Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 4518/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4518/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 490/35/2012/a1
ROMÂNIA
C. DE APEL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr.490/35/CA/2012/a1
DECIZIA NR.4518/CA/2013 - R
Ședința publică din 2 decembrie 2013
PREȘEDINTE: O. B. - judecător
JUDECĂTOR: A. V.
JUDECĂTOR: S. C. M.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant C. Județean Bihor cu sediul în O., Parcul T., nr. 5, J. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă C. de C. a R. - Camera de C. Bihor cu sediul în O., .. 1, J. Bihor și intimații intervenienți A. R. cu sediul în sector 1, București, . SCA M., S., nr. 52/A, .>R.A. A. O. cu sediul în O., Calea A., nr. 80, J. Bihor, împotriva sentinței nr.5120/CA/10.09.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant prin consilier juridic R. M. în baza delegației de la dosar, intimata pârâtă C. de C. a R. prin consilier juridic O. C. în baza delegației de la dosar și intimatul intervenient RA A. O. prin avocat C. A. in baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind intimatul intervenient A. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a depus la dosar întâmpinare, după care:
Instanța comunică întâmpinarea cu intimata C. de C. a R..
Reprezentanta recurentului reclamant precizează că înțelege să invoce în susținerea recursului prev.art.304 pct. 9 Cod procedură civilă și nu 488 pct.7 și 8 NCPC cum eronat s-a menționat în cererea de recurs.
Reprezentanții părților arată că nu au alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului și admiterea cererii de suspendare în baza art.14 și 15 din Legea 554/2004, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentanta intimatei pârâte C. de C. a R. solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinare, arătând că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții cerute de lege.
Reprezentantul intimatei interveniente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, în baza art.14 și 15 din Legea contenciosului administrativ.
C. DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.5120/CA/10.09.2013 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei R.A. A. O..
A respins excepția inadmisibilității.
A respins cererea formulată de reclamantul C. JUDEȚEAN BIHOR în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A R. – CAMERA DE C. BIHOR și cu intervenienții R.A. A. O. și A. R., pentru suspendarea executării dispozițiilor cuprinse în pct.I.3, II.1 și II.3 din Decizia nr.41/2012.
A respins cererea de intervenție formulată de intervenienta R.A. A. O., pentru suspendare executare act administrativ.
A admis cererea de intervenție formulată de intervenientul A. R., cu consecința respingerii cererii de suspendare.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei R.A. A. O. și a inadmisibilității, instanța a constatat că, în conformitate cu disp.art.7 al.3 din Legea nr.554/2004, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept. Ori, intervenienta administrează o parte din terenul aparținând domeniului public al județului Bihor și care face obiectul controlului exercitat de către pârâtă, care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate. Prin urmare, este evident că intervenienta are un interes propriu de a interveni în proces și de a solicita suspendarea executării actelor administrative care au un impact și asupra patrimoniului său. De asemenea, instanța constată că potrivit Hotărârii Curții de C. a R. nr.130/2010, prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, nu se îngrădește dreptul unui terț care are un interes legitim, personal de a interveni în procesul desfășurat între entitatea auditată și C. de C. a R..
Față de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate.
Pe fondul cererii de suspendare, instanța a constatat că obiectul dedus judecății îl reprezintă suspendarea executării pct.I.3, II.1 și II.3 din Decizia nr.41/2012 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare formulate.
Fără a cerceta în fond, sub toate aspectele, legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile imperativ cerute de lege pentru suspendarea executării acestuia. Astfel, în conformitate cu art.14, 15 din L.554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Cele două sintagme sunt clarificate prin disp.art.2 lit.”s” și „t” din L.554/2004. În accepțiunea acestui text de lege, prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciu material viitor și previzibil.
Transpunând aceste texte de lege în speța de față, instanța a constatat că prin obligația stabilită în sarcina reclamantului, de clarificare a situației juridice a terenului dat în administrarea R.A. A. O., efectuarea corecțiilor în evidența contabilă cu privire la valoarea acestuia, nu se cauzează o pagubă iminentă care să justifice suspendarea executării actului administrativ. Mai mult, reclamantul a invocat existența unei pagube iminente, fără a dovedi în vreun fel în ce ar consta această pagubă, limitându-se în a preconiza o perturbare gravă a activității instituției, fără a indica în concret această perturbare. De asemenea, instanța a constatat că actul administrativ se bucură de o prezumție de legalitate, iar suspendarea executării acestuia ar constitui o excepție de le regula executării din oficiu.
