Anulare act administrativ. Decizia nr. 3302/2013. Curtea de Apel ORADEA

Decizia nr. 3302/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 9653/111/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

Dosar nr._ /CA/2011

DECIZIA NR.3302/CA/2013 - R

Ședința publică din 23 septembrie 2013

PREȘEDINTE: O. B. - judecător

JUDECĂTOR: S. M.

JUDECĂTOR: C. R.

GREFIER: A. Cărăgin

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți B. T. și B. A. ambii domiciliați în Oradea, ., J. Bihor în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, J. Bihor, împotriva Sentinței nr.2141/CA/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

s-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 9.09.2013 când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea la 16.09.2013 și 23.09.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:

Prin sentința nr.2141/CA/13.03.2013 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții B. T. și B. A., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Oradea.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în Oradea, ., jud. Bihor inscris în CF nr._ Oradea sub nr. cadastral_, astfel cum rezulta din extrasul CF depus la dosar (f.27). Prin H.C.L Oradea nr. 358/26.05.2011 (f. 6) s-au aprobat indicatorii tehnico - economici pentru obiectivul de investitie amenajare cai de acces rutier și spatii aferente străzii Cornitelului (tronson cuprins intre . . coridorul de expropriere al lucrarii publice, coridor care include și o suprafata de 88 mp din imobilul proprietatea reclamantilor.

Pentru a fi valid, orice act administrativ trebuie să fie adoptat de o autoritate publică competentă, cu respectarea formei și procedurii prevăzute de lege și să fie în conformitate cu conținutul legii.

În speță, instanța a reținut că reclamantii nu contestă competența autorității publice emitente de a adopta o astfel de hotarare și nici forma și procedura cu care aceasta a fost adoptată. De altfel, analizând din oficiu aceste aspecte, instanța constată că au fost respectate condițiile de competență și formă și procedură cu privire la adoptarea hotararii atacate.

În ceea ce privește legalitatea actului administrativ atacat, instanța a reținut că un prim motiv de nelegalitate invocat de reclamantii il constituie insasi aplicabilitatea în speta a actului normativ în baza caruia a fost adoptata hotararea atacata, respectiv Legea 255/2010.

Sub acest aspect, instanta a reținut ca este necontestat ca în urma exproprierii se doreste realizarea unei cai de acces, acest fapt rezultand și din inscrisurile depuse la dosar.

Instanța a constatat că prin art.2 din Legea nr.255/2010 sunt stabilite expres și limitativ lucrările de utilitate publică pentru realizarea cărora se urmează procedura de expropriere reglementată de acest act normativ, o procedură derogatorie de la cea generală prevăzută de Legea nr. 33/1994.

Potrivit art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.255/2010, „sunt de utilitate publică lucrările de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri de interes național, județean și local, precum și toate lucrările de construcție, reabilitare și extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrările necesare dezvoltării rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei existente, lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum și a infrastructurii de transport naval".

Conform art. 3 lit. a din O.G. 43/1997 sunt drumuri publice drumurile de utilitate publica si/sau de interes public destinate circulatie rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerintelor generale de transport ale economiei, ale populatiei și de aparare a tarii.

Articolul 8 alin. 1 lit. c din acelasi act normativ statueaza ca drumuri de interes public local sunt și strazile iar art. 9 include în categoria strazilor și pe cele de categoria a IV-a, adica cele de folosinta locala, care asigura accesul la locuinte și pentru servicii curente sau ocazionale în zonele cu trafic foarte redus.

In speta, în urma exproprierii unei parti din terenul proprietatea reclamantilor se doreste realizarea unei cai de acces care sa asigure accesul la blocurile AN 1, AN 2 și AN3 situate pe . mun. Oradea direct din . de cale de acces reprezinta în fapt o . IV-a fiind de folosinta locala deoarece urmeaza sa asigure accesul la locuintele situate în blocurile mentionate. Fiind vorba despre o . relevanta categoria sa, în sensul O.G. 43/1997 aceasta constituie un drum de interes public local conform art. 8 alin. 1 lit. c din acelasi act normativ. Astfel, lucrarea care se doreste a fi realizata în urma exproprierii unei parti din proprietatea reclamantilor constituie o lucrare de construcție a unui drum de interes local. Prin urmare, contrar sustinerilor reclamantilor, instanta retine ca sunt aplicabile prevederile Legii 255/2010 neavand relevanta marimea colectivitatii pe care lucrarea urmeaza sa o deserveasca. Pe de alta parte, nu se poate retine sustinerea reclamantilor ca respectiva . deserveasca doar persoanele care locuiesc în blocurile mentionate anterior, odata construita . de orice persoana.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamanti, în stransa legatura cu primul motiv analizat, este acela ca lucrarea ce se doreste a se realiza nu ar fi de utilitate publica. Instanta constata ca nici acest motiv de nelegalitate nu este intemeiat avand în vedere ca fiind vorba despre un drum public de interes local, astfel cum s-a stabilit anterior, acesta este de utilitate publica în temeiul legii, calificarea acestuia ca fiind de „utilitate publică” fiind declarată prin art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.255/2010, astfel încât nu este necesar controlul contencios al declarației de utilitate publică.

