Pretentii. Hotărâre din 18-11-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 1100/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 4444/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - T. D. M.
Judecător - G. A.
Judecător - C. M.
Grefier - F. O.
S-a luat în examinare recursul introdus de Mălășinc E. împotriva sentinței civile nr. 1601/CA/13.06.2013 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 noiembrie 2013.
În termenul de pronunțare, recurenta Mălășinc E. a depus prin serviciul de registratură, concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Prin sentința nr. 1601/13.06.2013 Tribunalul V. a respins excepția lipsei de interes, a respins acțiunea formulată de reclamanta Mălășinc E., în contradictoriu cu pârâtul C. L. Vetrișoaia, a obligat reclamanta să plătească pârâtului cheltuieli de judecata de 1.000 lei.
A reținut instanța de fond că prin hotărârea nr. 22/06.12.2012 emisă de pârâtul C. L. Vetrișoaia s-a modificat organigrama și statul de funcții privind personalul Primăriei și serviciile publice din subordinea consiliului, s-a aprobat noua organigramă și statul de funcții.
In urma emiterii acestei hotărâri s-a comunicat reclamantei, cu adresa nr. 86/09.01.2013, actul adițional la contractul de muncă și programul de funcționare al bibliotecii.
Din actul adițional nr. 86/09.01.2013 rezultă ca reclamanta Mălășinc E. are calitatea de bibliotecar la Biblioteca Comunala Vetrișoaia, durata muncii reducându-se la 4 ore pe zi, respectiv de la 11,30 la 13,30 si de la 17 la 19.
Împotriva acestei hotărârii nr. 22/06.12.2012, reclamanta Mălășinc E. a formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea în parte a acesteia.
Prin hotărârea nr. 8/14.02.2013 emisă de pârâtul C. L. Vetrișoaia s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulată de reclamanta Mălășinc E.. Hotărârea nr. 8/2013 a fost comunicată reclamantei cu adresa nr. 5/CL/15.02.2013.
Ulterior, pârâtul C. L. Vetrișoaia emite hotărârea nr. 9/14.02.2013, în care se menționează la art. 5 că se abrogă HCL nr. 22/06.12.2012. Prin hotărârea nr. 9/2013 s-a stabilit organigrama și statul de funcții începând cu ianuarie 2013.
La termenul din 10.06.2013, pârâtul C. L. Vetrișoaia a depus Hotărârea nr. 16/23.04.2013, prin care se dispune îndreptarea erorii materiale din hotărârea nr. 9/2013, în sensul că se elimină art. 5.
Dispoziții legale incidente:
ART. 45 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 - În exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.
ART. 46 din Legea nr. 215/2001 - (1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.
(2) Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată.
ART. III din OUG nr. 63/2010 - (1) Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, la stabilirea numărului de posturi din aparatul de specialitate al primarului, aparatul de specialitate al consiliului județean, precum și din instituțiile publice locale înființate prin hotărâri ale autorităților deliberative, autoritățile administrației publice locale se încadrează în numărul maxim de posturi determinat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
(6) Stabilirea funcțiilor în limita numărului maxim de posturi, determinat potrivit prevederilor alin. (1) și (2), se realizează prin derogare de la următoarele prevederi:
a) anexele nr. 1 și 2b) la Legea bibliotecilor nr. 334/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 11 februarie 2005, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile continuării funcționării serviciului public respectiv;
Cu privire la excepția lipsei de interes, instanța constată că este neîntemeiata, întrucât hotărârea nr. 22/2012 a produs efecte cu privire la durata normei de munca a reclamantei, ca urmare a aprobării organigramei și statului de funcții. In consecință, reclamanta Mălășinc E. și-a justificat interesul în promovarea acestei acțiuni, urmând a respinge excepția lipsei de interes.
Cu privire la fondul cauzei, instanța retine că reclamanta Mălășinc E. a susținut că hotărârea nr. 22/2012 este nulă absolut.
Analizând hotărârea nr. 22/2012 si procesul-verbal al ședinței din 0.12.2012, raportat la dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001, se constată că numitul L. I., consilier local și director al Căminului Cultural Vetrișoaia, a participat la ședință și la deliberări cu privire la organigrama și statul de funcții.
