Anulare act administrativ. Decizia nr. 4082/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4082/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 5003/111/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012 - R
DECIZIA NR. 4082/CA/2013 – R
Ședința publică din 6 noiembrie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 4692/CA din 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei – consilier juridic C. V., în baza delegației de reprezentare depuse la dosar și reprezentantul intimate – avocat C. V., în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Bihor – Cabinet de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează că recurenta nu arată, prin recursul formulat, care sunt criticile aduse sentinței pronunțate de instanța de fond, atât ca și chestiune de netemeinice, cât și de nelegalitate.
Corect a surprins instanța de fond situația de fapt și a făcut o corectă apreciere a materialului probator. După cum rezultă din adeverința depusă la dosarul de fond, în mai 2011 s-a acordat un credit nou societății intimate, cu dobânzi noi și pentru care s-au adus garanții noi.
Depune la dosar note de ședință și dovada cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4692/CA din 18.06.2013 Tribunalul Bihor a admis în parte ca întemeiată acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Bihor și, în consecință, a anulat actele administrative nr.2717 din 10.04.2012 și nr.2009 din 17.02.2012 emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Bihor. A obligat pârâtul să acorde reclamantei, pentru creditul contractat prin contractul de linie de credit revocabilă nr._/175 actualizat în data de 13.05.2011 încheiat cu CEC Bank – Sucursala Oradea, subvenția prevăzută de O.G. nr.25/2010, calculată în conformitate cu prevederile art.12 din acest act normativ și să plătească reclamantei suma de 843,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta desfășoară activitate în sectorul producției primare de produse agricole, aspect necontestat în cauză.
În calitate de producător agricol, reclamanta a încheiat cu CEC Bank – Sucursala Oradea contractul de linie de credit revocabilă nr._/175 din 19.05.2010. Acest contract a fost actualizat la data de 13.05.2011, când s-a acordat un credit nou (linie de credit) în cuantum de 700.000 lei cu destinația de finanțare a activității curente, pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de 20.05.2011 și până la data de 19.05.2012, încheindu-se în acest sens actul adițional nr.1/13.05.2011 la contractul de credit nr._/175 (f.25-43, 44-45).
La data de 10.02.2012, reclamanta a formulat cerere de acord prealabil pentru finanțare prin rambursare a diferenței de dobândă pentru creditul contractat la data de 19.05.2011, în temeiul O.G. nr. 25/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr.206/2011.
Prin actul administrativ nr.2009/17.02.2012 (f.8-9), pârâta A.P.I.A – Centrul Județean Bihor i-a notificat respingerea cererii, motivând că, în raport de prevederile art.2 alin.2 din O.G. nr.25/2010, contractul de linie de credit revocabilă nr._/175 din 19.05.2010 nu se încadrează în prevederile O.G. nr.25/2010.
Față de acest refuz al pârâtei, reclamanta a declanșat procedura administrativă prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, prin contestația înregistrată la pârâtă sub nr.2717 din 14.03.2012 (f.13), solicitând revocarea notificării nr.2009/17.02.2012 prin care s-a respins cererea de acord prealabil pentru finanțare nr.1699/10.02.2012.
Prin actul administrativ nr.2717/10.04.2012 (f.6), pârâta a respins contestația administrativă, stabilind că notificarea nr.2009/17.02.2012 rămâne valabilă.
Raportând situația de speță la textele legale incidente, instanța de fond a apreciat că refuzul pârâtei de a emite acordul prealabil pentru finanțare pentru creditul contractat de reclamantă la data de 13.05.2011, în temeiul prevederilor O.G. nr.25/2010, este nejustificat.
În conformitate cu art.1 din O.G. nr.25/2010 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat temporare privind asigurarea accesului la finanțare în agricultură, „scopul prezentei ordonanțe îl reprezintă instituirea unei scheme temporare de ajutor de stat în agricultură, denumită în continuare schemă, care are ca obiectiv măsuri de stimulare a accesării creditelor bancare în condiții financiare avantajoase”.
