Anulare act administrativ. Decizia nr. 2012/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2012/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 4090/111/2010
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2010 - R
DECIZIA NR. 2012/CA/2013 – R
Ședința publică din 30 aprilie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurentul-reclamant O. M., domiciliat în com. Finiș, ., jud. Bihor și de recurentul-expert S. N., domiciliat în Iași, ., .. A, . în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimații-pârâți P.F.A. N. S. V., domiciliat în com. Finiș, ., jud. Bihor și P. C. Finiș, domiciliat în com. Finiș, ., jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 6845/CA din 07.12.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 24 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheierea ce face parte din prezenta și când, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de azi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 6845/CA din 07.12.2012 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul O. M. împotriva pârâților PFA N. V. și P. C. Finiș, a obligat reclamantul să achite pârâtului PFA N. V. suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a obligat reclamantul să restituie cheltuielile avansate de stat în sumă de 7.000 lei, reprezentând ajutorul public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtului PFA N. S. V. i s-a eliberat de către pârâta P. C. Finiș autorizația de construire nr. 3/06.07.2009 privind desfășurarea activităților de tâmplărie și dulgherie, în conformitate cu Legea nr. 571/2003 și în baza Hotărârii Consiliului Local al C. Finiș nr. 36/2009. Pârâtul desfășoară activitatea de tâmplărie și dulgherie la un atelier pe care l-a construit în satul Fiziș, nr. 45, . N. și-a vizat anual autorizația de funcționare, în 2009, 2010 și 2011, potrivit înscrisului de la fila 69, astfel că sunt neîntemeiate afirmațiile reclamantului privind nulitatea autorizației pentru lipsa vizării ei, motiv pentru care instanța va respinge pretențiile reclamantului cu privire la anularea autorizației sub acest aspect. De asemenea, anterior eliberării autorizației de funcționare, pârâtul a obținut și autorizația de mediu nr. 137/03.04.2009 pentru desfășurare de lucrări de tâmplărie și dulgherie. Pârâtul a încheiat și contract de prestări servicii de salubrizare nr. 1896/30.10.2008 cu P. Finiș și contract de prestări servicii publice de vidanjare pentru persoane fizice și agenții economici din 27.10.2008 cu agentul economic ..
Cu privire la celelalte motive invocate de reclamant pentru anularea autorizației de funcționare, respectiv poluarea fonică și poluarea chimică a apei și solului, instanța constată că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, din probele administrate rezultând o situație de fapt contrară celor afirmate de acesta.
Astfel, din buletinul de analize chimice emis la 02.03.2010, în urma probelor recoltate din apa din fântâna reclamantului, s-a constatat o cantitate de nitrați ce depășește limita admisă, o oxidabilitate și turbiditate ușor crescută, însă nu din cauza activității desfășurate de pârât.
Din rezoluția din 07.06.2010, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Beiuș în Dosarul nr. 128/P/2010 format ca urmare a plângerii penale formulate de reclamant pentru săvârșirea infracțiunii de infectare a apei de către pârâtul PFA N., rezultă că în cursul cercetărilor penale s-a dispus efectuarea unui control igienico sanitar. Acest control s-a efectuat la data de 31.05.2010, de către Direcția de Sănătate Publică Bihor, atât la atelierul de tâmplărie, cât și la fântâna reclamantului, ocazie cu care s-a stabilit că fântâna reclamantului este amplasată și exploatată necorespunzător în cadrul gospodăriei, respectiv în aval față de locul de depozitare a deșeurilor zootehnice, iar apele uzate menajere sunt evacuate în șanț deschis, situat în imediata vecinătate a fântânii. Se concluzionează că, în speță, cantitățile mari de nitrați au origine telurică și nu se datorează atelierului de tâmplărie din vecinătate, iar depășiri ale culorii, gustului și turbidității se datorează faptului că fântâna este construită necorespunzător, adâncimea stratului folosit fiind de aproximativ un metru ceea ce contravine prevederilor art. 27 din OMS nr. 536/1997.
„F. trebuie amplasata și construită, astfel încât sa fie protejata de orice sursa de poluare și sa asigure accesibilitatea. In situația în care construcția fantanii nu asigura protecția apei, iar adâncimea acviferului folosit este mai mica de 10 m, amplasarea fântânii trebuie sa se facă la cel puțin 10 m de orice sursa posibila de poluare: latrina, grajd, depozit de gunoi sau deșeuri de animale, cotete etc.
Adâncimea stratului de apa folosit nu trebuie sa fie mai mica de 4 m.”
