Pretentii. Decizia nr. 3559/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3559/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 1456/111/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal -
Număr operator date cu caracter personal - 3159-
Dosar nr._ /CA/2012 - R
DECIZIA nr. 3559/CA/2013 - R
Ședința publică
din 08 octombrie 2013
Președinte: B. S. - judecător
Judecător: T. A.
Judecător: O. C.
Grefier: N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR – în reprezentarea AFP ALEȘD cu sediul în Oradea, .. 2/B în contradictoriu cu intimatul reclamant G. L. S. cu domiciliul în localitatea Vadu Crișului, ., jud. Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU București cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr.294, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 2911/CA din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ /CA/2012, având ca obiect - PRETENȚII.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul reclamant, reprezentanta acestuia avocat I. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată în recurs, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
INSTANȚA constată că în baza art. 11 alin. 3 din OUG 74/2013 și HG nr. 520/2013, s-a îndeplinit procedura de citare cu succesoarea în drepturi a D.G.F.P. BIHOR, fiind citată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., după care nefiind alte excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide dezbaterea și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii și chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
INSTANȚA, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
D e l i b e r â n d:
Constată că prin Sentința nr. 2911/CA/2013 Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. L. S. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Aleșd .
A anulat decizia pentru stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr. 706/18.01.2012 și adresa nr. 1888/30.01.2012 emise de pârâtă.
A obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 4319 lei, reprezentând taxă pe poluare, precum și la plata dobânzii legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire a taxei și până la data plății efective.
A respins ca nefondate celelalte pretenții.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
A obligat pe chemata în garanție la plata în favoarea pârâtei a sumei de 4319 lei, reprezentând taxă pe poluare, precum și la plata dobânzii legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire a taxei și până la data plății efective.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 547,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie taxa pe poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Întrucât taxa pe poluare este o taxă fiscală iar administrarea acesteia este supusă reglementărilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța a constatat că dobânda legală în această materie este cea reglementată de acest act normativ, respectiv de art. 124, astfel că a dispus obligarea AFM București la plata dobânzilor fiscale calculate conform Codului de procedură fiscală.
În baza art. 63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a AFM București, formulată de pârâtă, a admis-o și a obligat chemata în garanție să restituie taxa de poluare, având în vedere că, potrivit art. 1 din OUG 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de Administrația F. de Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, și la plata dobânzilor calculate conform Codului de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, solicitând admiterea recursului, admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
1..Pe cale de excepție invocă inadmisibilitatea acțiunii raportat la prevederile art. 7 din Legea 554/2004 coroborate cu cele ale art. 207 alin. 1 Cod procedură fiscală de care reclamantul nu a înțeles să se folosească în sensul formulării unei contestații la organul fiscal competent împotriva actului administrativ fiscal, și anume decizia privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 706/18.01.2012, emise de A.F.P. Aleșd .
Reclamantul avea posibilitatea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor administrativ fiscale prin care s-a stabilit în sarcina sa suma totală de 4319 lei reprezentând taxa de poluare, aspect neîndeplinit de către acesta.
În cuprinsul Deciziei privind emisiile poluante nr. 706/18.01.2012 se arată: „ prezenta reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii” și „poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art.209 alin. 1 din același act normativ”.
Reclamantul solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare fără a solicita anularea actului administrativ fiscal - Decizia priind emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 706/18.01.2012, astfel acțiunea este inadmisibilă raportat la neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Astfel solicită ca instanța să dispună reclamantului să facă dovada formulării unei contestații împotriva deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin care a solicitat anularea acesteia.
2. Precizează că potrivit articolul 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se percepe atât pentru autovehiculele second-hand provenite dintr-un stat membru U.E, cât și pentru autovehiculele second- hand rulate din România în cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra unui vehicul .
Pe fondul cauzei, arată că, în speță, sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1 și 2, art.2 li. b, art.3 alin.1, art.4 alin. 1 și 2, art. 5 alin. 1, 2 și 3 și art. 6 alin. 6 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Recurenta reiterează art. 1 (1),(2), art. 4 (1) lit. a-c, (2) și (3).
