Pretentii. Decizia nr. 2065/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2065/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 4425/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2065/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător M. C.
Judecător D. M. T.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. în contradictoriu cu intimatul B. M. D., având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto, recurs declarat împotriva sentinței nr. 434 din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată este primul termen de judecată iar intimatul a depus concluzii scrise și a s-a solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 434 din 25.03.2013 a Tribunalului V. s-a dispus:
”Admite acțiunea formulată de B. M. D., domiciliat in V., ., ., jud. V. in contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice V..
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice V. să restituie reclamantului suma de 5752 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Obligă pârâta să achite reclamantului dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscala la suma de 5752 lei, începând cu data de 16.12.2012 până la plata debitului.
Obligă pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată in cuantum de 39,3 lei.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul la mâna a doua având . șasiu TMBJN41u_, autovehicul importat din Regatul Belgiei. Pentru a putea înmatricula autovehiculul în România reclamantul a fost nevoit să achite, în temeiul prevederilor legii 571/2003 o taxă de prima înmatriculare in cuantum de 5752 lei, prin chitanța din 29.06.2007.
Aceasta taxa este achitata in perioada in care erau in vigoare dispozițiile 214 ind. 1 pana la ind. 3 din Codul fiscal, dispoziții care au fost abrogate începând cu 1 iulie 2008 prin art. 14 din OUG 50/2008.
Dispozițiile art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 din Leg. 571/2003, prevedeau ca taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin Leg. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Leg. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc. ).
In consecința se pune problema a se analiza in cauza daca taxa de prima înmatriculare achitata de reclamant este in conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene si nu caracterul comunitar al taxei stabilite de OUG 50/2008, cum motivează reclamantul cererea.
Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede „Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare”.
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei speciale de înmatriculare, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, se impune a fi analizata mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre cauza C-313/05 Brzezinski și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05 Nádasdi și Németh contra Ungariei.
CEJ a arătat ca art. 90 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxa perceputa la prima înmatriculare atât timp cat valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului( tipul motorului, capacitatea cilindrica ,) si clasificarea din punctul de vedere al poluării, este calculata fără a se lua in calcul deprecierea autoturismului, nivelul de emisie a dioxidului de carbon, astfel incât taxa perceputa pentru autoturismele second hand importate excede valorii taxei inclusa in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare care au fost înregistrate in statul membru in care sunt importate ( cauza Brzezinski C 313/2005).
Principiul care se desprinde din jurisprudența invocată a CJCE este acela că art. 90 alin. 1 (articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene) este încălcat atunci când taxa percepută pentru bunurile importate și cea percepută pentru produse similare deja existente pe piața națională a statului membru în discuție, sunt calculate de o manieră diferită pe baza unor criterii diferite, care conduc, fie și doar în anumite cazuri, la o impunere mai împovărătoare asupra bunurilor importate.
În luna martie 2007, Comisia Europeană a decis să trimită României o cerere sub forma unei „scrisori de somare” pentru modificarea normelor privind taxa de înmatriculare auto, care creează discriminări între autovehiculele la mâna a doua importate în România din alte state membre. Comisia a considerat că legislația privind taxa auto din România nu este în conformitate cu Tratatul CE.
În temeiul legislației române, taxa aplicată autovehiculelor uzate nu este redusă proporțional cu valoarea de depreciere reală a unor autovehicule similare, deja înmatriculate pe piața națională. Dimpotrivă, valoarea taxei crește numai pe baza vechimii autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare auto din România este percepută numai la . din România, autovehiculele cele mai impozitate sunt, implicit, autovehiculele la mâna a doua importate, inclusiv cele din alte state membre. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei sunt contrare articolului 90 TCE (articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene), astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană de Justiție.
Întrucât Comisia a considerat ca taxa de prima înmatriculare nu tine cont in mod corect de vechimea autoturismului( in sensul diminuării pe măsură ce autoturismul este mai vechi) si ca astfel mașinilor importate la mana a doua, inclusiv celor din Uniunea Europeana, li se impune o taxa excesiva rezulta ca acea taxa este necomunitara.
Mai mult acea taxa se calculează fără a se tine cont de valoarea reziduala, valoare ce trebuie avuta in vedere ( astfel cum retine Curtea Europeana de Justiție in cauza Brzezinski ).