Și martorul audiat în cauză, Ș. R. I., care locuiește vis-a vis de pârâtul PFA N., arată că acesta depozitează talașul rezultat din activitatea de tâmplărie într-un șopron în grădină, iar referitor la reziduurile poluate constând în vopsele sau ulei nu a văzut unde sunt depozitate, dar nu a văzut să fie aruncate în stradă, în pârâu, așa cum susține reclamantul. În același sens declară și martorul Tal I., care arată că nu a văzut reziduuri rezultate din activitatea de tâmplărie pe care pârâtul să le fi aruncat în pârâiașul din fața casei și nici nu a simțit vreodată un miros specific care să provină de la astfel de deșeuri.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că, într-adevăr, apa din fântâna reclamantului este poluată, însă sursa de poluare nu o constituie reziduurile rezultate din activitatea de tâmplărie desfășurată de pârât.
În ceea ce privește nivelul zgomotului, din buletinele de analiză nr. 453/17.11.2008 depuse la dosar rezultă că nivelul zgomotului se află în limitele admise de lege, martorul Ș. R. declarând la rândul său că zgomotul produs de atelierul pârâtului nu este unul care să-l deranjeze, el locuind vis-a vis de pârât. În ceea ce privește declarația martorului Tal I., aceasta nu a putut fi luată în considerare sub acest aspect, dat fiind că martorul a declarat că nu aude bine.
Lipsa autorizației de construire a atelierului nu constituie un motiv de anulare a autorizației de funcționare, pârâtul având posibilitatea intrării în legalitate sub acest aspect. Pârâtul a fost amendat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Crișana” al Județului Bihor, însă pentru modul de exploatare a instalațiilor electrice și utilizarea sistemului de încălzire cu deficiențe, nu pentru folosirea în mod necorespunzător de substanțe poluate, astfel că sancționarea sa contravențională nu are relevanță în cauză. De altfel, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Crișana” al Județului Bihor a constat că substanțele folosite de pârât sunt „pe bază de apă” nefiind inflamabile.
Deși nu constituie un raport de expertiză, potrivit prevederilor legale, instanța de fond a reținut totuși, că în concluziile preliminare expuse de expertul desemnat în cauză, acesta a arătat că nivelul zgomotului nu depășește nivelul de poluare fonică maxim admis, fiind de 9,503 dB, în vreme ce limita maximă e de 50 dB, iar solul nu este poluat ca urmare a folosirii utilajelor și produselor din atelierul de tâmplărie. În cea ce privește apa pârâului, expertul a arătat că singurul indicator depășit e cel referitor la substanțele organice extractibile care provin de la dejecții animaliere, lichide, detergenți și spumă de săpun, din uleiuri și grăsimi vegetale. Apa din fântâna reclamantului este poluată din cauza dejecțiilor animaliere lichide ale propriilor viețuitoare din curtea sa. Aceste concluzii nu sunt însă susținute și de probele efectuate de către expert, din cauza neîndeplinirii obligațiilor procedurale pe care atât reclamantul . cât și expertul le avea, de a plăti contravaloarea expertizei, potrivit art. 170 C.p..c, respectiv ultimul de a depune raportul de expertiză cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat în acest sens (art. 209 C.p.c.), chiar și în situația în care s-a achitat doar un avans al onorariului expertizei (existând posibilitatea obținerii diferenței pe calea hotărârii pronunțate asupra fondului).
Ca o consecință a neîndeplinirii obligațiilor procedurale, în temeiul art. 170 C.p.c., instanța de fond a decăzut reclamantul din proba cu expertiză și, având în vedere că pentru plata parțială a acesteia s-a acordat ajutor public judiciar, însă reclamantul a avut un comportament nediligent, nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale stabilite în sarcina sa, în temeiul art. 19 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, instanța de fond a dispus restituirea cheltuielilor avansate de stat în sumă de 7.000 lei, reprezentând ajutorul public judiciar.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.p.c., instanța de fond a obligat reclamantul să plătească pârâtului PFA N. V. suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant O. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca nelegala si netemeinica, anularea Autorizației nr. 3/06.07.2009 de funcționare a activității de confecționare mobilier deținuta de pârât si emisa de P. comunei Finiș.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, prin sentința atacată s-a respins cererea de anulare a Autorizației nr. 3/06.07.2009 de funcționare a activității de confecționare mobilier deținuta de parat si emisa de P. comunei Finiș, jud. Bihor, în baza Legii nr. 571/2003 si a Hotărârii Consiliului Local al comunei Finiș nr. 36/2009.
Pe de alta parte, instanța de fond a dispus obligarea sa la restituirea ajutorului public judiciar avansat de stat în cuantum de 7.000 lei.
Apreciază ca hotărârea pronunțata de instanța de fond este nelegala si netemeinica, fiind contrara probelor administrate în cauza.
