Pretentii. Decizia nr. 4272/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4272/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 1816/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4272/2013
Ședința publică de la 08 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. C. P.
Judecător: V. E. P.
Judecător: D. R. G. Ș.
Grefier: M. G. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurentul V. C. în contradictoriu cu intimata Instituția P. V. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule V. având ca obiect pretenții – restituire taxă auto – recurs împotriva sentinței nr. 1600/CA/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Prin serviciul de registratură al instanței recurenta a depus concluzii scrise.
Se solicită judecata cauzei și în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE A P E L,
Prin sentința nr. 1600/CA/12.06.2013 Tribunalul V. a respins acțiunea formulată de reclamantul V. C. CNP:_, domiciliat în V., ., ., . în contradictoriu cu pârâta Instituția P. jud. V. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, reclamantul a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN PASSAT, autovehicul înmatriculat prima dată într-un stat membru U.E.
La data de 15.03.2013 când reclamantul a solicitat instituției pârâte înmatricularea acestui autoturism în România, fără plata taxeipe emisii poluante, această taxă fusese abrogată prin OUG nr. 9/2013, iar înmatricularea autovehiculelor este condiționată în prezent de plata timbrului de mediu.
Reclamantul a pretins prin cererea de chemare în judecată că refuzul de înmatriculare fără plata taxei speciale de înmatriculare este unul nejustificat în condițiile în care această taxă a fost declarată de CJUE neconformă cu dreptul uniunii, în special cu art. 110 din TFUE.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 ”Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
Din această perspectivă tribunalul apreciază că cererea părții reclamante trebuie analizată prin prisma prevederilor art. 1 din actul normativ citat mai sus, în concret dacă răspunsul ce s-a dat acesteia prin adresa nr. 3913/16.05.2013 este un refuz explicit și nejustificat de a proceda la înmatriculare fără depunerea chitanței care să facă dovada achitării taxei pentru emisii poluante.
Tribunalul reține că procedura de înmatriculare, înregistrare, radiere și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor este reglementată de Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1501/2006.
Potrivit art. 7 din acest ordin:
”(1) Înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza următoarelor documente:
a) cererea solicitantului. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate, proprietarul va menționa solicitarea explicită în cerere;
b) fișa de înmatriculare a vehiculului, al cărei model este stabilit conform reglementărilor legale, completată cu datele proprietarului și având viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane, se va depune și fișa de înmatriculare completată cu datele acesteia. În cazul înmatriculării temporare pentru export nu este necesară viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale;
c) cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie;
d) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului sau remorcii, în original și în copie;
e) actul de identitate al solicitantului, în original și în copie. În situația în care în certificatul de înmatriculare urmează a fi înscrisă și o altă persoană, se vor prezenta actul de identitate sau, după caz, documente care să ateste dobândirea personalității juridice, denumirea și sediul, în copie;
f) dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia, cu excepția autovehiculelor și remorcilor noi;
g) copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia;
h) dovada efectuării formalităților vamale de import definitiv sau temporar pentru înmatricularea temporară, în cazul autovehiculelor și al remorcilor dobândite din străinătate, în cazurile prevăzute de lege, în original sau copie legalizată a acesteia;
i) dovada plății taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii;
j) începând cu data de 1 ianuarie 2007, dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii;
k) dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare;
l) dovada plății contravalorii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare;
m) certificatul de autenticitate al vehiculului, cu excepția vehiculelor noi, a autovehiculelor destinate competițiilor sportive și a vehiculelor istorice;
n) procura specială, după caz.
(2) Documentele originale prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) se restituie pe loc, după confruntarea copiilor cu acestea. Cartea de identitate a vehiculului se restituie odată cu predarea certificatului de înmatriculare a vehiculului și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare.
(3) În cazul vehiculului de proveniență străină care a mai fost înmatriculat în alt stat și care se înmatriculează pentru prima dată în România, solicitantul trebuie să prezinte, pe lângă documentele prevăzute la alin. (1), și documentele de înmatriculare eliberate de autoritățile străine, în original, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare.
Din economia acestor dispoziții coroborată cu răspunsul pârâtului prin întâmpinare rezultă foarte clar că dosarul pentru înmatricularea unui autovehicul nu se înregistrează/primește dacă solicitantul nu depune toate actele enumerate de art. 7 alin. 1 din OMAI nr. 1501/2006. În situația dată, singurul act pe care reclamantul nu dorește să-l depună la dosar este dovada plății timbrului de mediu, taxă datorată în baza OUG nr. 9/2013.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr.9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
ART. 5
(1) Organul fiscal competent calculează cuantumul timbrului, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul ale timbrului, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat. Lista documentelor este prevăzută în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Valoarea în lei a timbrului se determină pe baza cursului de schimb valutar al monedei euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3) Timbrul se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acestuia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, aflat în una dintre situațiile prevăzute la
Din conținutul deciziei T. (pronunțată în cauza 402/09) a Curții Europene de Justiție rezultă că art. 110 a TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare și că aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne din punctul de vedere al concurenței dintre produsele de pe piața națională și produsele importate din celelalte state membre.