Nu poate fi retinut nici motivul de nelegalitate constand în lipsa planului urbanistic zonal existenta acestuia nefiind o conditie pentru adoptarea hotararii atacate, lucrarea în vederea căreia s-a adoptat hotărârea atacată nefiind dintre cele prevăzute la art. 47 alin. 3 din Legea 350/2001 pentru care elaborarea planului urbanistic zonal este obligatorie.

Pe de alta parte, instanta a constatat ca hotararea atacata are un caracter individual, coridorul de expropriere afectand un numar determinat de persoane. Raporatat la caracterul individual al hotararii atacate nu se impunea supunerea acesteia spre dezbatere publica, Legea 52/2003 nefiind aplicabila în cazul actelor administrative individuale.

O alta categorie de motive de nelegalitate invocate de reclamanti se refera la utilitatea și necesitatea efectiva a realizarii lucrarii pentru care se doreste a fi expropriati. Aceste aspecte tin de oportunitatea emiterii actului administrativ.

Rolul instantelor de contencios administrativ este acela de a asigura respectarea legalitatii actelor administrative. Prin urmare, oportunitatea acestora poate fi cercetata doar prin prisma legalitatii în sensul în care instantele pot sanctiona emiterea unui act administrativ cu depasirea dreptului de apreciere discretionara a administratiei. Astfel, nu se poate nega dreptul administratiei de a lua decizii privind punerea în aplicare în concret a legii în interes local. O interpretare contrara ar fi de natura sa substituie instantele judecatoresti administratiei cu consecinta incalcarii principiului constitutional al separatiei puterilor în stat.

Prin urmare, administratia poate sa decida sa urmeze una din mai multe variante posibile . de interes local. în speta, paratul, în calitate de organ al administratiei publice locale, a decis ca este necesara efectuarea lucrarii mentionate în hotarrea atacata. Instanta a constatat ca aceasta decizie a administratiei, desi este una discretionara, nu este nelegala, nefiind vorba despre un exces de putere.

Este adevarat ca reclamantii au facut dovada ca situatia existenta în prezent în zona ar putea continua, din adresa I.S.U. Crisana depusa la dosar rezultand ca serviciile de interventie au acces la blocurile de locuit iar din procesul verbal de cercetare locala rezultand ca exista locuri de parcare în zona, insa, instanta apreciaza ca lucrarea de interes public a carei realizare se doreste este utila fiind evident ca o cale de acces direct din . mentionate ar usura accesul spre acestea. Pe de alta parte, un numar mai mare de locuri de parcare în oras este util reclamantii insisi recunoscand ca numarul acestora este redus.

Prin urmare, instanta a constatat ca paratul nu si-a depasit prin adoptarea hotararii atacate dreptul de apreciere în legatura cu oportunitatea realizarii lucrarilor de interes local, drept recunoscut de lege.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că actul administrativ atacat respectă și condiția conformității conținutului lui cu prevederile legii.

In legatura cu investitiile realizate de reclamanti ca urmare a obtinerii autorizatiei de construire, instanta constata ca în masura în care lucrarile realizate de reclamanti în temeiul respectivei autorizatii urmeaza a fi afectate de expropriere valoarea acestora va fi inclusa în cuantumul despagubirii, cuantum în legatura cu care reclamantii pot sesiza instantele în masura în care sunt nemultumiti. în prezenta cauza insa, aceste aspecte nu au relevanta.

Prin urmare, instanța a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs recurenții reclamanți B. T. și B. A. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate acțiunii, anularea HCL nr. 358/26.05.2011, privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici rezultați din studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investiție "Amenajare cai de acces rutier și spatii aferente străzii Cornitelului, tronson cuprins intre . . mun. Oradea și declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor cu suprafața de 152 mp teren identificat cu nr. topo 1925/1 Sintandrei și 88 mp teren identificat cu nr. cadastral_ Oradea, respectiv suprafața de 176 mp, teren identificat cu nr. topo 1926/6 Sintandrei.

Arată că recurenții sunt proprietarii imobilului situat în Oradea, ., jud. Bihor, inscris în CF_ Oradea, nr. cadastral_. Prin hotărârea menționata se intenționează exproprierea unei suprafețe de 88 mp din terenul proprietatea lor în vederea amenajării unei cai de acces rutier și spatii aferente străzii Cornitelului.

