Anulare act administrativ. Decizia nr. 852/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 852/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 13976/111/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR. 852/CA/2013 – R
Ședința publică din 27 februarie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. C. G.
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul-reclamant M. A., cu domiciliul procedural ales în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 4768/CA din 02.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru +0,15 lei timbru judiciar, recurentul reclamant a depus la dosar concluzii scrise iar intimata pârâtă a depus întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4768/CA din 02.10.2012 Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ BIHOR pentru anularea Procesului verbal de constatare nr.7197/10.02.2011 și a Deciziei de soluționare a contestației administrative.
Fără cheltuieli de judecată.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța a reținut în fapt următoarele:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă plângerea formulată de reclamant împotriva Deciziei de soluționare a contestației administrative și a Procesului verbal de constatare nr. 7197/10.02.2011, prin care s-a reținut că reclamantul a beneficiat de o sumă necuvenită, întrucât a solicitat acordarea unei subvenții de agricultor pentru o suprafață de teren declarată, care s-a dovedit a nu fi confirmată și respectiv lucrată, sens în care i s-a imputat plata sumei de 1.771,01 lei.
Împotriva acestui act constatator, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă ca nefondată.
Din dosarul administrativ care a stat la baza acordării subvenției pentru agricultură, aflat la dosarul cauzei, se constată că reclamantul M. A. a solicitat, în anul 2009, acordarea unei subvenții pentru suprafața de 4,24 ha teren. În urma controlului prin teledetecție, s-a constatat existența unei diferențe între suprafața declarată (4,24 ha) și cea confirmată (3,18 ha), diferență care este mai mare de 3% și mai mică de 30 %, aplicându-se un procent de sancțiune de 33,3 % din suprafața determinată.
Conform art.51 al.1 și 2 din Regulamentul CE nr.796/2004, în cazul în care suprafața declarată în cadrul uneia dintre schemele de ajutor pe suprafață este mai mare decât suprafața determinată în conformitate cu art.50 alin.3, 4 și 5 din prezentul regulament, suma ajutorului se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade dublul diferenței constatate, în cazul în care aceasta depășește 3 % sau 2 ha, fără a depăși însă 20 % din suprafața determinată. În cazul în care diferența constatată este mai mare de 20 % din suprafața determinată, nu se acordă nici un ajutor pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză. În cazul în care suprafața declarată depășește cu mai mult de 30% suprafața determinată în conformitate cu art.50 al.3, 4 și 5 din prezentul regulament, agricultorului i se refuză accesul la schemele de ajutor de care ar fi putut beneficia în conformitate cu art.50 al.3, 4 și 5 din prezentul regulament pentru anul calendaristic în cauză.
Deși reclamantului i s-a adus la cunoștință neregulile constatate, acesta a dat o declarație prin care și-a modificat amplasamentul și cultura unor parcele, deși cu ocazia formulării cererii de plată s-a obligat în scris ca în termen de 10 zile să comunice pârâtei orice modificare a informațiilor declarate privitoare la suprafața agricolă utilizată, precum și schimbări ale datelor din formularul de solicitare, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o.
Referitor la cuantumul debitului imputat, instanța a constatat că în anexa la HG 1211/2009 este menționat cuantumul maxim al plăților acordate în sectorul vegetal în cadrul schemelor de plată pentru anul 2009. De asemenea, instanța urmează să constate că în conformitate cu art.71 al.1 lit.a din Regulamentul CE nr.796/2004, dacă se constată că valoarea suprafețelor declarate și eligibile pentru care se va acorda sprijin comunitar este mai mare decât valoarea care a fost stabilită pentru România se aplică o reducere liniară proporțională a sumelor rezultate după aplicarea sancțiunilor de supradeclarare, întârziere și nedeclarare a tuturor parcelelor pentru toți fermierii eligibili la plată pentru schema de sprijin respectivă.
Față de aceste dispoziții legale și ținând cont de constatările reținute de către pârâtă prin controlul de teledetecție, aspecte necontestate de către reclamant prin nici un mijloc de probă, coroborate cu declarațiile acestuia din urmă, cuprinse în dosarul administrativ, instanța a constatat temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse prin actele administrative atacate și a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs reclamantul M. A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și a se dispune anularea Procesului verbal de constatare nr.7197/10.02.2011 și a Deciziei de soluționare a contestației administrative.
În motivarea recursului, se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța apreciind greșit situația de fapt și de drept, prin actele atacate pârâta nu a arătat explicit care sunt obligațiile sau îndatoririle încălcate și nici nu a explicat ce reprezintă suma imputată și cum a fost aceasta calculată.
De asemenea, reclamantul arată că actul atacat a fost emis înainte de finalizarea perioadei de verificate, nefiind solicitate nici un fel de lămuriri sau precizări anterior emiterii acestora. Reclamantul mai arată că nu este răspunzător de corectitudinea autorizării cererilor de plată, la momentul formulării cererii depunând toate actele solicitate, iar în urma verificării acestora s-a dispus aprobarea efectuării plății de către reprezentanții pârâtei.
Se mai învederează instanței că a indicat corect suprafața de teren pe care o folosește și a cultivat acest teren conform declarației date, astfel încât nu cunoaște motivele pentru care a fost sancționat.