Astfel, în cadrul Procesului Verbal întocmit cu ocazia deplasării pe teren a expertului S. N. în vederea măsurării valorilor de poluare chimica si fonica, acesta a consemnat valori cu mult peste limita maxima admisa si în contradicție flagranta cu cele reținute în cadrul concluziilor raportului de expertiză întocmit. Cu toate acestea, instanța de fond s-a limitat să ia în considerare doar datele inserate în concluziile preliminare ale Raportului, fără a se preocupa să lămurească aspectele indicate de recurent în obiecțiunile depuse la dosarul cauzei.
În consecința, arată recurentul, chiar și în ipoteza în care ar fi dispus de suma necesară plății onorariului de expert, nu ar fi fost de acord sa efectueze plata acestuia.
În drept, a invocat prevederile art. 299 și urm. Cod de procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs și recurentul-expert S. N., solicitând admiterea recursului.
Apreciază recurentul că sentința recurată este nelegală în ceea ce privește onorariul expertului judiciar, întrucât în data de 09.02.2012, a depus la dosarul cauzei o adresă prin care a detaliat costurile implicate de expertiza pe care urma să o efectueze.
La termenul din data de 17.10.2012, s-a prezentat în instanță și a depus concluziile raportului de expertiză și a învederat instanțe faptul că pentru finalizarea lucrării de expertiză a fost nevoie de recoltarea mai multor probe care au fost trimise Departamentului de Inginerie și Managementul Mediului, rezultatele analizelor fiindu-i comunicate nesemnate și neștampilate pentru a putea definitiva raportul de expertiză tehnică, originalele urmând să-i fie transmise după ce va fi virată contravaloarea acestora în sumă de 9.130 lei + 4315 Iei.
A depus la dosar, în original, ordinele de plată, ordinul de plată în sumă de 9130 lei, reprezentând contravaloarea analizei probe sol, apă, măsurători de sunet și ordinul de plată în sumă de 4.315, reprezentând contravaloare analize probe apă, sol, corespondență, deplasare.
A efectuat raportul de expertiză necesar în cauză, în baza analizelor care i-au fost transmise de laboratorul specializat și acreditat, analize care i-au fost transmise în copii simple tocmai pentru că nu a fost virată contravaloarea acestora de către intimatul reclamant.
La termenul din data de 17.10.2012, a învederat instanței că în termen de 10 zile de la comunicarea ordinelor de plată, urmează să depună la dosarul cauzei integral Raportul de expertiză ce era deja întocmit.
Instanța de fond a dispus amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată la data de 28.11.2012, pentru ca intimatul reclamant să facă dovada achitării sumelor solicitate de către expert, conform ordinelor de plată depuse la dosar.
Până la termenul de judecată din data de 28.11.2012, intimatul reclamant nu a virat în contul Biroului local de Expertiză Iași, sumele dispuse de instanța de fond la termenul din data de 17.10.2012.
Așa cum reiese din încheierea instanței din data de 28.11.2012, instanța a pus în discuția părților obligativitatea achitării diferenței de cost a lucrării, raportul de expertiză care era deja efectuat urmând să fie depus de către expert după achitarea acestor diferențe și semnarea, respectiv ștampilarea buletinelor de analiză de către laboratorul de specialitate.
Intimatul reclamant a arătat că nu va achita diferențele de onorariu expert motivat de faptul că nu are posibilități financiare, fiind decăzut de instanță din proba cu expertiza.
Arată că întreaga motivare a Sentinței civile nr. 6845/CA2012, are la bază concluziile raportului de expertiză pe care le-a depus în cauză, astfel că, așa cum instanța l-a considerat pe intimatul reclamant în culpă și l-a obligat prin hotărârea pronunțată, la restituirea sumei de 7000 lei, acordată cu titlu de ajutor public judiciar, trebuia să-l oblige și la plata diferențelor de bani reprezentând contravaloarea analizelor care au stat la baza concluziilor depuse în cauză.
În drept, a invocat prevederile art. 304 din Codul de procedură Civilă.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât P.F.A. N. S. V. a solicitat respingerea ca nefondat și neîntemeiat a recursului declarat de recurentul O. M. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul expert S. N., a solicitat admiterea acestuia și obligarea reclamantului la plata sumelor solicitate de expert.
Instanța de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul O. M., se reține că în mod corect au fost avute în vedere de către prima instanță concluziile raportului de expertiză, depuse la filele 156-158 dosar, din care rezultă că nivelul zgomotului produs de utilajele pârâtului nu depășește nivelul de poluare fonică maxim admis, care este de 50 db.
