Anulare act administrativ. Decizia nr. 4451/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4451/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 2150/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.4451/CA/2013 - R
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: S. C. M. - judecător
JUDECĂTOR: O. B.
JUDECĂTOR: A. V.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursurilor în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant I. D. D. cu domiciliul în Hodișel, nr. 66, J. Bihor și recurenta pârâtă R. Națională a Pădurilor Romsilva cu sediul în Oradea, .. 15, J. Bihor, împotriva sentinței nr.4523/CA/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 18.11.2013 când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea la 25.11.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.4523/CA/12.06.2013 Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de reclamantul I. D. D. împotriva pârâtului R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA. A dispus anularea Deciziei nr. 73/29.10.2010 emisă de pârâtă. A obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior destituirii din funcție și obligă pârâta la plata către reclamant de despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente funcției deținute de la data destituirii din funcție și până la data reintegrării efective a reclamantului. Fără cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Decizia nr. 73/29.10.2010 emisă de R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Bihor, s-a dispus sancționarea reclamantului cu destituirea din funcția de pădurar, în baza art. 100 alin. 2 lit. g din contractul colectiv de muncă încheiat pe anii 2010/2011, pentru mai mult de trei absențe nemotivate, constatate prin Bonul de lucru pentru luna iulie 2010, prezentat de șeful de district Simedre D.,la Ocolul Silvic T..
Prin aceeași decizie s-a prevăzut că începând cu 01.11.2010, reclamantul va ocupa funcția de muncitor calificat în silvicultură.
Sancțiunea a fost aplicată în urma cercetării disciplinare a reclamantului de către Consiliul de disciplină, finalizată prin hotărârea nr. 2/01.09.2010, prin care consiliul de disciplină a propus destituirea din funcție a reclamantului, pentru mai mult de trei absențe nemotivate constatate prin bonul de lucru aferent lunii iulie 2010.
Din documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate a rezultat că pârâta a respectat procedura de cercetare disciplinară prevăzută de OUG nr. 59/2000, reclamantul fiind convocat în vederea ascultării sale prin adresa din 18.08.2010 (fila 15 dosar_/111/2010), însă acesta nu s-a prezentat, ceea ce nu afectează legalitatea cercetării disciplinare.
În ceea ce privește abaterea disciplinară săvârșită, instanța a constatat că cele reținute de consiliul de disciplină nu corespund realității. Astfel, prin Decizia nr. 6/12.07.2010, șeful Ocolului Silvic T. a dispus ca începând cu data de 15.07.2010, reclamantul, titular al cantonului 27 B. din Districtul V Olcea să preia cantonul 10 Sititilec din Districtul II Sititilec. Această decizie nu a fost comunicată reclamantului, fiind ulterior anulată definitiv și irevocabil prin Sentința nr. 6650/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ *, dispoziția de anulare fiind menținută și în recurs prin Decizia nr. 1593/CA/2013 – R pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Pe de altă parte, instanța a reținut că potrivit bonului de lucru pentru luna iulie 2010, prezentat de șeful Districtului V, Simedre D. rezultă că reclamantul nu s-a prezentat la serviciu în perioada 13 - 30 iulie 2010.
Având în vedere Decizia nr. 6/2010 valabilă la momentul iulie 2010, reclamantul trebuia să se prezinte la serviciu în Districtul V în zilele de 13 și 14 iulie 2010, iar din 15 iulie să se prezinte la cantonul 10 Sititilec din Districtul II Sititilec.
Instanța a reținut că pentru reclamant, ca act administrativ individual, decizia produce efecte din momentul comunicării sale, astfel că reclamantul era obligat a se prezenta la noul canton abia după comunicarea deciziei. Chiar dacă ea a fost anulată ulterior în instanță, acest aspect nu are relevanță sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare întrucât chiar apreciată ca nelegală de reclamant, aceasta continuă să-și producă efectele cât timp nu a fost suspendată, revocată sau anulată.
Cu toate acestea, ca un efect al aplicării principiului legalității în activitatea organelor administrației publice, pentru organul emitent – pârâta în cauză, Decizia 6/2010 a creat obligații încă din momentul adoptării ei, motiv pentru care instanța apreciază că pârâta nu mai putea să îi pretindă reclamantului prezenta la cantonul 27 B., după data de 15.07.2010.