Reclamanta a susținut ca L. I. nu avea dreptul să participe la această ședință, întrucât avea un interes patrimonial. Analizând statale de plata depuse de pârât, cu privire la salariul lui L. I., se constată că în perioada decembrie 2012 – martie 2013, salariul nu a suferit modificări, rămânând același, astfel încât nu se poate reține că acesta a votat pentru obținerea de avantaje proprii.
D. urmare, instanța apreciază că hotărârea nr. 22/2012 nu este lovită de nulitate absolută.
In ceea ce privește aprobarea organigramei și statului de funcții prin hotărârea nr. 22/2012, instanța apreciază ca au fost respectate dispozițiile art. III din OUG nr. 63/2010, autoritățile administrației publice locale având obligația să se încadreze în numărul maxim de posturi, având în vedere și numărul de locuitori al comunei Vetrișoaia.
Mai mult, având în vedere art. III alin. 6 din OUG nr. 63/2010, la stabilirea funcțiilor în limita numărului maxim de posturi, determinat potrivit prevederilor alin. (1) și (2), prin derogare de la anexele nr. 1 și 2b) la Legea bibliotecilor nr. 334/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 11 februarie 2005, s-a asigurat continuarea funcționării serviciului public respectiv. Paratul C. L. Vetrișoaia a menținut funcția de bibliotecar, modificări survenind doar în ceea ce privește durata normei de muncă.
D. urmare, hotărârea nr. 22/2012 a fost emisă în condiții de legalitate.
In ceea ce privește cererea reclamantei pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei, instanța retine că, în condițiile menținerii hotărârii nr. 22/2012, nu s-a făcut dovada existentei unui prejudiciu ca urmare a emiterii acestui act.
D. urmare, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta Mălășinc E. in contradictoriu cu pârâtul C. L. Vetrișoaia.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta Mălășinc E. considerând-o nelegală și netemeinică, în motivarea căreia arată că în sensul acestui motiv de casare solicită a se observa că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, art. III din O.U.G. nr. 63/2010 și Legii nr. 334/2002.
Astfel, potrivit art. 46 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 "nu poate lua parte la deliberarea și adoptarea hotărârilor, consilierul local care are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului local".
Precizează recurenta că prin Hotărârea nr. 22/2012 intimatul a hotărât și modificarea salariului în sensul diminuării, corespunzător studiilor medii/postliceale și nu studiilor superioare cum era anterior și nu doar modificarea duratei normei la 1/2 cum greșit a reținut prima instanță.
Prin aceeași hotărâre intimatul a votat majorarea salariului consilierului L. I. prin încadrarea la nivelul studiilor superioare, în timp ce anterior era încadrat Ia nivelul studiilor medii.
Având în vedere că L. I. a fost personal interesat patrimonial să voteze mărirea propriului salariu, concomitent cu diminuarea salariului său, avea obligația potrivit art. 77 alin. 2 din Legea nr. 393/2004 să anunțe la începutul ședinței potențialul conflict și să se abțină de la vot.
Din perspectiva dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 215/2001 nu are relevanță faptul că în perioada care a urmat adoptării hotărârii nr. 22/2012 consilierul local nu a încasat salariul conform organigramei și statului de funcțiuni aprobate, deoarece interesul patrimonial se identifică la momentul deliberării și adoptării hotărârii. In mod constant jurisprudența a stabilit că "prin participarea sa la deliberarea și adoptarea hotărârii când are un interes personal de natură patrimonială, consilierul are posibilitatea de a influența pe ceilalți consilieri în îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor pe care le are potrivit legii" - Decizia nr. 387/CA/l 1.07.2007.
Cum nulitatea prevăzută de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 operează de plin drept, simpla participare a consilierului L. I. la deliberarea și adoptarea hotărârii nr. 22/2012 atrage nulitatea acesteia.
Se arată totodată că diminuarea normei de muncă Ia jumătate pentru postul de bibliotecar nu poate fi fundamentată legal pe dispozițiile O.U.G. nr. 63/2010. Art. III alin. 5 din O.U.G. nr. 63/2010 reglementează posibilitatea ordonatorilor de credite bugetare de a reduce numărul de posturi finanțate și respectiv posibilitatea de disponibilizare în condițiile legii a personalului aferent.
