Despăgubire. Decizia nr. 1531/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1531/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 10633/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.1531/CA/2013 - R
Ședința publică din 8 aprilie 2013
PREȘEDINTE: G. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant I. L. cu domiciliul ales în Oradea, G. E., nr. 1, ..7, J. Bihor, în contradictoriu cu intimatul pârât I. T. de Muncă al județului Bihor cu sediul în Oradea, ..1B, județ Bihor, împotriva Sentinței nr.5817/CA/7.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant I. L., lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că recurentul reclamant a depus la dosar note de ședință, după care:
Recurentul reclamant arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, obligarea intimatei la plata de despăgubiri, fără cheltuieli de judecată. Arată că
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.5817/CA/7.11.2012 Tribunalul Bihor a respisn ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I. L. cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 1, ., jud. Bihor în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă Bihor, cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamantul este funcționar public, angajat la Casa de Asigurări de Sănătate Bihor. La data de 28.06.2011 reclamantului s-a adresat pârâtului solicitând efectuarea de verificări cu privire la neplata contravalorii indemnizației de muncă pentru lunile aprilie 2011, decembrie 2010 și februarie 2011 ((f. 5-8). Prin adresa nr._/04.07.2011 pârâtul i-a răspuns reclamantului că petiția sa a fost trimisă spre competentă soluționare Agenției Naționale a Funcționarilor Publici deoarece reclamantul are calitatea de funcționar public (f.12). La data de 27.07.2011 reclamantul i-a adresat pârâtului o notificare prin care a reiterat cererea inițială (f. 9-11). Prin adresa nr._/08.08.2011 pârâtul i-a transmis reclamantului același răspuns (f.13).
Conform art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit art. 2 lit. i din Legea_ prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Litera n din același articol al aceluiași act normativ definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
În speță, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al pârâtului de a soluționa cererile adresate lui de către reclamant, pârâtul trimițând cererile reclamantului la autoritatea publică pe care a considerat-o competentă să le soluționeze și informându-l despre acest fapt pe reclamant. Or, o astfel de conduită a pârâtului nu poate fi încadrată în noțiunea de refuz nejustificat definită de Legea 554/2004.
Mai mult, procedând la verificarea din oficiu a competenței de a soluționa cererile reclamantului, pârâtul a apreciat în mod corect că nu îi revine competența de a rezolva aceste cereri, competentă fiind Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 lit. c din Legea 188/1999 Agenția Națională a Funcționarilor Publici “monitorizează și controlează modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice”. Acest text de lege are caracter special față de prevederile Legii 108/1999 invocate de reclamant, și se aplică cu prioritate față de acestea în cazul funcționarilor publici.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurentul reclamant I. L. solicitând admiterea recursului, obligarea pârâtei la plata către recurent de despăgubiri in suma 35.000 lei RON reprezentând drepturile salariale/indemnizație de concediu medical neîncasate nelegal, traumelor psihice si morale la care a fost, supus prin lipsirea sa si a copilului său în întreținere de mijloacele financiare de existenta o perioada de aproximativ 3 luni calendaristice; obligarea pârâtei la indexarea si plata sumei acordate/despăgubiri cu indicele de inflație până la data plații;- fără plata cheltuielilor de judecata.
Arată că în baza dispozițiilor obligatorii legale în vigoare, respectiv a prevederilor Legii nr.l88/1999- republicată, art. 117 se precizează că dispozițiile sale se completează cu prevederile legislației muncii, precum si cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, a dispozițiilor obligatorii a Legii nr.53/2003-Codul muncii, art.l, alin.l și alin.2 și a dispozițiilor obligatorii a Legii nr. 108/1999-republicată pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, cap.2,art.5,pct.a).
Arată că s-a adresat prin cerere către ITM Bihor solicitând să se dispună verificarea și obligarea angajatorului la plata indemnizației pentru incapacitate de muncă și să ia măsurile corespunzătoare de sancționare pentru nerespectarea Legii 53/2003, Legii 40/2011, Legii 188/1999 republicată, a angajatorului CAS Bihor – Oradea, respectiv a numiților jr.V. L. G., numita dr.M. E., jr.J. V., ec.M. L. și dr.U. S., care au dispus nelegal neplata contravalorii indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă aferentă lunii februarie 2011 conform certificatului de concediu medical . nr._ avizat de toate instituțiile competente, neplata contravalorii indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă conform certificatului de concediu medical . nr._ avizat de toate instituțiile competente, neplata a întregii contravalori a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă aferentă certificatului de concediu medical . nr._, avizat de toate instituțiile competente, din 20 de zile lucrătoare a calculat și a plătit indemnizația aferentă doar a 11 zile lucrătoare.
