Anulare act administrativ. Decizia nr. 2797/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2797/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 463/35/2011*
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2011* - R
DECIZIA NR. 2797/CA/2013 – R
Ședința publică din 19 iunie 2013
Președinte: I. G.
Judecător: L. B.
Judecător: G. C.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta-pârâtă Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, cu sediul în Oradea, .. 4, jud. Bihor și din București, .. 13, sector 1 în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. A., cu domiciliul procedural ales la C.. av. P. I. din Oradea, .. 3, . împotriva Sentinței nr. 96/CA din 12.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei – consilier juridic C. G., în baza delegației de reprezentare emisă de recurentă și reprezentanta intimatei – avocat P. I., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța respinge excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare, cu motivarea că, față de prevederile art. 304 alin 1 din Codul de procedura civila este motivat.
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părților prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și, pe cale de consecința menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Arată că s-a făcut dovada că întrebările care i-au fost adresate intimatei de către membrii comisiei de concurs nu făceau parte din bibliografia furnizata, respectiv nu au fost formulate din bibliografia pentru domeniul economic pentru personalul cu atribuții financiar contabile.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 96/CA din 12.03.2012 Curtea de Apel Oradea a admis excepția inadmisibilității invocată de Autoritatea Națională a Vămilor în ceea ce privește preavizul și răspunsul la contestație, a admis în parte cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor privind anularea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 în sensul că a anulat parțial examenul în ceea ce o privește pe reclamantă. A admis cererea formulată de reclamanta I. A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor privind anularea Ordinului 7055/2.08.2011 emis de ANV în sensul că a anulat acest ordin. A dispus reîncadrarea reclamantei în funcția publică de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 47 la Biroul Financiar, contabilitate și Achiziții Publice din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Satu-M.. A obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 8.08.2011 și până la data reintegrării efective și a respins ca nedovedită cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepțiile invocate de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, respectiv excepția inadmisibilității în ceea ce privește preavizul și răspunsul la contestație, că sunt întemeiate și le-a admis în consecință.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de Autoritatea Națională a Vămilor în ceea ce privește preavizul și răspunsul la contestație, instanța de fond a admis-o.
Potrivit art.2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Or, preavizul nu este un act administrativ în sensul definiției de mai sus, nefiind în măsură să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, fiind doar un act premergător ordinului de eliberare din funcție. Nici răspunsul la contestație nu satisface cerințele care decurg din textul de lege invocat mai sus.
Ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește preavizul, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea excepției rămânerii fără obiect pe motiv că preavizul, respectiv răspunsul la contestație și-au produs efectele.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma susținerii examenului de testare profesională organizat de Autoritatea Națională a Vămilor în iulie 2011 în baza Ordinelor ANAF nr.2406/2011, 2407/2011 și 2619/2011, reclamanta nu a obținut punctajul necesar ocupării postului pentru care a optat, astfel că, prin Ordinul ANV 7055/2.08.2011 aceasta a fost eliberată din funcția publică de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 47 la Biroul Financiar, contabilitate și Achiziții Publice din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Satu-M..
Prin acțiune s-a solicitat anularea respectivului ordin de eliberare din funcție precum și a probei interviu organizată la 23.07.2011 de DJAOV Cluj, care au avut la bază Ordinele ANAF 2406/2011, 2407/2011 și 2619/2011, ordine care nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, iar nepublicarea în Monitorul Oficial atrage sancțiunea inexistenței actului respectiv, cu consecința inopozabilității (astfel cum s-a reținut și în cuprinsul Deciziei nr.5440/27.11.2009 a ÎCCJ).
Potrivit art.11 alin.1 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „în vederea intrării lor în vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile si ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile si alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
De asemenea, potrivit art.12 alin.3 din Legea 24/2000, „actele normative prevăzute la art. 11 alin. (1), cu excepția legilor si a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, daca în cuprinsul lor nu este prevăzuta o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca . se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilita prin text.”
În speță, Ordinele emise de ANAF nr.2407/2011 și 2619/2011 sunt acte normative, întrucât nu privesc persoane determinate, ci doar reglementează normativ, organizarea și statul de funcții care poate fi ocupat de diferite persoane pe perioada în care acestea sunt în vigoare. Este evident, astfel, caracterul impersonal al acestora.
Ordinul 2407/2011 a fost emis în temeiul HG 110/2009 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, iar potrivit art.4 pct.24 din această hotărâre, una dintre atribuțiile ANV este și aceea de a întocmi studii, analize si a elabora proiecte de acte normative privind organizarea activității proprii, pe care le supune președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala pentru a fi valorificate si promovate.