Reducerea numărului de posturi și respectiv disponibilizarea personalului aferent sunt măsuri legale dacă vizează reducerea cheltuielilor de personal și încadrarea în numărul maxim de posturi, respectiv în nivelul maxim al cheltuielilor de personal. în același timp, art. III alin. 1 din O.U.G. nr. 63/2010 prevede obligația autorităților publice locale de a se încadra în numărul maxim de posturi determinat potrivit anexei, parte integrantă din ordonanță.
Astfel, conform anexei, în cazul comunei Vetrișoaia care are o populație de 3.182 persoane numărul posturilor prevăzut este de maximum 30 în timp ce anexa 1 la Legea nr. 334/2002 prevede în cazul comunei un post de bibliotecar până la 2.500 locuitori.
Derogarea de la prevederile anexei 1 la Legea nr. 334/2002, respectiv un post de bibliotecar până la 2.500 locuitori vizează evident acest aspect în sensul că O.U.G. nr. 63/2010 impune un post de bibliotecar la un grup de populație cuprins între 3.001-5.000 locuitori.
Cum populația comunei Vetrișoaia este de 3.182 locuitori, iar în acest caz potrivit O.U.G. nr. 63/2010 continuarea funcționării bibliotecii comunale este o condiție necesară, diminuarea normei de muncă apare ca fiind lipsită de temei legal cu atât mai mult cu cât pentru această unitate administrativ-teritorială s-a aprobat un număr de 22 posturi care include și postul de bibliotecar, iar intimatul a hotărât în sensul unui număr de 21 și 1/2 posturi.
Rezultă deci că în mod greșit prima instanță a apreciat că măsura reducerii normei de muncă este legală, deoarece astfel s-a asigurat continuarea funcționării serviciului public în cauză.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 334/2012, biblioteca comunală Vetrișoaia este finanțată de la bugetul local, iar fondurile de finanțare sunt nominalizate distinct în bugetul propriu.
Potrivit art. 70 din aceeași lege, ordonatorii principali de credite sunt obligați să finanțeze activitatea bibliotecilor de drept public, iar art. 73 alin. 2 obligă autoritățile în subordinea și finanțarea cărora se află bibliotecile de drept public să asigure aplicarea si respectarea dispozițiilor legii.
Potrivit art. III alin. 4 din O.U.G. nr. 63/2010 "în baza plafonului anual aprobat ... se stabilește nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ teritoriale care se repartizează pe județe și municipiul București" și respectiv unitățile/subdiviziunile administrativ teritoriale.
Din hotărârea nr. 22/2012 rezultă că pârâtul a justificat reducerea normei de muncă prin necesitatea folosirii sumelor economisite pentru centrul de informare din cadrul Liceului P. R. și situația economică a comunei care impune economii pe segmentul cheltuielilor de personal.
De asemenea, a invocat împrejurarea că am refuzat să mă ocup de achizițiile publice, iar din raportul de activitate pe care l-am prezentat în ședința din septembrie 2012 nu a rezultat numărul de abonați și de cititori zilnici.
Ori, față de dispozițiile legale menționate, vă rog să observați că sumele economisite prin diminuarea normei de muncă nu pot fi folosite în finanțarea bibliotecii școlare. In condițiile în care biblioteca publică Vetrișoaia beneficiară de fonduri de finanțare nominalizate distinct în bugetul local, iar sumele necesare sunt repartizate în condițiile art. III alin. 4 din O.U.G. nr. 63/2010, nici situația economică a comunei nu are relevanță în acest sens.
De asemenea, achizițiile publice nu sunt în competența bibliotecarului, iar numărul de abonați și cititori ai bibliotecii Vetrișoaia rezultă din fișele privind evidențele utilizării bibliotecii întocmite lunar, precum și. fișele privind activitatea bibliotecii pe fiecare an comunicate pentru scopuri de cercetare statistică bibliotecii județene "N. M. S.", care are rol de coordonare metodologică.
