Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1441/255/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția a II –a civilă, de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal:3159
Dosar nr._ /CA/2010 – P.I.
SENTINȚA NR. 9/CA/2013-P.I.
Camera de consiliu din 8 februarie 2013
Președinte: B. L. – judecător
Grefier: M. L.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Marghita și Tribunalul Bihor, privind pe reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN BIHOR cu sediul în Oradea, ..1, J. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul B. V. M. domiciliat în Marghita, ..90, J. Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura este completă prin necitarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
CURTEA DE APEL,
D e l i b e r â n d :
Asupra conflictului negativ de competență, instanța reține următoarele:
Prin Sentința comercială nr.199/10.02.2011 Judecătoria Marghita a admis excepția de necompetență materială a acesteia, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, Centrul Județean Bihor, în contradictoriu cu pârâtul B. V. M., având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului Bihor -Secția Comercial și C. Administrativ.
Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Marghita a reținut următoarele:
La data de 7.09.2007 pârâtul B. V. M., a depus la APIA., cererea înregistrată sub numărul 84 în baza art. 1 și 2 din Ordinul 687/2007, pentru acordarea sprijinului financiar pentru activitățile în sectorul agro- zootehnic.
Prin aceasta cerere solicita acordarea unui sprijin financiar prin bonuri valorice pentru cultivarea suprafeței agricole de 1,15 ha teren, și se obliga sa participe la recepția lucrărilor, respectiv sa restituie suma primita in cazul in care nu va realiza suprafața pe culturi.
De asemenea se obliga să facă dovada utilizării de semințe certificate, și a asigurării culturii, sub aceeași sancțiune a restituirii sumei primite.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 575 lei, reprezentând contravaloarea bonurilor valorice acordate cu titlu de sprijin financiar pentru cultivarea cu grâu a suprafeței agricolă de 1,15 ha, sprijin acordat potrivit OUG 123/2006.
În susținerea acțiunii reclamanta menționează că s-a stabilit că pârâtul are de restituit suma de 575 lei prin Procesul verbal de recepție restituire încheiat în data de 16.06.2008 .
Potrivit art.19 din OG 4/2010, creanțelor bugetare rezultate din derularea OUG 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.125/2007, cu modificările și completările ulterioare, li se aplică prevederile art.14 -18 din OG 14/2010.
Conform dispozițiilor alin.2 al art.14 din OG 14/2010, actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din ajutorul necuvenit cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzut de OG 92/2003, precum și elemente specifice, dacă este cazul, și reprezintă titlu de creanță.
A..4 al aceluiași articol stabilește că, creanțele bugetare prevăzute la alin.2 sunt asimilate creanțelor fiscale în privința drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor și debitorilor.
Instanța a reținut, față de dispozițiile art.14 alin.2 din actul normativ citat, că procesul verbal de recepție și restituire încheiat la data de 16.06.2008, este asimilat actului administrativ fiscal.
Această interpretare este confirmată și de dispozițiile alin.4 al aceluiași articol din OG 14/2010, potrivit cărora „creanțele bugetare prevăzute la alin.2 sunt asimilate creanțelor fiscale în privința drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor și debitorilor.”
Prezentul litigiu are ca obiect recuperarea unor sume acordate pârâtului, sumă care reprezintă o creanță bugetară asimilată creanțelor fiscale, și care a fost stabilită printr-un act emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care constituie un act administrativ fiscal, potrivit reglementărilor legale amintite mai sus.
Or, conform art.10 din legea nr.554/2004 “ litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel“.
Având în vedere că acțiunea formulată de reclamantă are ca obiect un act administrativ fiscal care privește o creanță bugetară ce nu depășește 500.000 lei- creanță bugetară asimilată unei creanțe fiscale, conform art.14 alin.4 din OG 14/2010, instanța apreciază că prezentul litigiu este de competența Secției de contencios administrative a Tribunalului Bihor, în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Prin Sentința nr.598/ 23 ianuarie 2013 Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN BIHOR în contradictoriu cu pârâtul B. V. M., în favoarea Judecătoriei Marghita.
A constatat conflictul negativ de competentă și a sesizat Curtea de Apel – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării asupra instanței competente din punct de vedere material printr-un regulator de competență.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Bihor a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 23.01.2013, Tribunalul Bihor, astfel investit cu soluționarea cauzei în primă instanță, față de obiectul univoc al cererii reclamantei – pretenții - și temeiul juridic al acesteia, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Rămânând în pronunțare asupra excepției, în conformitate cu dispozițiile art.137 al.1 C.pr.civ., tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea 554/2004 „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscal ”.