Întrucât Ordinul 2407/2011, precum și Ordinul 2406/2011 reglementează structura organizatorică și statele de funcții, cu alte cuvinte, vizează organizarea activității proprii, astfel cum se precizează în HG 110/2009, s-a apreciat că nu se poate susține că au caracterul unor acte individuale.
Ca atare, susținerea pârâtului că nu era necesară publicarea întrucât ordinele învederate nu au caracter normativ nu poate fi reținută, împrejurarea că ordinele privesc doar organizarea ANV și angajații acesteia, neputându-le transforma în acte administrative individuale atâta vreme cât, chiar în cuprinsul HG 110/2009 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale a Vămilor se arată expres că organizarea activității proprii se realizează prin intermediul actelor normative. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite faptul că, la data organizării examenului se poate aprecia numărul personalului angajat care urmează să se prezinte la examen, nu se cunoaște numele celor care vor promova examenul și nici al celor care vor ocupa anumite funcții pe parcurs, pe perioada cât actele normative atacate sunt în vigoare.
Un grad mai redus de generalitate nu transformă un act administrativ normativ într-un act administrativ individual, tot astfel cum, o aplicare teritorială, temporală sau personală mai redusă, nu conferă unui act administrativ caracter individual.
Caracterul esențial al actelor administrative normative este acela al „reglementării secundum legem, respectiv, actele administrative normative sunt norme de organizare și executare a normelor primare din lege sau din hotărâri ale guvernului, prezentând caracteristicile acestora: generalitate, impersonalitate, abstracțiune. Caracterul mai redus sau mai extins al acestor caracteristici pune în discuție actul administrativ doar sub aspectul cuprinderii și al sferei sale de aplicare, fără a-l transforma însă într-un act administrativ individual.
În speță, Ordinele 2406/2011 și 2407/2011 nu sunt decât o etapă intermediară a procesului juridic normativ, din aceste ordine derivând doar indirect drepturi subiective individuale, care le confirmă caracterul normativ, întrucât din actele administrative individuale derivă direct drepturi și obligații, cum este cazul ordinelor de eliberare din funcție care privesc o persoană determinată.
Un alt argument care vine în susținerea celor menționate mai sus este și acela că, spre deosebire de actele normative, actele individuale trebuie să se comunice persoanelor determinate la care se referă or, în speță, ordinele atacate au fost comunicate la locul de muncă al angajaților ANV în vederea punerii lor în aplicare, și nu personal, fiecărui angajat. Data comunicării este importantă în cazul ordinelor individuale întrucât, în termen de 30 de zile de la data respectivă, persoanele vizate pot declanșa procedura prealabilă în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 din Legea 554/2004, solicitând revocarea actului, ceea ce nu este cazul în speță.
Caracterul normativ rezultă și din cuprinsul Anexei nr.11, nr.12 din Ordinul 2407/2011 emis de ANAF care reglementează Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului, regulament care „normează”, „reglementează” de o manieră generală și impersonală modul în care se va derula acest examen.
D. fiind caracterul normativ al Ordinelor atacate, Curtea apreciază că, nepublicarea lor în Monitorul Oficial al României atrage sancțiunea inexistenței și, pe cale de consecință a inopozabilității, aplicându-se prin analogie dispozițiile art.100 alin.1 și art.108 alin.4 din Constituția României. De altfel, viciul nepublicării fiind un viciu de legalitate externă, pledează pentru sancțiunea inexistenței.
În conformitate și cu jurisprudența constantă a CEDO, noțiunea „prevăzută de lege” înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar și calitatea legii în cauză: astfel, ea trebuie să fie accesibilă persoanei și previzibilă.
În condițiile în care autoritățile statului guvernează prin acte normative nepublicate în Monitorul Oficial, sunt înfrânte principiile statului de drept, atitudine care pune în pericol însuși fundamentul acestuia.
Instanțele judecătorești au obligația să cenzureze exercițiul neregulat și incert al puterii executive și să vegheze la respectarea drepturilor și libertăților persoanei împotriva arbitrariului guvernării pentru a asigura supremația legii.
Aceste susțineri reprezintă o transpunere în practică a „principiului legalității” actului administrativ, principiu fundamental al dreptului administrativ care impune adoptarea oricărui act administrativ în limitele și cu procedura prevăzute de lege.