Prin urmare, în mod greșit s-au consemnat absențele reclamantului de la cantonul 27 B. în perioada 15 – 30 iulie 2010. În fapt, pârâta putea imputa reclamantului doar absențele din zilele de 13 și 14 iulie, ceea ce reduce numărul absențelor nemotivate la două.
Susținerile reclamantului cu privire la valabilitatea bonului de lucru sunt neîntemeiate, acesta fiind semnat de persoana împuternicită de șeful Ocolului Silvic T. de preluarea activității începând cu data de 15.07.2010, până la revenirea lui din concediu, respectiv dl. G. C.. Astfel, prin Decizia nr. 3646/13.07.2010, s-a hotărât preluarea atribuțiilor șefului Ocolului silvic T. ing. Madear M. T. de către ing. G. C., începând cu 15.07.2010, pe durata concediului de odihnă al șefului ocolului silvic.
Acțiunea reclamantului este întemeiată însă sub aspectul legalității sancțiunii aplicate.
Astfel, potrivit art. 48 alin. 2 din OUG nr. 59/2000, pentru abaterile disciplinare se aplica una dintre următoarele sancțiuni, enumerarea fiind limitativă:
a) mustrare;
b) avertisment scris;
c) diminuarea salariului și, după caz, a indemnizației de conducere cu 5%-30% pe o durata de 1-3 luni;
d) retrogradarea în funcție pe o durata de 1-6 luni;
e) suspendarea din funcție pe o durata de 1-12 luni; perioada de suspendare nu se ia în considerare ca vechime pentru acordarea gradatiei;
f) prelungirea cu 1-3 ani a duratei de acordare a unei gradatii sau de promovare în grad;
g) desfacerea disciplinară a contractului individual de munca.
A rezultat că actul normativ nu prevede sancțiunea destituirii din funcție. Această sancțiune este cuprinsă doar în contractul colectiv de muncă, fiind adăugată celorlalte sancțiuni.
Instanța a apreciat că, deși prevăzută în contractul colectiv de muncă, sancțiunea nu este legală, considerând că nu se pot adăuga alte sancțiuni disciplinare deoarece acest fapt duce la încălcarea drepturilor salariaților. Or, potrivit art. 238 din legea nr. 53/2003, la încheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Instanța a apreciat că dispozițiile legale au fost încălcate și prin aceea că raportul de serviciu al reclamantului a fost transformat într-un raport contractual de muncă, prin menținerea, fără acordul acestuia, ca muncitor calificat în silvicultură.
Apreciind că sancțiunea aplicată nu este prevăzută de lege, în temeiul art. 18 din legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea reclamantului și a dispus anularea Deciziei nr. 73/29.10.2010 emisă de pârâtă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 8 alin. 1 din legea nr. 554/2004 și art. 106 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, constatând că reclamantul a fost prejudiciat prin actul administrativ anulat, a dispus reintegrarea lui pe funcția publică deținută anterior emiterii deciziei și a obligat pârâta în favoarea reclamantului la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente funcției deținute, de care a fost lipsit, de la data destituirii din funcție și până la data reintegrării efective.
Având în vedere că reclamantul nu a justificat cheltuielile de judecată solicitate prin dovezi în acest sens, în baza art. 274 C.p.c., instanța a respins cererea acestuia privind obligarea pârâtei să-i plătească cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant I. D. D. solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond de 2000 lei.
Arată că sentința atacata este nelegala, nefondata și netemeinica întrucât deși se admite integral acțiunea, se respinge capătul de cerere privind cheltuielile de judecata pe motiv ca „reclamantul nu a justificat cheltuielile de judecata solicitate prin dovezi în acest sens", deși reclamantul a plătit suma totala de 2ooo lei pe durata celor aproape trei ani de judecata cu Direcția S. Bihor și aceste sume sunt dovedite cu chitanțele nr 519/ 29.11.2ol2 și 548/ 10.04.2ol3, în valoare totala de 2ooo lei, emise de Cabinet avocațial B. P..
In drept a invocat disp. art 274 -277 cod de procedura civila.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și recurenta pârâtă R. Națională a Pădurilor Romsilva solicitând în principal casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare cu administrarea de noi probe iar în subsidiar, modificarea hotărârii instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și în consecință respingerea contestației formulate de intimatul reclamant.