În aceste condiții, este evident că intenția legiuitorului a fost aceea de a limita sfera litigiilor care se soluționează în prima instanță de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor, la cele care privesc taxe, impozite, contribuții și datorii vamale, anume cele care sunt stabilite unilateral de către stat, prin lege, in principal prin dispozițiile Codului Fiscal, și nicidecum de a include în aceste limite toate creanțele, cum sunt cele care sunt stabilite ca urmare a exprimării acordului de voință. În speță, suma de bani a cărei restituire se solicită reprezintă sprijinul financiar obținut de pârât, ca urmare a cererii formulate de acesta, ulterior aprobată.
Pe de altă parte, este de remarcat că, deși prin dispozițiile art. 19 din O.G.14/2010 s-a stabilit incidența prevederilor art.14 -18 din OG 14/2010 în situația creanțelor bugetare rezultate din derularea OUG 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.125/2007, cu modificările și completările ulterioare, totuși, legiuitorul a statuat fără echivoc, prin dispozițiile art.21 din același act normativ, că „măsurile adoptate în baza Legii nr.231/2005, cu modificările și completările ulterioare, se finalizează conform dispozițiilor în vigoare la data inițierii acestora”. Această dispoziție reprezintă o transpunere particulară a principiului tempus regit actum.
Ori, în speță, procesul verbal de recepție si de restituire nr. MA 638/26.09.2007 s-a încheiat anterior intrării în vigoare a O.G.14/2010, fiind întocmit în temeiul Ordinului MADR nr.687/2007 și, în consecință, OG nr.14/2010 nu este aplicabilă în speță, întrucât legea civilă nu retroactivează. De asemenea, instanța reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OG nr.14/2010 și pentru motivul că procesul verbal de recepție și restituire întocmit în baza OMADR nr.687/2007 nu constituie un titlu de creanță, ci doar un act administrativ care atestă faptul că nu s-au îndeplinit anumite condiții și ca urmare a acestui fapt există un debit față de instituție.
Reținând natura civilă a litigiului, precum și valoarea acestuia la data sesizării instanței, respectiv sub pragul prevăzut de art.2 pct. 1 lit. b C.pr.civ, tribunalul a apreciat că litigiul promovat de reclamantă este de competența judecătoriei conform art. 1 pct.1 C.pr.civ.
Competența materială este reglementată de norme de ordine publică, deci are caracter absolut, astfel că părțile sau instanța nu pot deroga de la aceste norme.
Soluționând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea reține:
Acțiunea dedusă judecății de reclamantă prin care acesta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 575 lei este o acțiune în pretenții, de natură civilă, astfel că, prin raportare la valoarea pretențiilor și la prevederile art. 2 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, competența de soluționare a acesteia revine Judecătoriei Marghita.
D. în ipoteza în care acțiunea dedusă judecații ar fi avut ca obiect anularea unui act administrativ, competența de soluționare a litigiului ar fi revenit instanței de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, Curtea va stabili competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ -CENTRUL JUDEȚEAN BIHOR împotriva pârâtului B. V. M. în favoarea Judecătoriei Marghita.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei înaintată de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN BIHOR cu sediul în Oradea, ..1, J. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul B. V. M. domiciliat în Marghita, ..90, J. Bihor în favoarea Judecătoriei Marghita.
D E F I N I T I V Ă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică azi 8 februarie 2013.
Președinte Grefier
B. L. M. L.
Red.sent. B. L.
14.02.2013
Tehnred. M.L.
4 ex./ 14.02.2013.
Emis 2 . Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bihor - Oradea, ..1, J. Bihor
- pârâtul B. V. M.- Marghita, ..90, J. Bihor
Predate la exp, azi 14.02.2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția a II –a civilă, de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal:3159
Dosar nr._ /CA/2010 – P.I.
Din 14.02.2013
C ă t r e,
JUDECĂTORIA MARGHITA
Marghita, ..2,județul Bihor
Vă comunicăm alăturat dosarul nr._ /CA/2010 spre competentă soluționare întrucât prin Sentința nr.9/CA din 8 februarie 2013 – P.I., pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN BIHOR cu sediul în Oradea, ..1, J. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul B. V. M. domiciliat în Marghita, ..90, J. Bihor, în favoarea Judecătoriei Marghita.
Dosarul conține . file.
Președinte Grefier
B. L. M. L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4587/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2528/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