Un exemplu care vine să întărească susținerile instanței îl reprezintă și faptul că măsurile de reorganizare desfășurate similar la nivelul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și care se regăsesc în Ordinul 614/2010 au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr.527 din 28.07.2010.
D. fiind faptul că sancțiunea inexistenței atrage inopozabilitatea, efectele juridice ale ordinelor atacate nu îi pot fi opuse reclamantei. Ca atare, noua organizare a Autorității Naționale a Vămilor care a redus numărul de posturi și efectele concursului organizat în acest scop în baza Ordinului 2407/2011, anexa nr.11, nr.12 nu pot produce efecte împotriva reclamantei.
Ca o consecință a inopozabilității ordinelor ANAF în baza cărora s-a organizat examenul de testare profesională organizat de ANV în iulie 2011, instanța de fond a constatat că acest examen este nul, însă doar în ceea ce o privește pe reclamantă, efectele nulității neputându-se extinde și asupra celorlalte persoane care au participat la concurs și nu sunt părți în dosar.
De asemenea, întrucât reclamanta nu a obținut la examenul de testare profesională organizat în iulie 2011 de Autoritatea Națională a Vămilor punctajul necesar ocupării postului pentru care a optat, ANV a emis pe numele acesteia Ordinul 7055/2.08.2011 de eliberare din funcția publică deținută de aceasta, însă, dată fiind sancțiunea inopozabilității ordinelor ANAF atacate, Curtea a constatat că, atâta vreme cât Ordinul individual de eliberare din funcție a reclamantei are la bază Ordinele ANAF 2406/2011, 2407/2011 și 2619/2011, și acesta este lovit de sancțiunea nulității pentru motivele arătate anterior.
În consecință, Curtea a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția publică de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 47 la Biroul Financiar, Contabilitate și Achiziții Publice din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Satu-M., în temeiul art.106 alin.1,2 din Legea 188/1999.
În temeiul acelorași dispoziții legale, a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate, recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 8.08.2011 și până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate ca nelegală, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulata de către intimata reclamanta I. A. ca nefondata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că OPANAF nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 si nr. 2619/2011 nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publica, cu aplicabilitate generala, astfel cum prevăd dispozițiile art.3 lit. a din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administrația publica.
In speța, OPANAF nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 si nr. 2619/2011, nu pot reprezenta acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generala, si nu se adresează "erga omnes".
Astfel, ordinele menționate se adresează unui număr restrâns si bine definit de subiecți, care au luat cunoștința de dispozițiile acestora, si, nu cum, in mod greșit, a reținut instanța de fond ca „aceste ordine nu privesc persoane determinate ci doar reglementează normativ, organizarea si statul de funcții, aceste funcții putând fi ocupate de persoane diferite pe parcursul existenței lor".
Reglementarea normativa a structurii Autoritatea Națională a Vămilor, cu interes general, este aprobata prin HG nr. 110/2009, iar organizarea si statul de funcții aprobate prin ordinele atacate nu pot fi calificate ca fiind unele de interes general cu caracter normativ pentru care exista obligația publicării in Monitorul Oficial.
OPANAF nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 si nr. 2619/2011, îndeplinesc condițiile unui act administrativ individual, respectiv sunt emise în baza si în aplicarea unui act normativ, se adresează unor subiecți determinați, dau naștere, modifica sau sting drepturi si obligații.
In aplicarea prevederilor Ordinelor Președintelui ANAF nr. 2406/04.07.2011 și 2407/04.07.2011 au fost emise și comunicate preavizele funcționarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului ca fondat, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiata.
In drept a invocat prevederile art.304 pct. 8 si 9 Cod Procedura Civila.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului și, pe cale de consecința menținerea integrala a Sentinței nr. 96/CA/12.03.2012/PI pronunțata de Curtea de Apel Oradea.
În apărare, intimata arată că și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Satu M. începând cu anul 1995 îndeplinind cu profesionalism si conștiinciozitate activități specifice acestei încadrări conform fisei postului pe parcursul derulării activității obținând anual calificative maximale nefiind sancționată disciplinar sau material pe parcursul exercitării funcției publice din care a fost eliberata.
Prin Ordin emis de Autoritatea Națională a Vămilor, în vederea restrângerii activității, în cursul lunii iulie 2011 s-a organizat un concurs conform unui regulament si a unei bibliografii stabilite de către organul emitent al Ordinului contând într-o proba scrisa si un interviu. La proba scrisa a obținut un punctaj de 96 din 100 de puncte posibile, iar la proba interviu doar 40 de puncte din 100 posibile.