Arată că nu cunoaște motivele refuzului nelegal de plată a contravalorii indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă aferente certificatelor de concediu medical și absența acestor drepturi bănești nu-i mai permite continuarea existenței întreținerii sale și a fiului său.
De asemenea arată că a precizat în scris pârâtei că nelegal angajatorul l-a lăsat aproximativ 3 luni fără mijloace materiale/financiare de existență atât pe el cât și pe fiul său .
Pirita ITM Bihor-Oradea, a refuzat nelegal sa-si îndeplinească obligațiile prevăzute in Legea nr.l08/1999-repulicata si Legea nr.53/2003-CODUL MUNCII-Varianta 2011 in ciuda demersurilor sale.
Consideră hotărârea instanței nulă de drept având în vedere că la termenul din 31.10.2012 judecătorul care s-a pronunțat și a emis sentința era recuzat prin cererea de recuzare înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 30.10.2012 și a eliminat nelegal acordarea unui nou termen de judecată și varianta de depunere a cererii de strămutare.
Hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea art.304 alin.7 și 8 Cod procedură civilă, cuprinzând motive contradictorii și interpretând greșit actul juridic, schimbându-i înțelesul lămurit.
Hotărârea instanței de fond este dată și cu încălcarea Legii 108/1999 republicată, a Legii 233/2002 și a Legii 554/2004.
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în recurs.
Intimatul pârât legal citat nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul I. L. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :
Instanța de fond a reținut, temeinic și legal, că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.2 lit.i și n din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, referitoare la refuzul nejustificat și excesul de putere în condițiile în care instituția pârâtă a trimis cererile reclamantului la autoritatea publică pe care a considerat-o competentă să le soluționeze (ANFP) și informându-l despre acest fapt pe reclamant.
Astfel, în temeiul art.61 din OG 27/2002 modificată prin Legea 233/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, prin răspunsul nr._/4.07.2011 ITM Bihor a comunicat reclamantului faptul că aspectele sesizate de acesta prin adresa înregistrată sub nr._/28.06.2011, au fost transmise spre competentă soluționare către ANFP prin adresa nr._/1.07.2011, pe considerentul că reclamantul are calitatea de funcționar public, urmând să primească răspuns de la această instituție.
I. T. de Muncă al Județului Bihor exercită atribuțiile stabilite expres prin Legea 108/1999 republicată și prin HG 1377/2009, având competența de a efectua controale în unitățile sectorului public sau mixt doar cu privire la respectarea prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă în ceea ce privește angajații având încheiate contracte individuale de muncă, categorie în care nu intră funcționarii publici, care sunt numiți în funcție prin decizia conducătorului instituției publice din care face parte (art.2 alin.2 din Legea 188/1999 – Statutul funcționarilor publici).
De asemenea, nu se justifică invocarea de către recurentul reclamant a prevederilor Legii 108/1999 republicată pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii și nici a Legii 233/2002 pentru aprobarea OG 27/2002 pentru reglementarea activității de soluționare a petițiilor, având în vedere împrejurarea că în cauză sunt aplicabile, după cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, dispozițiile art.22 lit.c din Legea 188/1999 – Statutul funcționarilor publici – legea specială, în conformitate cu care ANFP are, printre alte atribuții și aceea de monitorizare și control a modului de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice.
Referitor la invocarea nulității hotărârii instanței de fond pe considerentul că la momentul pronunțării sentinței 5817/CA/7.11.2012 de către Tribunalul Bihor, judecătorul fondului a fost recuzat, instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiată susținerea reclamantului având în vedere împrejurarea că această cerere de recuzare a fost respinsă prin Încheierea din 30.10.2012, anterior pronunțării hotărârii atacate cu prezentul recurs.
În consecință, în baza considerentelor expuse, Curtea de Apel, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile legale menționate în cuprinsul prezentei decizii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Ianciu L..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant I. L. cu domiciliul ales în Oradea, G. E., nr. 1, ..7, J. Bihor, în contradictoriu cu intimatul pârât I. T. de Muncă al județului Bihor cu sediul în Oradea, ..1B, județ Bihor, împotriva Sentinței nr.5817/CA/7.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 8.04.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
G. C. S. M. O. B. A. Cărăgin
Red.hot.jud. O.B.
Jud.fond A. V.
Dact.A.C.
2 exemplare/12.04.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2663/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 68/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