De altfel, prin adresa nr. 172/19.03.2013 aceasta a precizat că reducerea normei la 1/2 "influențează negativ calitatea serviciilor furnizate pentru utilizatori, periclitând îndeplinirea funcției bibliotecii, de informare, educație și recreere".
Contrar susținerilor intimatului, prin aceeași adresă, activitatea desfășurată de recurentă în calitate de bibliotecar este apreciată ca fiind deosebită, impunându-se menținerea postului cu normă întreagă astfel cum de altfel rezultă și din dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Solicită așadar admiterea recursului promovat, casarea sentinței de fond, cu admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Intimata a depus întâmpinare, în care susține că în ceea ce privește primul motiv de casare, respectiv acela că hotărârea instanței de fond ar fi fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, art. III din OUG nr. 63/2001 și Legii nr. 334/2002, că prin hotărârea nr. 22/6 decembrie 2012 s-a hotărât ca:
-art. 1: Organigrama și Statul de funcții privind personalul primăriei și serviciilor publice din subordinea Consiliului L. Vetrișoaia se modifică;
-art. 2: Se aprobă organigrama personalului primăriei și serviciilor publice din subordinea Consiliului L. Vetrișoaia conform Anexei nr. 1;
- art. 3: Se aprobă Statul de funcții privind personalul Primăriei și serviciile publice din subordinea Consiliului L. Vetrișoaia conform Anexei nr. 2;
- art. 4: Anexele 1 și 2 fac parte din prezenta hotărâre.
Din conținutul hotărârii nr. 22/2012 rezultă că autoritatea deliberativă a comunei Vetrișoaia, la propunerea ordonatorului principal de credite, a fost obligată în baza dispozițiilor OUG nr. 63/2010, cu modificările ulterioare, să aprobe proiectul de hotărâre privind noua organigramă și un nou stat de funcții care să respecte condiția încadrării în cheltuielile și numărul de personal.
Astfel, potrivit art. 111 alin. 5 din OUG nr. 63/2010, pentru reducerea cheltuielilor de personal și încadrarea în numărul maxim de posturi prevăzut la alin. 1 și 2, respectiv, în nivelul maxim al cheltuielilor de personal stabilit potrivit alin. a, ordonatorii de credite ai bugetelor prevăzute la art. 1 alin. 2 din Legea 273/2006 pot reduce numărul de posturi finanțate și respectiv pot disponibiliza în condițiile legii personalul aferent.
Stabilirea funcțiilor în limita numărului maxim de posturi determinat potrivit prevederilor alin. 1 și 2 se realizează prin derogare de la prevederile anexelor 1 și 2 b de la Legea 334/2002, legea bibliotecilor, în condițiile continuării funcționării serviciului public respectiv.
C. L. Vetrișoaia, prin derogare de la prevederile anexelor 1 și 2 din Legea 334/2002, care îi permiteau să reducă funcția de bibliotecar, a menținut această funcție, dar cu jumătate de normă, asigurând în felul acesta continuitatea funcționării serviciului public.
Recurenta susține că această hotărâre este nulă absolut, întrucât, la deliberare și la vot a participat și consilierul local L. I., care ar fi avut un interes personal patrimonial în sensul că și-a votat practic trecerea de la funcția de director cămin cultural studii medii la funcția de manager, grad profesional I.
Ori, conform dispozițiilor art. 74 din Legea 393/1994: „Aleșii locali sunt obligați să își facă publice interesele personale printr-o declarate pe proprie răspundere".
Prevederile art. 75 din Legea 393/1994 precizează că: „ Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze ca o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine au pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura ei; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte, care a efectuat o plată către aceștia, f) o asociație sau fundație din care fac parte".
Conform art. 73 din Legea 215/2001, Consiliile locale pot înființa și organiza instituții și servicii publice de interes local în principalele domenii de activitate potrivit specificului și nevoilor locale, cu respectarea prevederilor locale și în limita mijloacelor financiare de care dispun.
Și biblioteca comunală în cadrul căreia este salariată recurenta și căminul cultural, în cadrul căruia este salariat consilierul local L. I., sunt servicii publice locale aflate în subordinea Consiliului L. care le asigură finanțarea în baza Legii 273/2006.