Nu poate fi reținută lipsa de rol activ a instanței în clarificarea aspectelor ridicate de reclamant în obiecțiunile formulate cu privire la concluziile raportului de expertiză, în contextul în care acesta nu a contestat diferența de onorariu solicitată de expert și nici nu a procedat la achitarea acesteia, instanța de fond făcând o aplicare corectă în speță a prevederilor art. 170 Cod de procedură civilă.
Instanța de recurs va avea în vedere și faptul că, deși nu i s-a solicitat, expertul a depus în recurs răspunsul său cu privire la obiecțiunile formulate de reclamant, fiind detaliat modul în care acesta a determinat ponderea medie a zgomotului produs de utilajele pârâtului. Prin urmare, nu se poate reține existența unei neconcordanțe a valorilor zgomotului, consemnate în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 01.08.2012, și valorile consemnate în raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, expertul arătând că, pentru a determina valoarea zgomotului mediu produs de utilajele pârâtului, a scăzut din valoarea zgomotului măsurat cu utilajele în funcțiune valoarea zgomotului de fond.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul S. N., instanța reține că onorariul încasat de acesta se ridică la suma de 12.000 lei, prin recursul de față solicitându-se obligarea reclamantului la plata costului măsurătorilor sonometrice și analizelor probelor de sol și de apă.
Calculul sumelor solicitate de expert apare detaliat în înscrisul aflat la filele 153-154 dosar de fond, după cum urmează: 4.500 lei reprezintă costul măsurătorilor sonometrice (30 măsurători x 150 lei), 4.000 lei reprezintă costul analizelor pentru cele zece probe de sol recoltate din curtea pârâtului (10 probe x 400 lei), 630 lei reprezintă costul analizei probelor de apă recoltate din amontele și avalul pârâului, 4.000 lei reprezintă costul analizei probelor de sol recoltate din curtea reclamantului, iar 315 lei reprezintă costul analizei probei de apă recoltată din fântâna reclamantului.
Aceste costuri au fost determinate de expert pe baza tarifelor aprobate prin Ordinul nr. 1108/2007, depus în extras la filele 159-160 dosar de fond.
Din examinarea prevederilor acestui ordin, instanța reține că acesta stabilește tarifele ce urmează a fi percepute pentru lucrările și serviciile prestate de către autoritățile publice pentru protecția mediului, respectiv tarifele pentru lucrări și servicii prestate de către autoritățile competente pentru protecția mediului în cadrul activităților de prelevare, măsurare și analiză în laboratoarele autorităților pentru protecția mediului.
Analizele pentru care recurentul solicită plata sumei de 13.445 lei nu au fost efectuate de un laborator din cadrul unei autorități publice pentru protecția mediului, pentru a fi aplicabile tarifele prevăzute în cuprinsul Ordinului nr. 1108/2007. Probele de apă și de sol au fost predate pentru analiză Centrului de cercetare în ingineria mediului și evaluarea impactului- Departamentul de ingineria și managementul mediului din cadrul Universității Tehnice „G. A.” din Iași, rezultatul analizelor materializându-se în cele două buletine de analiza ce constituie Anexele 13 și 14 ale raportului de expertiză. La dosarul cauzei nu se regăsește nici un înscris emis de Centrul de cercetare în ingineria mediului și evaluarea impactului - Departamentul de ingineria și managementul mediului din cadrul Universității Tehnice „G. A.” din Iași din care să rezulte tariful perceput de acesta pentru analizele efectuate, împrejurare în raport de care, instanța apreciază că sumele solicitate de recurent, în baza unui Ordin inaplicabil în speță, sunt nejustificate.
La fel de nejustificate este și suma solicitată pentru măsurătorile sonometrice, care conform procesului verbal încheiat la data de 01.08.2012, au fost efectuate de domnul expert, astfel încât nici în privința acestora nu este aplicabil tariful prevăzut de Ordinul nr. 1108/2007. Instanța de recurs apreciază că suma de 12.000 lei încasată cu titlu de onorariu acoperă inclusiv prestația efectuată de domnul expert cu ocazia deplasării acestuia la față locului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentul reclamant va fi obligat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.
Ca urmare a respingerii recursului formulat de recurentul S. N., va fi respinsă cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-reclamant O. M., domiciliat în ., jud. Bihor și de recurentul-expert S. N., domiciliat în Iași, ., .. A, . în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimații-pârâți P.F.A. N. S. V., domiciliat în com. Finiș, ., jud. Bihor și P. C. Finiș, domiciliat în com. Finiș, ., jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 6845/CA din 07.12.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă O. M. să plătească părții intimate pârâte P.F.A. N. S. V. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge cererea recurentului S. N. de acordare a cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
Red.dec.-B.L./30.05.2013
Jud. fond-O. C.
Dact.M.M-2ex.- 30.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1665/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2168/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
