Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 112/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 112/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 222/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 112/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte - M. C.
Grefier - O. F.
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași în contradictoriu cu pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat V. M., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, lipsă fiind pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată, că se solicită judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 din Noul Cod de procedură civilă, și faptul că la dosarul cauzei prin serviciul de registratură, s-au depus:
-întâmpinarea formulată de pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care invocă excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași;
-răspuns la întâmpinare, formulat de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței teritoriale invocată prin întâmpinare de pârâtă.
Avocat V. M., pentru reclamantă, arată că nu poate vorbi de necompetență teritorială în condițiile în care baza susținerii acestei excepții a constituit-o contractul de finanțare or, obiectul judecății prezentei cauze nu este contractul de finanțare ci este nota de constatare a corecțiilor care a fost emisă în baza Ordonanței nr. 66/2011. Potrivit acestei ordonanțe sunt stabilite norme de competență obligatorie de la care părțile nu pot abdica printr-o convenție privată. În baza disp. art.50 alin. 5 și 8 din Ordonanța 66/2011 în baza căreia a fost emis actul administrativ ce face obiectul acestei judecăți se prevede în mod expres faptul că aceste acte administrative sunt supuse instanțelor de contencios administrativ; potrivit legii, coroborând această dispoziție cu art. 10 din Legea 554, prin raportare la cuantumul valorii creanței, competența revine Curții de Apel Iași.
Solicită respingerea excepției de necompetență teritorială și depune cu titlu de practică judiciară sentința nr.446/19.12.2011 a Curții de Apel Suceava.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de contencios fiscal de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ în data de 09.04.2013 reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași a chemat în judecată pe pârâta M. Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene solicitând suspendarea executării Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare încheiată la data de 03.12.2012 de către Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul M. Dezvoltării Regionale și Turismului.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că este beneficiară a Contractului de finanțare nr.697/2010 cu titlu Centrul Social de tip rezidențial Galata Iași. Urmare a controlului efectuat de pârâtă a fost emisă Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare privind Contractul de finanțare nr.697/2010 încheiată la data de 03.12.2012 prin care în mod greșit s-a stabilit în sarcina sa o obligație de plată pentru suma de 504.893,71 de lei.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004, în temeiul căruia înțelege să formuleze prezenta cerere, prevede posibilitatea luării măsurii suspendării unui act administrativ dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Potrivit art. 2 lit. t din Legea 554/2004 prin caz bine justificat se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, iar paguba iminentă reprezintă, conform art. 2 lit. ș „prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Prin urmare „Existența unui caz bine justificat”, în sensul art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, modificată și completată, presupune că din împrejurările cauzei, din maniera în care a fost emis actul administrativ contestat să rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, ce constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. În cauză, acest caz nu este dovedit prin faptul că pârâta a încălcat principiul neretroactivității legii civile și a făcut aplicarea retroactivă a unor măsuri sancționatorii prevăzute pentru acte și fapte produse anterior intrării ei în vigoare.
Analizând condițiile sus menționate, prin prisma faptului că în cauză pârâta a încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii civile, iar prejudiciul iminent care ar interveni în caz de executare este evident, consideră că cerea de suspendare este întemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art.14 din legea 554/2004 precum și Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă și Regulamentul 2998/1995 privind protecția intereselor financiare ale UE.
Pârâta M. Dezvoltării Regionale și Turismului- Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene legal citata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta a invocat excepției necompetentei teritoriale arătând că prezenta acțiune este de competența Curții de Apel București. În acest sens se arată că potrivit dispozițiilor art.23 alin1 din Contractul de finanțare nr.697/2010, încheiat cu reclamanta „ în eventualitatea unui litigiu survenit în executarea acestui contract se va încerca soluționarea acestuia pe cale amiabilă. În situația în care nu se va ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente materială din raza teritorială a Municipiului București.”
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției necompetentei teritoriale arătând că prezenta acțiune este de competența Curții de Apel Iași. Susține reclamanta că Contractul de finanțare este integral implementat, astfel că nu se poate susține că ne aflăm în executarea acestui contract. În cauză obiectul litigiului nu este Contractul de finanțare, ci suspendarea executării Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare încheiată la data de 03.12.2012, care este un act administrativ de autoritate pentru care legiuitorul a stabilit prin OUG 66/2001 o procedură specială și o competență jurisdicțională specială ce nu pot fi înlăturate prin voința părților exprimată în contractul de finanțare.