Potrivit art.2 alin.1 și 2 din acest act normativ, prezenta schemă se aplică în sectorul producției primare de produse agricole, tuturor contractelor de credit încheiate de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe până la data de 31.12.2011 inclusiv și constă în subvenționarea ratei dobânzii la creditele bancare contractate de producătorii agricoli cu instituțiile de credit sau cu instituțiile financiare nebancare.
Reținând că prin art.17 din O.G. nr.25/2010 se prevede că dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică începând cu data la care a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr.372/2010 de autorizare a ajutorului de stat pentru România, respectiv data de 28.01.2011, rezultă că schema temporară de ajutor de stat în agricultură se aplică tuturor contractelor de credit încheiate de la data de 28.01.2011 până la data de 31.12.2011 inclusiv.
Pârâta a refuzat să emită acordul prealabil pentru finanțare solicitat de reclamantă, apreciind că linia de credit acordată prin actul adițional nr.1/13.05.2011 la contractul nr._/175/19.05.2010 nu se încadrează în prevederile art.2 alin.2 din O.G. nr. 25/2010 actualizată prin Legea nr.206/2011, nefiind un credit nou.
Contrar susținerilor pârâtei, instanța de fond a apreciat că împrejurarea că părțile au decis actualizarea contractului de linie de credit revocabilă nr._.01/175 din 19.05.2010 și nu încheierea unui nou contract de credit la data de 13.05.2011, nu determină concluzia că în realitate nu s-a acordat un credit nou.
Din analiza prevederilor contractului nr._.01/175/19.05.2010, a actului adițional nr.1/13.05.2011 și a adeverinței nr.2530/23.02.2012 emisă de CEC Bank – Sucursala Oradea (f.10), rezultă fără echivoc faptul că linia de credit acordată inițial a fost achitată de reclamantă, iar la data de 19.05.2011 s-a acordat o nouă linie de credit, în cuantum de 700.000 lei, pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de 20.05.2011 și până la data de 19.05.2012.
Prin urmare, esențial pentru a constata aplicabilitatea prevederilor art.2 din O.G. nr.25/2010, este că reclamanta a contractat un credit nou prin actul adițional nr.1/13.05.2011, distinct de creditul anterior acordat în temeiul contractului de credit nr._.01/175 din 19.05.2010, modalitatea pentru care au optat părțile, respectiv actualizarea contractului de credit și nu încheierea unui contract de credit distinct fiind doar o formalitate, lipsită de relevanță juridică sub acest aspect.
Pentru aceste motive, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a anulat actul administrativ nr.2717 din 10.04.2012 emis de pârâtă, prin care s-a respins contestația administrativă, precum și actul administrativ nr.2009 din 17.02.2012, prin care s-a respins cererea reclamantei de acord prealabil pentru finanțare, și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul să acorde reclamantei, pentru creditul contractat prin contractul de linie de credit revocabilă nr._/175 actualizat în data de 13.05.2011 încheiat cu CEC Bank – Sucursala Oradea, subvenția prevăzută de O.G. nr.25/2010, calculată în conformitate cu prevederile art.12 din acest act normativ.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la acordarea subvenției cuantificată la suma de 35.516,37 lei, pretinsă prin precizarea de acțiune (f.47) și dovedită prin modul de calcul prezentat în înscrisul depus în ședința de judecată din 11.06.2013 (f.61), reținând că pârâta a contestat acest mod de calcul și în lipsa depunerii la dosar a tuturor elementelor de referință prevăzute de art.12 din O.G. nr.25/2010 pentru stabilirea valorii subvenției, instanța de fond a respins această solicitare, urmând ca valoarea subvenției să fie stabilită și calculată în conformitate și cu respectarea prevederilor art.12 din O.G. nr.25/2010.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 C.proc.civ., conform cărora „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, ținând seama că s-a constatat caracterul întemeiat al cererii reclamantei, instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă, dovedite în cauză, respectiv la plata sumei de 800 lei reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (justificat cu împuternicirea avocațială, factura nr.346/18.02.2013 și extrasul de cont din 13.03.2013), la care s-a adăugat taxa judiciară de timbru de 43 lei și timbru judiciar de 0,60 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean Bihor, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
In motivarea recursului, recurenta a arătat motivarea instanței de judecată este nelegală și netemeinică având în vedere prevederile art. 1 din O.G. nr. 25/2010 care precizează că "Scopul prezentei ordonanțe îl reprezintă instituirea unei scheme temporare de ajutor de stat în agricultură, denumită în continuare schemă, care are ca obiectiv măsuri de stimulare a accesării creditelor bancare în condiții financiare avantajoase."