Organele fiscale în mod legal au calculat în sarcina persoanei fizice taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 4319 lei conform deciziei nr. 706/18.01.2012 privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
3. Recurenta pârâtă solicită instanței modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea sa să restituie reclamantului taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a dobânzii aferente pentru următoarele considerente:
Potrivit ar.1 alin. 2 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pe cale de consecință, pe cale de excepție, A.F.P. Aleșd nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei a sumei de 4319 lei. În acest sens invocă lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, recurenta nefiind beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Menționează și faptul că, taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule nu este de natură fiscală,nefiind prevăzută de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând "taxa de poluare" este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. "taxa de poluare" constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul" distinct" al Administrației F. pentru Mediu București.
4. Arată că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție AFM la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate în fond și în recurs solicită aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit cărora judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat să sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimatul reclamant, prin reprezentanta sa, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată deoarece dispozițiile privind contestarea deciziei de calcul a taxei în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia nu sunt aplicabile în speță, câtă vreme reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei si nici valoarea acesteia, ci însăși perceperea taxei de poluare, susținând că impunerea acesteia contravine in integrum prevederilor art. 110 din Tratat.
În ce privește fondul cauzei, criticile aduse de recurentă modului în care instanța de fond a examinat conformitatea taxei pentru emisii poluante cu prevederile art. 110 din TFUE sunt infirmate de Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene dată în cauza C-402/09, prin care, la cererea Tribunalului Sibiu, Curtea a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură.
Reamintește Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în considerentele Hotărârii prin care a răspuns întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu în Cauza anterior menționată, că articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota, ori baza impozabilă a impozitelor existente, astfel că taxa aplicată după . noii legi poate fi diferită de taxa fiscală percepută până la acel moment, fără ca această împrejurare să fie considerată, prin ea însăși ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
În nici un caz însă competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe nu este nelimitată, art. 110 TFUE fiind încălcat de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
A mai subliniat Curtea de Justiție că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate, întrucât în acest fel li s-ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne având regimul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
De asemenea, Curtea a reamintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia, în sensul articolului 110 TFUE, iar, atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a respectivului stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate, de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Ca atare, în opinia Curții, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața unui statului membru și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre, constituie produse concurente.
Pornind de la aceste principii, Curtea de Justiție a concluzionat că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În ce privește incidența în speță a Legii nr. 9/2012, Curtea apreciază că și acest motiv de recurs este neîntemeiat, față de suspendarea aplicării prevederilor art. 4 al. 2 din această lege, prin OUG nr. 1/2012 până la 1.01.2013, plata taxei fiind efectuată anterior intrării ei în vigoare și promovarea acțiunii în perioada suspendării.
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție prevederilor art. 110 TFUE, instanța de recurs va reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că instituirea în sarcina reclamantului a obligației de a achita taxa pe poluare pentru autoturismul de ocazie cumpărat dintr-un alt stat membru contravine prevederilor art. 110 TFUE, dispunând pe cale de consecința restituirea acesteia.
Nu poate fi reținută omisiunea instanței de fond de a dispune obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, prin cererea de chemare în garanție pârâta solicitând obligarea chematei în garanței exclusiv plata taxei pe poluare și a dobânzii fiscale aferente.
Motivul de recurs privind cenzurarea onorariului avocațial în fond și în recurs este neîntemeiat, instanța de recurs apreciind că, față de valoarea pricinii, acesta nu este disproporționat în raport de natura și complexitatea cauzei, împrejurare în raport de care și această solicitare a recurentei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În raport de ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul formulat va fi respins ca nefondat.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu avocațial, solicitate în recurs de reclamantul intimat, instanța le apreciază ca fiind disproporționate în raport de valoarea obiectului cauzei si de complexitatea acesteia, motiv pentru care, având în vedere si onorariul avocațial solicitat cu ocazia judecării în fond a cauzei, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, apreciind că se impune cenzurarea onorariul avocațial al reprezentantului reclamantului, va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând onorariu avocațial parțial acordat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ - succesoare în drepturi a D.G.F.P. BIHOR - prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR cu sediul în Oradea, .. 2/B în contradictoriu cu intimatul reclamant G. L. S. cu domiciliul în localitatea Vadu Crișului, ., jud. Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU București cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr.294, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 2911/CA din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ /CA/2012, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 300 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. S. T. A. O. C. N. D.
Jud.fond V. A-Red.dec. B. S - 21.10.2013 – Tehnored. N.D. 2 ex. - 21.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3558/2013. Curtea de Apel ORADEA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3302/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