În considerentele acestei decizii a fost analizată discriminarea între autovehiculele de ocazie importate, la mâna a doua, și autovehiculele de ocazie similare înmatriculate anterior instituirii taxei pe teritoriul național.
Prin adoptarea OUG nr.9/2013 a fost înlăturata însă discriminarea fiscală constatată de Curtea Europeană de Justiție între autoturismele second hand din parcul auto național si autoturismele second hand importate dintr-un stat membru UE, inclusiv și față de autoturismele noi, în condițiile în care obligația achitării timbrului de mediu nu mai este impusă doar autoturismelor importate din statele membre UE, ci tuturor autoturismelor care se reînmatriculează după revînzare.
Față de aceste considerente, raportat la data la care reclamantului i s-a cerut să achite taxa, va aprecia instanța că aceasta nu mai reprezenta un obstacol in libera circulație a mărfurilor, aceasta este conformă cu dreptul UE și ca atare, nu ne ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de soluționare favorabilă a cererii din perspectiva dreptului comunitar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul apreciind-o nelegală și netemeinică.
Arată că, instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței că în cauză sunt aplicabile normele referitoare la timbrul de mediu intrate în vigoare la data de 15.03.2013 prin OUG nr. 9/2013 și a reținut în mod eronat faptul că reclamantul s-a adresat instituției la data de 15.03.2013.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, susține recurentul că s-a adresat instituției la data de 14.03.2013 prin adresa nr. 12/14.03.2013, solicitând a se avea în vedere factura . nr._ pe care figurează ștampila poștei din data de 14.03.2013 și confirmarea de primire care atestă faptul că adresa a fost prezentată la data de 14.03.2013, iar instituția a primit adresa la data de 15.03.2013.
În aceste condiții, în practica judiciară legea aplicabilă este cea de la momentul trimiterii adresei la data de 14.03.2013, indiferent de numărul reglementărilor stabilite ulterior de către legiuitor începând cu data de 15.03.2013. Astfel, nu are importanță faptul că legea privind taxa pe emisiile poluante a fost abrogată începând cu data de 15.03.2013 din moment ce la data de 14.03.2013 (momentul formulării cererii) aceasta era încă în vigoare.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Analizând recursul formulat, Curtea reține:
În fapt, reclamantul s-a adresat pârâtului la data de 18.01.2013 pentru înmatricularea autoturismului său achiziționat din spațiul comunitar.
La momentul formulării solicitării sale, pentru înmatricularea unui autoturism era necesară plata unei taxe pentru emisii poluante reglementate de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Aceste dispoziții legale au înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, pentru perioada cât timp au fost în vigoare, până la 31.01.2012, când, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013.
Reține astfel Curtea că, la momentul solicitării de către reclamant a înmatriculării fără plata vreunei taxe a vehiculului său importat din spațiul comunitar, era în vigoare Legea 9/2012 în forma expusă mai sus.
Față de acest aspect, se reține că articolul 110 TFUE prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Or, se constată că la data solicitării reclamantului și pentru autoturismele indigene, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, modul de calcul al taxei este identic, raportat la criterii obiective, potrivit anexelor la Legea 9/2012, neexistând o diferență de tratament. Reclamantul nu a făcut nici dovada încadrării în excepțiile prevăzute de art. 3 din Legea 9/2012.
Conform jurisprudenței anterioare a CJCE privind interpretarea art. art. 90 par. 1 din Tratatul CE, acest articol este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate, fapt nedovedit în prezenta cauză .
Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tot instanța de contencios european a stabilit că atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Astfel cum a constatat CJCE la par. 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Instanța mai reține că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamantul și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, Curtea reține că refuzul pârâtului de înmatriculare a autoturismului reclamantului, în lipsa plății taxei de emisii poluante, este justificat .
Față de acestea, urmeaza a fi respins recursul cu consecinta mentinerii hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul V. C. împotriva sentinței nr. 1600/2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 8.11.2013.
Președinte, M. C. P. | Judecător, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, M. G. A. |
Red.P.V.E.
Tehnored.A.M.
2 ex./07.01.2014
Jud.fond: Tribunalul V. - D. E. S. .-
| ← Pretentii. Decizia nr. 4085/2013. Curtea de Apel IAŞI | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 4716/2013.... → |
|---|