Art.2 alin.2 din O.G. nr. 25/2010 prevede că "Schema se aplică tuturor contractelor de credit încheiate de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe până la data de 31 decembrie 2011 inclusiv."
În conformitate cu art. 17 din O.G. nr. 25/2010 "Prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu data la care a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr. 372/2010 de autorizare a ajutorului de stat pentru România, respectiv data de 28 ianuarie 2011."
Având în vedere cele de mai sus, schema temporară de ajutor de stat în agricultură se aplică tuturor contractelor de credit încheiate de la data de 28 ianuarie 2011 până la data de 31 decembrie 2011 inclusiv.
Astfel, instanța de judecată a constatat, în mod greșit, aplicabilitatea dispozițiilor OG 25/2010 cu privire la un act adițional la un contract de credit încheiat înainte de . actului normativ incident în materie.
Apreciază că, în situația intimatei, este vorba nu despre contractarea unui credit, ci despre modificarea unei relații contractuale bancare a cărei derulare a început în anul 2010, respectiv contractul de linie de credit revocabilă nr._.01/175 din 19.05.2010 încheiat cu CEC Bank - Sucursala Oradea.
Având în vedere prevederile art. 1 alin. 1 din OG 25/2010, potrivit căruia scopul ajutorului de stat îl reprezintă stimularea accesării creditelor bancare în condiții financiare-avantajoase, conduce la concluzia că intenția legiuitorului a fost aceea de a interveni pe un segment de piață deficitar în scopul favorizării agricultorilor care au dificultăți în inițierea unui raport cu banca și derularea sa în condiții normale.
Acesta este și motivul pentru care se impune condiția ca respectivele contracte să fie încheiate în perioada de referință, dovedindu-se astfel viabilitatea acestui ajutor.
Ca atare, este vorba despre contracte noi, acestea materializând un raport nou cu banca.
Faptul că legiuitorul a explicat în actul normativ analizat, prin art. 3, semnificațiile unor 3 expresii, are tocmai rolul de a asigura înțelegerea lor corectă și uniformă și facilitează interpretarea literară a actului normativ.
Interpretarea gramaticală/literală a normei juridice de la art. 2 alin 2 al OG 25/2010, citată mai sus, ne-a condus la concluzia că actul adițional nr. 1 din 13.05.2011 si contractul de linie de credit revocabilă nr._.01/175 din 19.05.2010 nu îndeplinesc condițiile pentru acordarea ajutorului solicitat.
Prin actul adițional amintit nu se contractează produse bancare noi, iar faptul că intimata a adus, în perioada avută în vedere de legiuitor pentru acordarea ajutorului temporar de stat, modificări unei relații contractuale bancare a cărei derulare a început în anul 2010, nu este similar cu contractarea unui credit așa cum este el definit la art. 3 lit. b) din OG 25/2010.
Apreciază că actul adițional încheiat la data de 13.05.2011 nu constituie un contract nou, distinct de contractul nr._.01/175 din 19. 05. 2010, aspect precizat și de către intimată în acțiunea introductivă.
Astfel, atât contractul de linie de credit revocabilă cu nr._.01/175 din 19 mai 2010 cât și actul adițional la contractul în cauză nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 25/2010 art. 2 alin.2. actualizată prin Legea nr. 206/07.11.2011.
Până în prezent nu au fost alocate sume de bani de la bugetul de stat pentru implementarea schemei de ajutor de stat în cauză în conformitate cu prevederile art. 8 din O.G. nr. 25/2010.
Având în vedere aspectele amintite, solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a actelor administrative.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod. proc. civ, art. 3041 Cod. proc. civ, O.G. nr. 25/2010.
