința nr. 2592/20.11.2012, reclamantul S. T. a contestat Hotărârea nr. 5015/29.06.2012, emisă de C. Județeană de Pensii Iași, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prin Legea nr. 189/2000, ca persecutat din motive etnice.
Reclamantul a arătat că solicitarea sa a fost incorect respinsă întrucât martorul A. G. a spus că reclamantul, împreună cu sora sa A. și mama sa M., au fost refugiați, tatăl său aflându-se deja pe front.
Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 27/01.02.2013, a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. Gh. T. în contradictoriu cu pârâta C. T. de Pensii Iași și a anulat Hotărârea nr. 5015/29.06.2012, emisă de C. Județeană de Pensii Iași, și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să se recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 5015/29.06.2012, C. Județeană de Pensii Iași – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins solicitarea petentului S. T. privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, apreciind că acesta nu dovedește cu acte valabile persecuția etnică și refugiul, întrucât apar neconcordanțe între adresa eliberată de Arhivele Naționale Bacău, adeverința nr. 5198/02.05.2012 eliberată de Primăria Costești privind membrii familiei S. și declarațiile autentificate ale martorilor.
Instanța a reținut că din adeverința nr. 5198/02.05.2012 eliberată de Primăria Costești (fila 26 dosar) rezultă că părinții reclamantului sunt S. G. și C. M., a căror căsătorie a fost oficiată în anul 1937, iar din această căsătorie au rezultat copii S. A., născută la 21.02.1939 în ., și S. T. (reclamantul), născut la data de 14.11.1942 în aceeași localitate. Din extrasul legalizat al Tabelului de refugiați eliberat de Serviciul Județean Bacău al Arhivelor Naționale rezultă că mama reclamantului, M. S., a fost notată în tabelul de refugiați întocmit de Prefectura județului Bacău în anul 1944, împreună cu doi membri ai familiei, refugiindu-se din . și stabilindu-se în .. Din declarația autentificată a martorilor A. G. și C. G. rezultă că reclamantul “a fost evacuat împreună cu părinții săi G. și M. începând cu luna aprilie 1944, din .”, în aceeași situație aflându-se și cei doi martori.
Instanța a mai reținut că, așa precum rezultă din Hotărârea nr. 4476/30.11.2010 C.J.P. Iași, martorul A. I. G. este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea 189/2000, fiind astfel complinită exigența impusă de C. Județeană de Penii, în sensul ca cel puțin unul dintre martori să fi avut el însuși calitatea de refugiat. Este de menționat că această cerință, însă, nu izvorăște din prevederile legii, ci este stabilită intern de către C. de Pensii, astfel încât susținerea pârâtei în sensul că pentru martorul A. G. este făcută doar dovada refugiului fam. A. I. cu 4 membri ai familiei este irelevantă, atât timp cât martorul A. I. G., născut la data de 24.01.1930, este beneficiar al Legii nr. 189/2000 conform Hotărârii nr. 4476/30.11.2010.
Analizând înscrisurile depuse de către reclamant, instanța a constatat că acesta a fost refugiat împreună cu mama sa M. și sora A., neexistând nici un motiv logic și de bun – simț juridic să se considere că, în anul 1944 acesta, în vârstă de 2 ani, nu ar fi plecat împreună cu mama sa.
A avut în vedere prima instanță că afirmația martorului în sensul că reclamantul a fost evacuat împreună cu părinții nu este de natură să creeze suspiciuni în privința numărului de membri ai familiei S. ce s-au refugiat, fiind mult mai plauzibilă susținerea reclamantului în sensul că tatăl său era deja pe front, iar evacuați au fost mama și cei doi copii.
Raportat la aspectele reținute, instanța a apreciat că reclamantul, prin înscrisurile depuse, a făcut dovada calității sale de refugiat, iar solicitarea sa de a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se impunea a fi admisă.
Împotriva sentinței nr. 27/01.02.2013, pronunțate de Curtea de Apel Iași a declarat recurs C. T. de Pensii Iași, considerând că prima instanță nu a interpretat corect probele administrate în cauză, reținând o situație de fapt greșită.
A mai invocat recurenta și faptul că reclamantul nu a făcut dovada unei persecuții etnice care să fi determinat refugiul, condiție obligatorie pentru stabilirea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat S. Gh. T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că a fost refugiat împreună cu mama și sora lui, dovedind astfel dovada calității de refugiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 5015/29.06.2012 (fila 5 din dosarul tribunalului), C. Județeană de Pensii Iași a respins cererea formulată de reclamantul S. T. privind stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, considerând că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a i se conferi drepturile de persecutat din motive etnice fiindcă nu a dovedit cu acte valabile persecuția etnică și refugiul, întrucât apar neconcordanțe între adresa eliberată de Arhivele Naționale Bacău, adeverința nr. 5198/02.05.2012, eliberată de Primăria Costești privind pe membrii familiei S. și declarațiile autentificate ale martorilor.
Instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 lit. c din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată din altă localitate.
Din acest text rezultă că numai persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată din cauza persecuțiilor din motive etnice este beneficiară a prevederilor acestuia.
În cauză, reclamantul nu a dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localității Costești, jud. Iași, și refugiul în localitatea Luncani, ., s-ar fi produs din cauza persecuțiilor etnice la care ar fi fost supusă.
Schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea statului român, în condițiile în care statul român nu și-a persecutat etnic cetățenii, indiferent de etnia acestora.
Ca atare, mutarea dintr-o localitate în alta, din motive personale sau din motive de război, ca urmare a înaintării frontului sovietic, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Este de necontestat că și persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecințele nefavorabile situației de refugiat, dar legiuitorul nu a urmărit ca prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 să acorde drepturi compensatorii și acestei categorii de persoane.
Așa fiind, Curtea de Apel consideră că just a stabilit pârâta C. Județeană de Pensii Iași, prin hotărârea nr. 5015/29.06.2012, că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a i se conferi drepturile de persecutată din motive etnice.
Faptul că martorul A. I. G., născut la data de 24.01.1930, este beneficiar al Legii nr. 189/2000, conform Hotărârii nr. 4476/30.11.2010, nu este de natură a duce la altă concluzie deoarece în prezenta cauză instanța de judecată nu a fost învestită cu verificarea legalității și temeiniciei hotărârii respective.
Față de cel ce preced, Curtea de Apel va admite recursul declarat de recurenta C. T. de Pensii Iași împotriva sentinței nr. 27/01.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o va modifica în totalitate, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Gh. T. în contradictoriu cu pârâta C. teritorială de Pensii Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de recurenta C. T. de Pensii Iași împotriva sentinței nr. 27/01.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o modifică în totalitate.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Gh. T. în contradictoriu cu pârâta C. teritorială de Pensii Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 septembrie 2013.
Președinte, I. O.-M. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, V.-E. A. |
Redactat OMI
Tehnoredactat OMI
2 ex. – 21.10.2013
Curtea de Apel Iași: P. V.
| ← Pretentii. Hotărâre din 18-11-2013, Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 190/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