Apreciază ca dispoziția de respingerea a excepției de inadmisibilitate este temeinica și legala.

In ce privește justificarea utilității publice a investiției aprobate prin HCL atacata, desi au invederat instanței de fond o multitudine de aspecte care au reieșit din înscrisurile existente la dosar și care fac parte din documentația ce a stat la baza adoptării HCL atacata, instanța nu a făcut altceva decât sa reproducă prevederile art.2 lit.a din legea nr. 255/2010 privind categoriile de lucrări definite ca fiind de utilitate publica.

Astfel, instanța a concluzionat ca, atâta timp cat realizarea caii de acces este un proiect de construcție a unui drum de interes local, acest proiect se încadrează în prevederile art.2 lit. a din Legea 255/2010,"utilitatea publica fiind expresa, stabilita prin lege, astfel ca nu mai este supusa controlului instanței de judecata sub acest aspect."

Apreciază că, deși . din Legea 255/2010 declara ca fiind de utilitate publica „construcția, reabilitarea sau modernizarea" unui drum de interes local, aceasta prevedere nu poate fi interpretata în sensul ca proiectul de investiții nu este supus vreunui control al instanței de judecata.

Acest art. 2 din Legea 255/2010, nu face altceva decât sa enumere categoriile de lucrări care, fiind de utilitate publica, determina aplicarea Legii 255/2010, ca modalitate de desfășurare a procedurii de expropriere. Interpretarea corecta a acestor prevederi este aceea ca pentru lucrările enumerate la art. 2 se aplica procedura impusa de legea 255/2010 și nu cea prevăzuta de Legea 33/1994.

Nicidecum, aceasta prevedere legala, nu poate împiedica instanța, sa analizeze daca proiectul de investiție care atrage aplicabilitatea legii speciale în materie de exproprieri, este sau nu este legal.

Daca se afirma ca proiectul de investiții nu poate fi analizat de instanța sub aspectul utilității publice a lucrării, ne aflam în situația restrângerii dreptului cetățeanului de acces la justiție, în înțelesul art.6 din Convenție.

O astfel de interpretare, duce și la posibilitatea unor încălcări grave ale altor drepturi consfințite de Convenția europeana, cum ar fi dreptul de proprietate. Recurenții au învederat instanței de fond aspecte care au rezultat din documentația care a stat la baza adoptării HCL, care coroborate, au determinat aceeași concluzie: scopul investiției, tema acesteia și obiectivele urmărite, nu au nici o legătura cu accesul din ., de asemenea, ca exproprierea construcției în vederea construirii unei cai de acces,este nejustificata, în condițiile în care exista deja o astfel de cale de acces.

Mai arată că așa cum rezulta din cuprinsul Raportului de specialitate nr._ din 25.05.2011 întocmit de Direcția Tehnica din cadrul Primăriei Municipiului Oradea, raport care a stat la fundamentarea hotărârii atacate, "drumul de legătura nou creat va ușura accesul locatarilor și a mașinilor de intervenție în caz de nevoie" . După cum se poate observa însă din adresa nr._/ P / 2008 emisa de către Inspectoratul pentru Situații de Urgenta Crisana, la imobilul în cauza este permis accesul ușor al autospecialelor de intervenție al pompierilor.

Din analiza întregului material probator administrat în cauza, rezulta ca în prezent exista cale de acces la blocurile în discuție de pe 4 străzi, acces permis cu autoturismul de pe 3 străzi iar la o singura scara de 20 apartamente, accesul se face cu piciorul, insa distanta de la locul unde se poate parca mașina este doar de câțiva metri așa cum se poate observa și din planșa nr.3, anexa la raportul de expertiza.

Referitor la legalitatea hotărârii atacate, consideră că aceasta este pusa sub semnul întrebării întrucât a fost aprobata cu încălcarea normelor legale în materie și anume, exproprierea în cazul de fata nu se încadrează în prevederile art.2, alin. 1 din Legea nr.255/2010. Nu exista eliberat un PUZ privind circulația în zona, nefiind astfel fundamentata și documentata necesitatea amenajării unei cai de acces care sa deservească aceasta zona.

Exproprierea este o operațiune juridică complexă formată din acte juridice și fapte juridice și are ca principal efect trecerea forțată a unui bun imobil proprietate privată în proprietate publică, în vederea executării unor lucrări de utilitate publică, precum și plata unor despăgubiri

Potrivit Legii 255/2010 și a normelor metodologice de aplicare a acesteia procedura de expropriere urmează o . etape. Astfel, o prima etapa constituie emiterea hotărârii autorității administrației publice locale privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de utilitate publica de interes național, județean sau local, a documentațiilor de urbanism si/sau amenajare a teritoriului pentru lucrările de interes național, județean sau local, respectiv pentru realizarea obiectivelor de ecologizare și de reabilitare a zonei litorale a Marii N..