Din art. 11 din OUG 50/2008 care a abrogat dispozițiile din Codul fiscal rezulta ca se restituie contribuabililor care au achitat taxa potrivit codului fiscal diferența intre taxa speciala calculata pe Codul fiscal si cuantumul taxei de poluare calculat pe noul act normativ. In consecința implicit legiuitorul a recunoscut ca parte din taxa speciala este necomunitara.
Mai mult in cauză pot fi reținute argumentele Curții Europene de Justiție din Cauza T. (C-402/09) si N. (cauza 263/10) care a arătat că taxa de poluare se poate apropria de 30% din valoarea de piață a autoturismelor second hand provenind din spațiul UE, in timp ce vehicule similare puse in vânzare pe piața națională nu sunt in nici un fel grevate de o astfel de obligație fiscală. In aceste condiții OUG 50/2008 in toate formele, inclusiv după modificările prin OUG 208/2008, 218/2008, 7/2009, respectiv OUG 117/2009 are efect descurajant pentru importarea si punerea in circulație in România a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre.
Astfel, dacă taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant avea o valoare mai mare decât cea calculată potrivit OUG 50/2008, cu atât mai mult împiedică libera circulație a autovehiculelor second hand.
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii aferente sumei achitate cu titlu de taxă de emisii poluante, instanța reține că în temeiul prevederilor articolului 124 alineatul 2 din OUG 92/2003 cuantumul acesteia este dat de nivelul dobânzii fiscale. Conform prevederilor articolului 70 din OUG 92/2003, dobânda va fi acordată de la data expirării termenului de soluționare a cererii (45 de zile), adică începând cu a 46-a zi de la data formulării cererii de restituire.
In temeiul art. 274 C. parata va fi obligata la cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Administrația Finanțelor V., care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod nejustificat nu s-a observat că prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a urmărit asigurarea protecției mediului, că aceste măsuri care sunt în concordanță cu dreptul european, că în mod eronat s-a invocat incidența prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, din moment ce principiul general valabil recunoscut este acela că „poluatorul plătește”, că nu există suport pentru a se reține că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea unei plăți nedatorate, și că cererea de restituire nu poate fi încadrată în nici una din situațiile prevăzute de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, nedatorându-se dobânzile solicitate.
Intimatul nu a formulat întâmpinare dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea în parte a recursului și obligarea recurentei la plata dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare calculată de la data plății și până la data restituirii efective, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține ca fiind necontestat faptul că reclamanta a achiziționat un autoturism ce fuseseră anterior înmatriculat într-o tara comunitara, că pentru a-l înmatricula în România, ea a fost obligata să plătească taxa speciala de prima înmatriculare, și că, la cererea de restituire, pârâta – recurentă i-a făcut cunoscut obligația de plată legală.
Chiar dacă taxa a fost încasată în baza unui act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană au prioritate față de dreptul intern și că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Din această perspectivă, prima instanță a reținut în mod judicios faptul că taxa speciala pentru prima înmatriculare, urmărește restrângerea posibilității introducerii în România a autoturismelor second-hand, ce erau deja înmatriculate în alte state membre ale Comunității Europene, și protejarea producției interne de autoturisme, din moment ce taxa nu a fost extinsă pentru toți cei implicați în traficul rutier intern, taxa reprezentând în realitate o taxă deghizată cu efect echivalent, ce nu poate fi încadrată în nici una dintre excepțiile de la regula stabilită de art. 90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene.
Ca atare, constatând că în mod corect prima instanță a apreciat că dispozițiile Codului Fiscal privind taxa speciala pentru prima înmatriculare sunt contrare art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât urmărește diminuarea introducerii în România a unor autoturisme deja înmatriculate în alte state membre ale Uniunii, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România, conduită considerată inadmisibilă după data aderării României la U.E., Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice V. împotriva sentinței civile nr. 434/CA/25.02.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 03.06.2013.
Președinte, A. G. | Judecător, M. C. | Judecător, D. M. T. |
Grefier, C. A. |
Red. TD
Tehnored. A.C.
2 ex. – 05.06.2013
Tribunalul Iași – Judecător A. E. G.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4849/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4955/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