La proba interviu, toate cele trei întrebări care i-au fost adresate de către membrii comisiei de concurs nu făceau parte din bibliografia furnizata, respectiv nu au fost formulate din bibliografia pentru domeniul economic pentru personalul cu atribuții financiar contabile, nerespectându-se principiul egalității de șanse instituit de art. 4 din HG 611/2008.
Prin nerespectarea bibliografiei furnizate, arată ca interviul s-a desfășurat în mod nelegal, iar rezultatele concursului care stau la baza emiterii ordinului de eliberare din funcția publica deținuta atrag netemeinicia acestui ordin.
In ceea ce privește condițiile de forma ale actului atacat, solicită să se constate nulitatea absoluta a acestui ordin pentru neîndeplinirea condițiilor de forma si de fond, si anume, lipsește din conținutul Ordinului calea de atac a acestui act unilateral, precum si termenul legal de contestare. Menționarea la modul general a posibilității de contestare nu echivalează cu inserarea acestor elemente care lipsesc.
De asemenea, instanța de fond, tot în mod corect, a hotărât ca ordinele care au stat la baza emiterii ordinului contestat - în speța Ordinul ANAF 2406/2011, 2407/2011 și 2619/2011 - nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, iar nepublicarea atrage sancțiunea inexistenței cu consecința inopozabilității actului, potrivit art. 11 alin 1 din Legea 24/2000, mai arată intimata.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului si menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate.
Instanța de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și-a fundamentat și argumentat soluția pe faptul că Ordinul nr. 7055/02.08.2011, pe care l-a și anulat, are ca temei juridic Ordinele nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și 2619/2011, care sunt inexistente, nefiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, așa cum prevăd dispozițiile art.11 din Legea nr.24/2000 în privința actelor cu caracter normativ.
Prin urmare, soluționarea cauzei depinde de calificarea celor trei ordine, ca acte administrative cu caracter normativ sau acte administrative cu caracter individual, în raport cu care prevederile art.11 din Legea nr.24/2000 sunt sau nu aplicabile.
Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.
Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispozițiilor legale.
Or, în cauză, este de necontestat, că cele trei ordine au fost emise pentru aplicarea în concret a dispozițiilor H.G. nr. 565/2011, care a modificat și completat H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., având astfel caracterul unor acte administrative cu caracter individual.
În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/ norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.
Or, în cauză, cele trei ordine au aprobat structura organizatorică centrală și teritorială a A.N.V., statele de funcții ale acestora, regulamentul pentru realizarea testării profesionale a funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul structurilor A.N.V., precum si componența comisiilor de examen și regulamentul de organizare și funcționare a acestora, fiind astfel aplicabile în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/determinabil de persoane, fiind astfel și din acest punct de vedere acte administrative cu caracter individual.
În concluzie, aprecierile și argumentele instanței de fond sunt lipsite de temei, astfel încât dispozițiile art.11 din Legea nr.24/2000 nu sunt aplicabile în privința Ordinelor nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și 2619/2011, neexistând obligația publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, ci doar aceea a aducerii lor la cunoștința celor vizați, ceea ce s-a făcut prin comunicarea lor la toate structurile A.N.V. și pe pagina web a acestei autorități, operațiuni necontestate în cauza de față.
Având în vedere că prima instanță a analizat legalitatea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 și a ordinului individual de eliberare din funcție a intimatei, doar prin prisma inexistenței din punct de vedere juridic a celor trei Ordine, calificate greșit de aceasta ca fiind acte cu caracter normativ, instanța de recurs apreciază că, sub aspectul celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă, fondul cauzei a rămas necercetat, analizarea acestora pentru prima dată în recurs lipsind părțile de un grad de jurisdicție.
În raport de cele mai sus arătate, Curtea, va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimitere pentru o noua judecare la Tribunalul Satu M., instanța competenta potrivit prevederilor art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, urmând a proceda la soluționarea in fond a cauzei, sub toate aspectele invocate de reclamantă.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, cu sediul în Oradea, .. 4, jud. Bihor și din București, .. 13, sector 1 în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. A., cu domiciliul procedural ales la C.. av. P. I. din Oradea, .. 3, . împotriva Sentinței nr. 96/CA din 12.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu M., ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. L. B. C. G. M. M.
Red.dec.-B.L.- 05.07.2013
Jud. fond-R. C.
Dact.M.M-2ex.- 05.07.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4135/2013. Curtea de Apel ORADEA | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 66/2013.... → |
|---|