Hotărârea nr. 22/2012 nu este nulă deoarece prin aceasta nu s-a votat salariul pentru consilierul local L. I., ci s-a adoptat organigrama și statul de funcții pentru personalul primăriei și serviciile publice din subordinea consiliului local care nu se încadrează în noțiunile care atrag conflictul de interese potrivit prevederilor art. 75 din Legea 393/1994.
Hotărârea nr. 22/2012 respectă toate condițiile de fond și formă prevăzute de art. 44 din Legea 215/2001 (proiectul de hotărâre a fost însoțit de raportul compartimentului din cadrul aparatului de specialitate al primarului) și art. 45 din legea 215/2001 (adoptarea hotărârii cu majoritatea membrilor prezenți).
în mod corect instanța de fond, analizând statele de plată depuse, cu privire la salariul lui L. I., a constatat că în perioada decembrie 2012-martie 2013, salariul nu a suferit modificări, rămânând același, astfel încât nu se poate reține că acesta a votat pentru obținerea de avantaje proprii.
Mai mult, legat de condiția cerută de art. 45 din legea 215/2001, urmează să observați că hotărârea a fost adoptată cu votul majorității consilierilor locali, fiind în acest sens 8 voturi din 13.
Chiar și în condițiile în care consilierul L. nu ar fi votat, hotărârea ar fi fost adoptată, fiind suficiente și doar 7 voturi. Mai mult, hotărârea a primit aviz de legalitate din partea Prefectului județului V..
Tocmai de aceea simpla prezență și chiar participarea consilierului la deliberarea și adoptarea hotărârii nu conduce automat ta aplicarea sancțiunii nulității deoarece trebuie să avem în vedere ideea de nulitate remediu ce presupune analiza numărului de voturi exprimate, a faptului dacă votul celui în cauză a determinat adoptarea hotărârii sau dacă nu cumva cu votul împotrivă hotărârea mai îndeplinea condiția majorității, necesară pentru a fi adoptată.Ca urmare, hotărârea nr. 22/2012 nu este lovită de nulitate absolută, instanța de fond aplicând în mod corect dispozițiile legale.
Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor OUG nr. 63/2010 pentru diminuarea normei de muncă la jumătate pentru postul de bibliotecar, menționează intimata că în mod corect Tribunalul V. a constatat că nici această cerere nu este întemeiată.
Oricum instanța judecătorească nu poate efectua decât un control de legalitate asupra actelor administrative de autoritate, fie normative, fie individuale.
Susținerea recurentei conform căreia conform dispozițiile OUG nr. 63/2010 trebuie interpretate de instanța de judecată în sensul că cele 24 de posturi aprobate pentru . între nivelul mediu și minim, mai existând deci loc până la nivelul maxim, nu este corectă.
Controlul instanței de judecată asupra actelor administrative se limitează la verificarea legalității acestora și nu și la oportunitatea acestora. Instanța de judecată verifică în fiecare caz în parte dacă s-a produs un exces de putere, ceea ce nu s-a întâmplat prin adoptarea Hotărârii nr. 22/2012, C. L. Vetrișoaia menținând funcția de bibliotecar, asigurând continuarea funcționării serviciului public, modificările survenind doar în ceea ce privește durata normei de muncă.
în documentația care a stat la baza adoptării hotărârii nr. 22/2012 (expunerea de motive, raportul de specialitate, raportul comisiei pentru activități socio-cultuarle) s-a prezentat argumentat necesitatea reducerii programului de lucru al recurentei, întrucât numărul redus de cititori activi pe an (până în 150), cât și faptul că în cadrul Liceului Tehnologic P. R. din Vetrișoaia funcționează un centru de informare și documentare tip bibliotecă școlară nu mai justificau o normă întreagă pentru recurentă.
De asemenea, prin reducerea normei de muncă a recurentei s-au obținut reduceri de cheltuieli salariale care vor putea fi folosite pentru informarea și documentarea centrului de informare din cadrul Liceului P. R..