Instanța de fond nu a analizat situația de fapt preluând exact susținerile intimatei fără a-i solicita să depună în probațiune actele solicitate prin acțiunea introductivă, considerând că datele obținute în urma teledetecției ar fi trebuit să-i fie aduse la cunoștință în vederea analizării și eventualei contestări.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității recursului, excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității recursului, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată. Astfel, sentința i-a fost comunicată reclamantului la 2.11.2012 și a declarat recurs la data de 19.11.2012, în termenul legal prevăzut de lege, cu precizarea că acest termen se împlinește într-o zi nelucrătoare, astfel că se prorogă până la data de 19.11.2012, potrivit art.101 alin.5 C.pr.civ.
De asemenea, și excepția nulității recursului apare ca fiind neîntemeiată, în cuprinsul recursului declarat în cauză, recurentul prezentând punctual motivele pentru care apreciază că actul a cărui anulare o solicită este nelegal.
Pe fondul cauzei, criticile aduse hotărârii sunt fondate.
Curtea reține că, pentru ca actul administrativ să fie valabil și să producă efecte juridice trebuie să îndeplinească o . condiții și anume: să fie emis de organul competent în limitele competenței sale; să fie emis în forma și cu procedura prevăzută de lege; să fie conform cu legile în vigoare și să fie emis conform interesului public urmărit de lege.
În practica instanțelor de contencios administrativ și în doctrină s-a reținut că motivarea în fapt și în drept constituie o condiție de legalitate a actului administrativ și o garanție a respectării drepturilor legitime ale cetățenilor, aspect confirmat și de art. 17 din Codul bunei administrații adoptat prin Recomandarea CM/R.(2007)7 a Comitetului Miniștrilor din statele membre ale Consiliului Europei care prevede necesitatea motivării într-o manieră corespunzătoare a actelor administrative, mai ales atunci când acestea aduc atingere drepturilor individuale.
În speță, intimatul se prevalează de faptul că reclamantului i s-a adus la cunoștință neregulile constatate prin confruntarea raportului de teledetecție în urma căruia acesta a completat Anexa 6 prin care a arătat că a efectuat în cunoștință de cauză modificările de suprafață și cultură.
Sub aspectul celor reținute, instanța constată că prin solicitarea de clarificări din data de 05.01.2010 (fila 27 dosar fond) a fost convocat reclamantul ca la data de 9.01.2010 să se prezinte la Scoala generală Hodișel, ora 12 întrucât la controlul pe teren prin teledetecție APIA a identificat „anumite erori” în solicitarea de plată pe suprafață pentru anul 2009.
Intimata invocă faptul că, din cuprinsul declarației - anexa 6 - rezultă că acesta ar fi declarat că a efectuat în cunoștință de cauză modificări ale parcelelor agricole. Însă, instanța constată că această declarație este în realitate un formular tipizat, pretipărit și nu poate conduce la concluzia pertinentă că fermierul a fost în măsură să își exprime liber opinia sa.
Pe de altă parte, nu rezultă din niciuna dintre probe în ce măsură recurentul reclamant împreună cu ceilalți fermieri din comună care au fost convocați cu același prilej la Școala din comună au fost în mod efectiv informați cu privire la rezultatele teledetecției sau dacă au putut avea obiecțiuni față de cele constatate.
Prin urmare, emiterea unui act administrativ în baza acestor înscrisuri, care nasc suspiciuni prin ele însele, nu poate fi apreciată ca o împrejurare de natură a suplini motivarea actului.
Curtea reține că, procesul-verbal de constatare nr. 7197 din 10.02.2011 este nemotivat, singurul indiciu referitor la motivul sancționării fiind inserarea lapidară a faptului că: APIA „a procedat la efectuarea unei verificări documentare și faptice ce a avut drept scop stabilirea corectitudinii autorizării cererilor de plată”, reținându-se în aceeași manieră la cap. VII– Titlul prevederi legale și contractuale încălcate: nerespectarea obligațiilor și îndatoririlor din cererea de plată.
În același mod, fără a supune analizei în nici un fel cele invocate, intimatul pârât a emis decizia nr. 7998 – 260/13.07.2011 dată în soluționarea contestației, reținând că debitul aferent campaniei 2009 este constituit corect, aspect ce rezultă din „documentele probante”, împrejurare ce echivalează de asemenea cu o nemotivare a deciziei adoptate.
Curtea mai reține că, garanția respectării legalității și a drepturilor cetățenilor derivă tocmai din emiterea actelor administrative astfel încât acestea să permită cetățeanului, cu un nivel mediu de pregătire să înțeleagă aspectele ce i se impută prin acestea, ceea ce nu poate fi reținut în cauză, autoritatea intimată derogând de la obligațiile sale.
Pentru aceste considerente, văzând că actele astfel emise sunt nule, va înlătura ca nefondate apărările intimatei și va dispune admiterea recursului, modificarea hotărârii, admiterea acțiunii și anularea procesului verbal de constatare nr.7197 din data de 10.02.2011 și a deciziei de soluționare a contestației formulată de reclamantul M. A. și înregistrată la APIA BIHOR sub nr.7998-260/13.07.2011, împrejurare față de care, instanța nu va mai intra în analiza celorlalte aspecte invocate, nulitatea constatată făcând de prisos o atare cercetare.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității recursului.
ADMITE recursul declarat de M. A. împotriva sentinței nr.4768/CA/ din 02.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în tot în sensul că:
ADMITE acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ BIHOR și în consecință:
Dispune anularea procesului verbal de constatare nr.7197 din data de 10.02.2011 și a deciziei de soluționare a contestației formulată de reclamantul M. A. și înregistrată la APIA BIHOR sub nr.7998-260/13.07.2011.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. C. G. A. B.
Red.dec.- R. C. 6.03.2013
Jud. fond- B. D.
Tehnored.A.B./2 ex. 6.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2712/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 917/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