Arată că prin decizia nr. 73 / 29.10.2010, intimatul contestator a fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcția de pădurar, în baza art. 100 al. 2 lit. g din Contractul colectiv de muncă, reținându-se în sarcina sa faptul că a acumulat un număr mai mare de trei absențe nemotivate de la locul de muncă, începând cu data de 13.07.2010. Prin aceeași decizie s-a prevăzut că, începând cu data de 01.11.2010, reclamantul va ocupa funcția de muncitor calificat în silvicultură.
Sancțiunea a fost aplicată în urma cercetării disciplinare în cadrul Consiliului de disciplină, cercetare care s-a desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de O.U.G. 59 / 2000. Intimatul, deși convocat în vederea cercetării disciplinare în fața consiliului de disciplină, nu s-a prezentat.
Solicită a se avea în vedere procesul verbal nr. 1494 / 19.07.2010, încheiat de către comisia de cercetare disciplinară de la nivelul Ocolului Silvic T., subunitatea în care intimatul își desfășura activitatea. Prin acest act, consiliul de disciplină din cadrul Direcției Silvice Bihor a fost sesizat în legătură cu cazul pădurarului I. D..
În procesul verbal nr. 1494 / 19.07.2010 se arăta faptul că, din data de 13.07.2010 și până la data întocmirii procesului verbal (19.07.2010), pădurarul I. nu s-a mai prezentat la serviciu, neprezentându-se nici în centrala Ocolului Silvic T..
Se arată în acest document că, la inspecția de fond desfășurată în cantonul silvic 27 B. în perioada 12.07._10, pădurarul I. D. s-a prezentat doar în prima zi (12.07), comunicând șefului de district, în prezența martorilor asistenți la inspecție, că nu va mai participa la inspecție în zilele următoare, pentru că nu-l mai interesează postul de pădurar la O.S. T. și că se va prezenta la sediul Ocolului pentru predarea obiectelor de inventar.
Așadar, începând cu data de 13.07.2010 pădurarul I. a întrerupt orice legătură cu unitatea angajatoare, în sensul că nu s-a mai prezentat nici la cantonul deținut în pază până la emiterea Deciziei 6 / 12.07.2010 (cantonul 27 B.), nici la noul canton ce i s-a atribuit în pază prin această decizie (cantonul 10 Sititelec), nici în centrala Ocolului Silvic T..
Prin urmare, abaterea disciplinară a fost reținută în sarcina pădurarului I. în mod corect. Practic, la momentul la care consiliul de disciplină a analizat efectiv cazul acestuia (01.09.2010), pădurarul I. acumulase peste 30 de absențe.
In baza probelor de la dosar, instanța de fond a tras concluzii eronate, ce au condus la o soluție absurdă și anume obligarea unității noastre la a acorda pădurarului I. despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente funcției deținute, în condițiile în care acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă deși nu fusese concediat.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că raportul de serviciu al reclamantului a fost transformat într-un raport contractual de muncă, în condițiile în care toți angajații Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva își desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă.
În drept a invocat disp. art.304 pct. 7 și 9 și 3041, Cod Proc. Civ.
Recurentul reclamant I. D. D. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, nelegal și netemeinic arătând că unitatea recurenta solicita un interogatoriu, proba care nu a fost încuviințata de către instanța de fond din motive bine întemeiate, dat fiind faptul ca la dosarul cauzei exista o bogata probațiune în înscrisuri care sunt în măsura sa dezlege fondul cauzei.
Unitatea recurenta invoca faptul ca ar avea absente care au determinat măsura desfacerii contractului de munca, dar nu pomenește despre faptul ca din toata documentația de la dosar ce a stat la baza emiterii deciziei contestate rezulta ca cele reținute de consiliul de disciplina nu corespund realității. Prin decizia interna nr 6/12.o7.2olo, șeful Ocolului silvic T., a dispus ca începând cu data de 15.07.2010, reclamantul titular de multa vreme al Cantonului 27 B. din districtul V Olcea sa preia Cantonul 10 Sititelec din Districtul II Sititelec.