Reducerea normei de muncă a recurentei a fost legală și oportună, situația economică a comunei impunând economii pe segmentul cheltuieli de personal și a fost urmarea ordinului nr. 2/2013 al Prefectului Județului V. care a impus reducerea numărului de posturi de la 24 la 22.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din prezentul recurs (onorariu de avocat în cuantum de 1.200 lei dovedit cu chitanța . nr. 492 din 11.10.2013 și factura . nr. 251 din 27.09.2013 - pe care le anexăm, în original).
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, nu se poate reține susținerea recurentei privind excepția nulității Hotărârii nr. 22/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, motivat de împrejurarea ca numitul L. I. în calitate de consilier local, nu avea dreptul să participe la această ședință, întrucât avea un interes patrimonial, din moment ce prin această hotărâre nu s-a votat salariul pentru consilierul local L. I., ci s-a adoptat organigrama și statul de funcții pentru personalul primăriei și serviciile publice din subordinea consiliului local, finanțate de la buget, în condițiile în care votul acestuia nu era de natură a modifica oricum rezultatul final al votului, întrucât hotărârea a fost adoptată cu votul majorității consilierilor locali, care era întrunită și fără votul său.
Mai mult, recurenta nu a probat presupusa influență pe care acesta ar fi exercitat-o asupra celorlalți consilieri, cu scopul obținerii acestui rezultat de vot, (care oricum nu a fost de natură a-i majora efectiv veniturile obținute ulterior), în condițiile în care posturile deținute de reclamantă, respectiv de numitul L. I., nu erau similare, doar într-o atare ipoteză putându-se susține că menținerea normei unuia din aceste posturi, ar putea avea influență în sensul reducerii totale ori parțiale a normei celuilalt post de același fel, date fiind constrângerile bugetare ce au afectat sectorul bugetar.
Cât privește fondul cauzei, curtea constată că revine instanței de contencios administrativ doar competența verificării legalității actelor administrative, nu și a oportunității hotărârilor adoptate de organele administrative locale, conform competențelor specifice.
Ori, raportat celor arătate anterior, ședința de consiliu local în care a fost adoptat actul litigios a fost legal constituită, înscrisurile de la dosar confirmând faptul că a existat documentația prevăzută de lege sub aspectul corectei stabiliri a ordinei de zi, referatele organismelor de specialitate care să justifice necesitatea adoptării respectivelor decizii privind bunul mers al unității administrativ-teritoriale respective, cvorumul necesar valabilității votului, precum și cenzura de legalitate exercitată de Instituția Prefectului.
Totodată, raportat prevederilor O.U.G. nr. 63/2010, ce impun asigurarea un post de bibliotecar la un grup de populație cuprins între 3.001-5.000 locuitori, și având în vedere populația comunei Vetrișoaia de 3.182 persoane, dar și faptul că în cadrul Liceului Tehnologic P. R. din Vetrișoaia mai funcționează un centru de informare și documentare tip bibliotecă școlară, revenea în sarcina organului administrativ deliberativ -consiliul local comunal-, a stabili oportunitatea menținerii sau nu a normei întregi de bibliotecar în cadrul aparatului Primăriei Vetrișoaia, prin prisma necesității satisfacerii intereselor populației, dar și cu încadrarea în nivelul fondurilor bugetare alocate.
Cum în cauză intimata, exercitându-și prerogativa legală de apreciere, a considerat ca fiind oportună continuarea activității bibliotecii Primăriei Vetrișoaia doar cu o jumătate de normă, în considerarea existenței unui serviciu similar și în cadrul unei unități de învățământ de pe raza comunei, curtea reține că în acest mod nu se poate reține vreo încălcare a dispozițiilor legale ce stabileau respectarea imperativului asigurării continuității la nivelul localității a accesului populației la o bibliotecă, astfel că nu există motive de nelegalitate a actului administrativ în litigiu, cum corect a reținut și prima instanță.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va respinge recursul formulat de reclamanta Mălăsinc E. împotriva sentinței nr. 1601/13.06.2013 a Tribunalului V., pe care o va menține ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta MĂLĂȘINC E. împotriva sentinței nr. 1601/13.06.2013, pronunțară de Tribunalul V. sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
F. O.
Red.G.A.
Tehnored.F.O.
2 ex./22.11.2013
Tribunalul V. – jud. A. C. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4433/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3257/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