Prin notele de ședință, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea in totalitate a hotărârii recurate, ca temeinica si legala.
In apărare se arată că societatea desfășoară activitate în sectorul producției primare de produse agricole și a încheiat contractul de linie de credit revocabilă nr._/175 din 19 mai 2010 cu CEC Bank - Sucursala Oradea. Acest contract a fost actualizat la data de 13.05.2011 când s-a obținut un credit nou de la aceeași instituție bancară cu destinația de finanțare a activității curente, încheindu-se în acest sens un act adițional la contractul de credit nr._/175.
Cu alte cuvinte, societatea a contractat un nou credit în luna mai a anului 2011, fără a încheia însă un contract de credit distinct de primul.
Acest aspect reiese fără echivoc atât din Adeverința nr. 2530/23.02.2012 eliberată de CEC Bank, cât și din noua Adeverință, cu nr. BH/14.321/05.11.2013 și în care se specifică faptul că Actul adițional a fost încheiat în condițiile în care societatea a fost supusă unei noi analize financiare, aceasta însemnând că a fost întocmit un nou dosar de creditare, condițiile de acordare au fost cu totul altele, raportat la dobânzi, comisioane și garanții, valoare credit.
Concluzia nu poate fi decât aceea că este vorba de un nou credit, chiar dacă, ca modalitate de lucru a băncii, s-a denumit acest contract ca fiind un act adițional la primul credit.
Considerentele recursului nu pot fi luate în considerare atâta timp cât societatea nu derogă de la scopul pentru care O.G. nr. 25/2010 a fost emisă. Dacă nu avea nevoie de creditul de care face vorbire, nu l-ar fi contractat și nu ar fi solicitat această formă de ajutor. Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, reiese că acestea sunt pur formale și nu fac altceva decât să reia apărările din formulate în primă instanță.
Creditul în legătură cu care a solicitat subvenționarea a fost acordat la data de 19.05.2011, deci înăuntrul perioadei stabilite de O.G. nr. 25/2010. Prin urmare, contractul de credit încheiat în luna mai a anului 2010 a fost actualizat în luna mai a anului 2011 odată cu încheierea unui act adițional la acesta, act prin care s-a acordat intimatei un nou credit ale cărui detalii sunt clar specificate în Adeverința nr. 2530/23.02.2012: valoarea creditului (700.000 lei), dobânda la credit (11.65% pe an), rating beneficiar (1.75 %), data de acordare a creditului (19.05.2011), data de rambursare a creditului (19.05.2012) și situația plății dobânzilor la credit, la data de 31.12.2011. Ratele lunare au fost achitate în conformitate cu graficul de rambursare și la termenele scadente stabilite prin contract.
Alegațiile recurentei cu privire la faptul că societatea nu s-ar încadra în prevederile O.G. nr. 25/2010, nu pot fi primite atâta timp cât nu rezultă de nicăieri că acest credit nu a fost contractat de către societate de la o instituție bancară în luna mai a anului 2011 și că acesta ar trebui exclus de la prevederile O.G. nr. 25/2010. Ar fi extrem de formalist să ne raportăm strict la data încheierii contractului de linie de credit nr._/175 și să nu ținem cont de scopul urmărit de legiuitor odată cu redactarea actului normativ mai sus menționat, arată intimata.
Ceea ce interesează atunci când se analizează o cerere de acord prealabil pentru finanțarea prin rambursare a diferenței de dobândă plătită pentru un credit bancar contractat de un producător agricol este data la care a fost acordat respectivul credit, iar nu data la care a fost încheiat contractul de creditare.
Creditul acordat societății la data de 19.05.2011 trebuie considerat ca fiind contractat în temeiul O.G. nr. 25/2010 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat temporare privind asigurarea accesului la finanțare în agricultură. Conform art. 17 din acest act normativ, prevederile ordonanței se aplică începând cu data la care a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr. 372/2010 de autorizare a ajutorului de stat pentru România, respectiv data de 28 ianuarie 2011. Prin urmare, dat fiind faptul că data de acordare a creditului de finanțare a activității agricole desfășurată de societate a fost ulterioară datei la care O.G. nr. 25/2010 a început să producă efecte, consideră că dispozițiile normative conținute de aceasta privind acordarea subvenției producătorilor agricoli se aplică și în cazul subscrisei, astfel cum de fapt, corect, a constat instanța de fond.