Aceasta decizie nu a fost comunicata reclamantului, fiind ulterior anulata definitiv și irevocabil prin sentința nr 6650/CA/ 2012 a Tribunalului Bihor .
Necomunicându-se decizia interna prin posta sau în alt fel, unitatea recurenta nu mai putea sa pretindă prezența la cantonul 27 B. și în aceasta situație în mod greșit s-au consemnat absentele nemotivate de la cantonul 27 B. pe perioada 15 - 3o iulie 2010, iar în fapt unitatea putea cel mult imputa absentele din 13 și 14 iulie 2olo, ceea ce reduce numărul absentelor la doua .
Mai arată că unitatea recurenta a săvârșit un grav abuz, întrucât a schimbat în mod unilateral, fără acordul său, raportul de munca de la pădurar calificat cu studii de liceu silvic la acela inferior de muncitor în silvicultura .
De asemenea arată că pe durata procesului, a înaintat cerere administrativa de a fi încadrat la vechiul loc de munca, fiind lipsit de orice mijloace materiale de existenta pentru motivul principal ca consideră ca întreaga responsabilitate juridica și materiala îi revine șefului ocolului silvic T., care a emis decizia interna nr 6/12 o72olo prin care a fost mutat de la cantonul 27 B. din districtul V Olcea la cantonul 10 Sititelec din Districtul II Sititelec.
Aceasta decizie interna nu a fost transmisa reclamantului și nici direcției silvice Oradea pentru a fi opozabila. Ea este nelegala pentru ca în mod fundamental modifica unul din elementele esențiale ale contractului individual de munca .
Recurentul pârât R. Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Bihor prin concluzii scrise a solicitat principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de noi probe iar în subsidiar, modificarea hotărârii instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și în consecință respingerea contestației formulate de intimatul reclamant.
Arată că sancțiunea a fost aplicată în urma cercetării disciplinare a contestatorului de către Consiliul de disciplină, cercetare care s-a desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de O.U.G. 59 / 2000. Contestatorul, deși convocat în vederea cercetării disciplinare în fața consiliului de disciplină, nu s-a prezentat.
Prin procesul verbal nr. 1494 / 19.07.2010, încheiat de către comisia de cercetare disciplinară din cadrul Ocolului Silvic T. a fost sesizat Consiliul de Disciplină din cadrul Direcției Silvice Bihor în legătură cu cazul D-lui I. D..
În procesul verbal nr. 1494 / 19.07.2010 se arăta faptul că, din data de 13.07.2010 și până la data întocmirii procesului verbal (19.07.2010), pădurarul I. nu s-a mai prezentat la serviciu, neprezentându-se nici în centrala Ocolului Silvic T..
La analizarea cazului pădurarului I. D., Consiliul de disciplină din cadrul Direcției Silvice Bihor a avut o imagine clară a situației sale.
Abaterea disciplinară a fost reținută în sarcina pădurarului I. D. în mod corect. Practic, la momentul la care Consiliul de disciplină a analizat efectiv cazul acestuia, (01.09.2010 - data când s-a emis Hotărârea Consiliului de disciplină), pădurarul I. acumulase peste 30 de absente.
În drept a invocat disp. art.304 pct. 7 și 9 și 3041, Cod Proc. Civ.
Instanța de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta R. Națională a Pădurilor-Romsilva, Direcția Silvică Bihor, instanța de fond a reținut corect că cele menționate de consiliul de disciplină în Hotărârea nr. 2/01.09.2010, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 73/29.10.2010 de către R. Națională a Pădurilor, nu corespund realității.
Astfel, prin Decizia nr. 6/12.07.2010, șeful Ocolului Silvic T. a dispus ca începând cu data de 15.07.2010, reclamantul I. D., titular al cantonului 27 B. din Districtul V Olcea să preia cantonul 10 Sititilec din Districtul II Sititilec. Această decizie nu a fost comunicată reclamantului, fiind ulterior anulată definitiv și irevocabil prin Sentința nr. 6650/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ *, dispoziția de anulare fiind menținută și în recurs prin Decizia nr. 1593/CA/2013 – R pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
De asemenea, s-a reținut că potrivit bonului de lucru pentru luna iulie 2010, prezentat de șeful Districtului V, Simedre D., rezultă că reclamantul nu s-a prezentat la serviciu în perioada 13 - 30 iulie 2010.
