Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 79/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 79/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 141/35/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal:3159
Dosar nr._ /CA/2012 – P.I.
SENTINȚA NR. 79/ CA/2013
Ședința publică din 14 mai 2013
Președinte: | R. C. | - judecător |
G. M. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea cauzei, formulată de reclamanta I. K.cu domiciliul procedural ales în Satu M., ./5, județul Satu M., în contradictoriu cu pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației cu sediul în localitatea Sighetu Marmației, .. 46, județul Maramureș și I. G. al Poliției de Frontieră București cu sediul în București, .-4 sector 6 având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu 4 lei plus 0,15 lei timbru judiciar, pârâții au depus întâmpinări prin care solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale, reclamanta a depus note de ședință, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Oradea având în vedere că măsura dispusă în temeiul articolului 105 alin 5 din OG 192/1994, a fost dispusă de I. G. al Poliției de Frontieră București și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin contestația înregistrată la această instanță la data de 23 martie 2012, reclamanta I. K. a solicitat anularea măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României stabilită prin Adresa nr._ din 10.03.2012 emisă de Sectorul Poliției de Frontieră Halmeu.
Prin notele de ședință pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Curții de Apel Oradea și declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București, competentă teritorial, având în vedere următoarele motive:
Potrivit prevederilor art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, republicată, cu modificările ulterioare, măsura interzicerii intrării în România a reclamantei, pentru o perioadă determinată, prevăzută la alin. (1) al aceluiași act normativ, a fost dispusă de către I. G. al Poliției de Frontieră.
Conform prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu completările și modificările ulterioare, „I. G. al Politiei de Frontieră este unitatea centrală a Politiei de Frontieră Române. cu personalitate juridică și competență teritorială pentru întreaga zona de responsabilitate a poliției de frontieră, care exercită conducerea și răspunde de întreaga activitate a poliției de frontieră, desfășoară activități de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave circumscrise crimei organizate, migrației ilegale și criminalității transfrontaliere comise în zona de competenta teritorială a Poliției de Frontiera, precum și orice alte atribuții date în competenta sa prin lege".
Pe de altă parte, art. 105, alin. 5) din O.U.G. nr. 194/2002 prevede următoarele: (5) „Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competentă se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă".
În consecință, având în vedere faptul că măsura interzicerii intrării în România a reclamantei I. K., pe o perioadă de 5 ani, a fost aprobată de către I. G. al Poliției de Frontieră (cu sediul în mun. București)- emitentul actului administrativ contestat de către reclamantă, solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Curții de Apel Oradea și declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București, instanța competentă teritorial să judece prezenta contestație. (în acest sens, în dos._ al Curții de Apel Oradea, având același obiect cu prezenta cauză, instanța de judecată a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții, invocată de către pârâtul I.G.P.F., având în vedere faptul că măsura interzicerii intrării în România a străinului a fost dispusă de către I.G.P.F.și nu de către I.T.P.F. Sighetu Marmației, Curtea de Apel Oradea declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.)
I. G. al Poliției de Frontieră, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat admiterea excepției necompetentei teritoriale a instanței de judecată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 105 alin. (5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România "interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la Curtea de Apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură".
Conform art. 105 alin. (1) și (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, măsura de interzicere a intrării în România se dispune de Oficiul Român pentru Imigrări sau I. G. al Poliției de Frontieră. Totodată, alin.3 al aceluiași text de lege prevede că "aplicarea măsurii de interzicere a intrării se realizează în toate cazurile prin instituirea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat". Prin urmare, în speță, măsura contestată a fost dispusă de către I. G. al Poliției de Frontieră, ca urmare a solicitării șefului Punctului de Trecere a Frontierei Halmeu, fiind instituit așadar consemnul național nepermiterea intrării) la punctele de trecere a frontierei de stat.
Conchizând, măsura interzicerii intrării în România poate fi dispusă fie de I. G. al Poliției de Frontieră, fie Oficiul Român pentru Imigrări, (actual I. G. pentru Imigrări), la nivelul punctului de trecere a frontierei realizându-se comunicarea celor constatate și a măsurilor întreprinse.
Față de aceste aspecte, date fiind dispozițiile legale mai sus menționate, apreciază că instanța competentă a soluționa prezenta cauză este Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ si fiscal.
Mai mult decât atât, din acțiunea reclamatului reiese fără echivoc faptul că acesta înțelege să conteste „adresa nr._/10.03.2013", materializată prin Nota raport nr._, prin care a fost aprobată de către inspectorul general al Poliției de Frontieră Române, instituirea măsurii de interzicere a intrări în România pentru o perioadă de (5) cinci ani.
Verificând cu prioritate excepția de necompetență materială invocată în speță de I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite.
Potrivit art. 105 alin. (5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România "interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la Curtea de Apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură".
În speță, prin adresa nr. 83.233 din 10.03.2012 emisă de Sectorul Poliției de Frontieră Halmeu - Punctul de trecere a frontierei Halmeu, aflată la f.12 dosar, reclamantei I. K. i-a fost comunicată măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 5 ani, dispusă de I. G. al Poliției de Frontieră București.
Măsura interzicerii intrării în România poate fi dispusă, fie de I. G. al Poliției de Frontieră, fie de Inspetoratul G. pentru Imigrări, la nivelul punctului de frontieră putându-se dispune doar nepermiterea intrării în România, ca și consecință a instituirii interzicerii intrării în România.
Ca atare, raportat la dispozițiile art. 105 alin. (5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 raportat la art.137 C.pr.civ, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Oradea dat fiind faptul că, formațiunea care a dispus această măsură nu se află în raza de competență a Curții de Apel Oradea.
Pentru aceste considerente, va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta I. K.în contradictoriu cu pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației și I. G. al Poliției de Frontieră București având ca obiect litigiu privind regimul străinilor, în favoarea Curții de Apel București - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta I. K.cu domiciliul procedural ales în Satu M., ./5, județul Satu M., în contradictoriu cu pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației cu sediul în localitatea Sighetu Marmației, .. 46, județul Maramureș și I. G. al Poliției de Frontieră București cu sediul în București, .-4 sector 6 având ca obiect litigiu privind regimul străinilor, în favoarea Curții de Apel București- Secția a II-a civilă și de contencios administrativ.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. C. G. M.
Red.hot. R. C. 24.05.2013/
Dact G. M. /2 ex/24.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1574/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 4300/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