Curtea, deliberând asupra excepției necompetentei teritoriale apreciază că excepția invocata este întemeiată urmând a fi admisa pentru următoarele motive:
Între părțile litigante a fost încheiat Contractului de finanțare nr.697/2010 cu titlu Centrul Social de tip rezidențial Galata Iași.
Potrivit art.2 din contract care reglementează durata contractului și perioada de implementare a acestuia „contractul își păstrează valabilitatea 5 ani după expirarea perioadei de implementare”. Prin urmare, chiar dacă Contractul de finanțare este integral implementat, potrivit prevederilor menționate, contractul nu a expirat, fiind valabil și în prezent, susținerile reclamantei fiind nefondate sub acesta aspect.
Potrivit dispozițiilor art.23 alin1 din Contractul de finanțare nr.697/2010, încheiat cu reclamanta „în eventualitatea unui litigiu survenit în executarea acestui contract se va încerca soluționarea acestuia pe cale amiabilă. În situația în care nu se va ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente materială din raza teritorială a Municipiului București.”
Urmare a controlului efectuat de pârâtă a fost emisă Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare privind Contractul de finanțare nr.697/2010 încheiată la data de 03.12.2012 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație de plată pentru suma de 504.893,71 de lei. Nota de constarea a cărei suspendare se solicită în prezenta cauză privește așa cum însăși titlul său menționează Neregulile și Stabilirea Corecțiilor Financiare privind Contractul de finanțare nr.697/2010, fiind indisolubil legată de Contractul de finanțare dintre părți, în condițiile în care a fost emisă ca urmare a executării acestui contract.
Curtea constată că obiectul litigiului de fată îl constituie suspendarea executării Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare încheiată la data de 03.12.2012 de către Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul M. Dezvoltării Regionale și Turismului, creanța respectivă fiind asimilată unei creanțe fiscale .
În acest sens curtea mai reține că art. 2 lit. j) din OUG 66/2011 creanțe bugetare rezultate din nereguli reprezintă sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Potrivit art. 2 alin 2) Fondurilor europene le sunt aplicate normele juridice comune fondurilor publice, cu excepția cazului în care normele europene prevăd altfel.
Potrivit art. 51 din OUG 66/2011 (2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, întrucât OUG 66/2011 nu prevede o competență jurisdicțională specială, așa cum în mod eronat susține reclamanta, făcând expres trimitere la dispozițiile legii generale 554/2004, în cauză competența de soluționare se stabilește în conformitate cu art.10 din legea 554/2004 .
Conform art. 10 alin 1 indice 1din legea 554/2004 așa cum a fost modificat de legea 76/2012, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, din punct de vedere material, competența revenind curții de apel.
Potrivit dispozițiilor art.10 „(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. ”
Cum în cauză dispozițiile legale prevăd o competență alternativă, părțile sunt îndreptățite ca prin convenția lor să opteze pentru una din cele două instanțe deopotrivă competente. Potrivit contractului de finanțare dintre părți reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, astfel că, în atare condiții, în cauză competența de soluționare a pricinii revine Curții de Apel București.
Art. 129 alin 3 din Noul C.pr.civ în forma în vigoare la momentul formulării prezentei acțiuni statuează că necompetenta teritorială este de ordine privată, putând fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare conform art. 130 alin 3 din Noul C.pr.civ .
Fața de considerentele arătate, având în vedere că pârâtul a înțeles să invoce prin întâmpinarea formulată excepția necompetentei teritoriale, curtea o va admite și în baza art. 132 alin 3 cod procedura civila, va declina competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași cu sediul în Iași, ..57 A, județ Iași în contradictoriu cu pârâta M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene având sediul în București, ., Sector 5 în favoarea Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași invocată de pârâta M. Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași cu sediul în Iași, .. 57 A, județul Iași în contradictoriu cu pârâta M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, având sediul în București, ., Sector 5 în favoarea Curții de Apel București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi 17.06.2013.
Președinte
M. C.
Grefier
O. F.
Red/tehnoredMC
2 ex/21.06.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 306/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2914/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