Având în vedere Decizia nr. 6/2010 valabilă la momentul iulie 2010, reclamantul trebuia să se prezinte la serviciu în Districtul V în zilele de 13 și 14 iulie 2010, iar din 15 iulie să se prezinte la cantonul 10 Sititilec din Districtul II Sititilec.
Judecătorul fondului a apreciat, justificat, că pentru reclamant, ca act administrativ individual, decizia produce efecte din momentul comunicării sale, astfel că reclamantul era obligat a se prezenta la noul canton abia după comunicarea deciziei. Chiar dacă ea a fost anulată ulterior în instanță, acest aspect nu are relevanță sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare întrucât, chiar apreciată ca nelegală de reclamant, aceasta continuă să-și producă efectele cât timp nu a fost suspendată, revocată sau anulată.
Prin urmare, în mod greșit s-au consemnat absențele reclamantului de la cantonul 27 B. în perioada 15 – 30 iulie 2010. În fapt, pârâta putea imputa reclamantului doar absențele din zilele de 13 și 14 iulie, ceea ce reduce numărul absențelor nemotivate la două.
Referitor la invocarea de către recurentă a procesului verbal nr. 1494/19.07.2010, încheiat de către comisia de cercetare disciplinară de la nivelul Ocolului Silvic T. în care se arată că din data de 13.07.2010 și până la data de 19.07.2010 reclamantul nu s-a prezentat la serviciu, ( nici la centrala Ocolului Silvic T. ), instanța de recurs consideră că, raportat la emiterea Deciziei nr. 6/12.07.2010 de către Seful Ocolului Silvic T., care a creat a creat obligații încă din momentul adoptării ei, pârâta recurentă nu mai putea să îi pretindă reclamantului prezenta la cantonul 27 B., după data de 15.07.2010.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut, temeinic și legal, faptul că acțiunea reclamantului este întemeiată și sub aspectul legalității sancțiunii aplicate.
Astfel, art. 48 alin. 2 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic nu prevede sancțiunea destituirii din funcție, această sancțiune fiind cuprinsă doar în contractul colectiv de muncă, fiind adăugată celorlalte sancțiuni.
Deși prevăzută în contractul colectiv de muncă, sancțiunea nu este legală deoarece prin contractul colectiv de muncă nu se pot adăuga alte sancțiuni disciplinare decât cele stabilite prin ordonanța de urgență privind Statutul personalului silvic, act cu o forță juridică superioară, cu atât mai mult cu cât acest lucru ar duce la încălcarea drepturilor salariaților. Or, potrivit art. 238 din legea nr. 53/2003, la încheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Instanța de fond a apreciat, de asemenea, justificat, contrar susținerilor recurentei pârâte, și că dispozițiile legale au fost încălcate și prin aceea că raportul de serviciu al reclamantului a fost transformat într-un raport contractual de muncă, dispunându-se, fără acordul acestuia, ca reclamantul, destituit din funcția de pădurar, să ocupe funcția de muncitor calificat în silvicultură.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul I. D. D., instanța de recurs consideră că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată solicitate de reclamant fiind respinse, ca urmare a faptului că acesta nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să justifice efectuarea lor.
Împrejurarea că, în fața instanței de control judiciar, recurentul reclamant a depus chitanțele nr. 519/29.02.2012 și nr. 548/10.04.2013, reprezentând contravaloarea onorariului în sumă de 2000 lei achitat Cabinetului avocațial B. P., nu îl îndreptățește la acordarea cheltuielilor de judecată la fond, din moment ce în fața primei instanțe cheltuielile nu au fost dovedite.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, cu raportare la celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul prezentei decizii, Curtea de Apel Oradea va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții R. Națională a Pădurilor-Romsilva, Direcția Silvică Bihor și I. D. D..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul reclamant I. D. D. cu domiciliul în Hodișel, nr. 66, J. Bihor și recurenta pârâtă R. Națională a Pădurilor Romsilva cu sediul în Oradea, .. 15, J. Bihor, împotriva sentinței nr.4523/CA/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: S. C. M. O. B. A. V. A. Cărăgin
Red.hot.jud. O.B.
Jud.fond C.O.
Dact.A.C.
2 exemplare/27.11.2013
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 454/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 886/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