Prin hotărârea pentru aprobarea declanșării procedurii de expropriere, în cazul lucrărilor de investiții, se aproba:

-indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean și local, pe baza documentației tehnico-economice aferente;

-amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz;

-sursa de finanțare;

-declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere;

-lista proprietarilor și a altor titulari de drepturi reale ai căror imobile sunt afectate de coridorul de expropriere, identificați pe baza evidentelor Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliara și ale unităților administrativ-teritoriale;

-sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici;

-termenul în care sumele individuale aferente despăgubirilor se virează . pe numele expropriatorului, la dispoziția proprietarilor de imobile.

F. de cele de mai sus, consideră că declanșarea procedurii de expropriere prin emiterea hotărârii ce face obiectul prezentei cauze, este nelegala și neîntemeiata pentru următoarele aspecte:

1.aceasta investiție denumita " Amenajare cai de acces rutier și spatii

aferente" nu este o lucrare de utilitate publica, așa cum este ea definita de lege, și a cărei realizarea sa justifice exproprierea. Realizarea acestei lucrări ar veni în sprijinul unui număr redus de "beneficiari" în speța locatarilor din zona parcărilor aferente blocurilor situate pe . Calea A..

Este de notorietate faptul ca la nivel de oraș proprietarii de autovehicule se confrunta cu o acuta lipsa a zonelor de parcare, insa nu este și cazul acestei zone.

Față de cele arătate, consideră că realizarea acestei lucrări, nu reprezintă o utilitate publica, servește mai mult interesul unui grup determinat de persoane, pentru a cărui comoditate li se va lua forțat terenul.

Intimatul pârât C. L. al Municipiului Oradea, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii judecătorești atacate.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenții B. T. și B. A. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :

Conform prev.art. 3 lit.a din OG 43/1997, coroborat cu art.8 alin.1 lit.c și art.9 din același act normativ, noțiunea de drum public include drumurile de interes local, din care fac parte și străzile de categoria a IV-a, adică de folosință locală, care asigură accesul la locuințe și pentru servicii curente sau regionale în zonele cu trafic redus. Hotărârea atacată în speță vizează un astfel de drum de interes local, prin urmare un drum public, cum corect a reținut și prima instanță.

Fiind un drum de interes local, construirea lui este o lucrare de utilitate publică, conform prevederilor exprese ale art.2 alin.1 lit.a din Legea 255/2010. Utilitatea publică fiind declarată expres prin lege, instanța în mod corect nu a mai făcut controlul sub acest aspect.

Referitor la oportunitatea hotărârii consiliului local, aceasta este justificată de înscrisurile ce au stat la baza adoptării actului administrativ în litigiu, respectiv raportul de specialitate nr._/25.05.2011 și studiul de fezabilitate, înscrisuri care evidențiază faptul că o cale de acces rutier și un spațiu de parcare în zona avută în vedere de HCL 358/2011 sunt necesare.

În ceea ce privește criticile referitoare la nerespectarea prevederilor legale referitoare la dezbaterea publică, planul urbanistic final și avizul Poliției Rutiere, reținerea primei instanțe că în speță nu sunt aplicabile prevederile legii 52/2003 este legală.

Nu poate fi reținut nici motivul de nelegalitate constând în lipsa planului urbanistic zonal deoarece lucrarea la care se referă hotărârea atacată nu face parte din cele prevăzute de art.47 alin.3 din Legea 350/2001. Astfel, lucrarea în speță nu vizează dezvoltarea urbanistică a unei zone din localitate, caracterizată printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată.

Referitor la avizul Poliției Rutiere, acesta a fost obținut, astfel cum rezultă din adresa nr._/19.08.2013 a Direcției Tehnice din cadrul Primăriei Municipiului Oradea.

Pentru aceste aspecte instanța de recurs constată nefondate motivele de recurs invocate de recurent și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins recursul și menținută în totalitate hotărârea atacată, fără cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți B. T. și B. A. ambii domiciliați în Oradea, ., J. Bihor în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, J. Bihor, împotriva Sentinței nr.2141/CA/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

I R E V O C A B I L Ă .

Pronunțată în ședința publică din 23.09.2013.

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: O. B. S. M. C. R. A. Cărăgin

Red.hot.jud. S.M.

Jud.fond A.V.

Dact.A.C.

2 exemplare/14.10.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 3302/2013. Curtea de Apel ORADEA