De asemenea, în sprijinul afirmațiilor sale, arată că, în conținutul actului adițional nr. 1 din 13.05.2011 la contractul de credit nr._.01/175 din data de 19.05.2010, se precizează la art. 1 și 2 faptul că părțile sunt de acord să continue executarea contractului de linie de credit astfel cum acesta a fost semnat inițial, cu condiția respectării modificărilor și completărilor introduse prin actul adițional menționat. Totodată, părțile au convenit ca respectivul contract de credit sași păstreze numărul de înregistrare inițial, de la data acordării primului credit, chiar dacă acesta a fost actualizat ulterior prin acordarea unui nou credit bancar.
Față de toate aceste chestiuni, consideră că recursul este nefondat, sentința pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală, această instanță refuzând să interpreteze mecanic și formalist o prevedere legală, a cărei scop este să producă efecte.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contractul de linie de credit revocabilă nr._/175 din 19.05.2010, încheiat de reclamanta intimată, în calitate de producător agricol, cu CEC Bank – Sucursala Oradea a fost actualizat la data de 13.05.2011, când s-a acordat un credit nou în cuantum de 700.000 lei cu destinația de finanțare a activității curente, pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de 20.05.2011 și până la data de 19.05.2012, încheindu-se în acest sens actul adițional nr.1/13.05.2011 la contractul de credit nr._/175 (f.25-43, 44-45).
Ca atare, cererea reclamantei de acord prealabil pentru finanțare prin rambursare a diferenței de dobândă pentru creditul contractat la data de 19.05.2011, formulată la data de 10.02.2012 în temeiul O.G. nr. 25/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr.206/2011 este întemeiată.
Contrar susținerilor recurentei, în speță este aplicabil textul art.2 alin.2 din OG 25/2010, potrivit căruia, prezenta schemă se aplică în sectorul producției primare de produse agricole, tuturor contractelor de credit încheiate de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe până la data de 31.12.2011 inclusiv și constă în subvenționarea ratei dobânzii la creditele bancare contractate de producătorii agricoli cu instituțiile de credit sau cu instituțiile financiare nebancare.
Astfel, din înscrisurile de la dosar rezultă faptul că, prin actul adițional nr.1/13.05.2011, reclamanta a contractat un credit nou în cuantum de 700.000 lei, pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de 20.05.2011 și până la data de 19.05.2012, distinct de creditul anterior acordat în temeiul contractului de credit nr._.01/175 din 19.05.2010, linia de credit acordată inițial fiind achitată de reclamantă.
Atâta vreme cât noul credit a fost contractat prin actul adițional la data de 13.05.2011, iar potrivit art.17 din O.G. nr.25/2010, dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică începând cu data la care a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr.372/2010 de autorizare a ajutorului de stat pentru România, respectiv data de 28.01.2011, schema temporară de ajutor de stat în agricultură aplicându-se, astfel, tuturor contractelor de credit încheiate de la data de 28.01.2011 până la data de 31.12.2011 inclusiv,refuzul pârâtei de a emite acordul prealabil pentru finanțare pentru creditul contractat de reclamantă la data de 13.05.2011, în temeiul prevederilor O.G. nr.25/2010, este nejustificat.
Față de aceste precizări, susținerea recurentei în sensul că prin actul adițional nu se contractează produse bancare noi nu poate fi reținută raportat la împrejurarea că, prin acest act, reclamanta a contractat un credit nou în cuantum de 700.000 lei, pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de 20.05.2011 și până la data de 19.05.2012, distinct de creditul anterior acordat în temeiul contractului de credit nr._.01/175 din 19.05.2010.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean Bihor împotriva Sentinței nr. 4692 din 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în totul.
Va obliga partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 4692 din 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
Red. dec. - R.C.- 28.11.2013
Jud. fond - E. D.
Dact.M.M-2ex.- 28.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2446/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 3858/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