Referitor la plata onorariului executorului judecătoresc, instanța a reținut că, potrivit art.14 al.3 din Legea nr.273/2006, „nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1 alin.2 și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există o bază legală”, iar în conformitate cu art.5 al.3 din același act normativ, cheltuielile trebuie să se efectueze în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționării lor și în interesul autorității locale respective. De asemenea, instanța a reținut că potrivit art.23 al.1 din Legea nr.273/2006, ordonatorul de credite are obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Privitor la acceptarea la plată și decontarea unor prețuri unitare mai mari decât cele cuprinse în oferta care a fost declarată câștigătoare în urma desfășurării procedurii de achiziție publică, instanța a constatat că prețul din contractul de lucrări încheiat inițial și prețul din dispoziția de șantier este de 3,5 ori mai mare pentru lucrările suplimentare față de cel acceptat în baza contractului inițial, aspect necontestat de către reclamant, iar măsura recuperării diferenței de preț dispusă prin actul administrativ a cărei suspendare a executării se solicită reprezintă în aparență o măsură temeinică, legalitatea majorării tarifului urmând a fi stabilită cu ocazia soluționării acțiunii în anulare.
Din examinarea acestor texte de lege și fără a stabili temeinicia și legalitatea măsurilor instituite în sarcina reclamantului prin actele administrative atacate, aspecte care vor fi clarificate cu ocazia examinării pe fond a cauzei, instanța a reținut că în aparență măsurile instituite nu prezintă indicii temeinice de nelegalitate.
Față de aceste considerente, văzând în drept și disp.art.15 din L.554/2004, instanța a respins ca nefondată cererea de suspendare a actului administrativ atacat.
Ca o consecință a respingerii cererii formulată de reclamant, s-a dispus și respingerea cererii de intervenție formulată de R.A. A. O. pentru suspendarea executării actului administrativ, precum și admiterea cererii de intervenție formulată de intervenientul A. R., cu consecința respingerii cererii de suspendare.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâtei și a intervenientului A. R..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant C. Județean Bihor solicitând admiterea recursului, - casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de suspendare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii în anulare, respingerea cererii de intervenție formulată în prezenta cauză de către A. R.,în nume propriu și în numele Aeroclubului „S. B." O., în interes propriu și în interesul accesoriu al Curții de C. a R. - Camera de C. a Județului Bihor.
Arată că potrivit art. 488 pct. 8 Cod Procedură Civilă unul dintre motivele de casare a unei hotărâri judecătorești este atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Raportat la aceste dispoziții consideră criticabilă hotărârea Tribunalului Bihor privitor la respingerea cererii de suspendare, aceasta apreciind în mod eronat faptul că în speță nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unor îndoieli puternice asupra legalității măsurilor dispuse prin actul administrativ și existența pagubei iminente.
Prin acțiunea înaintată instanței de judecată C. Județean Bihor a făcut dovada existenței unei îndoieli puternice asupra legalității măsurilor dispuse prin Decizia nr. 41/2012 -punctele I.1, II. 1 și II.3.
Privitor la măsura dispusă la pct. 1.3. din Decizia nr. 41/20.07.2012 „clarificarea situației juridice a terenului aflat în domeniul public al Județului Bihor dat în administrarea R.A. A. O. și efectuarea corecțiilor în evidența contabilă cu privire la valoarea acestora, dacă este cazul; reglementarea situației cu privire la utilizarea și desfășurarea activităților Aeroclubului R. - A. „S. B." O. pe terenul cuprins în domeniul public al Județului Bihor și dat în administrarea Aeroportului" consideră că nu există îndoieli asupra nelegalității acestei măsuri întrucât, raportat la prevederile art. 19 și 20 din Codul Civil, instituția noastră a parcurs toți pașii prevăzuți de lege pentru preluarea, întabularea respectiv publicitatea dreptului nostru de proprietate, transmiterea terenului în administrarea R.A. A. O. și evidențierea în contabilitate a terenului în suprafață de 1.663.892 mp. Menționăm că anterior emiterii actului administrativ a cărui suspendare o cere nici o terță persoană nu a invocat vreun drept cu privire la acest teren.
Privitor la măsura dispusă la pct. II. 1. din Decizia nr. 41/20.07.2012 „identificarea tuturor cheltuielilor care nu sunt strict legate de activitatea instituției, stabilirea întinderii prejudiciului și luarea măsurilor legale de recuperare a creditelor bugetare utilizate pentru plata unor cheltuieli care nu au fost efectuate în scopul realizării atribuțiilor instituției, funcționării acesteia și nici în interesul colectivității locale", auditorii Curții de C. au apreciat că „plata făcută cu destinația de onorariu pentru executorul judecătoresc nu poate fi considerată ca fiind strict legată de activitatea instituției" întrucât această cheltuială nu a fost efectuată pentru realizarea atribuțiilor instituției, nici pentru l funcționarea acesteia și nici în interesul colectivității locale".
Consideră că există îndoieli puternice asupra legalității acestei măsuri întrucât plata sumei de 12.055,47 lei reprezentând contravaloarea onorariului executorului judecătoresc s-a efectuat ca urmare a procedurii de executare silită a Sentinței comerciale nr. 829/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ prin care C.J. Bihor a fost obligat la plata sumei de 433.815,91 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de protecție a drumurilor județene pe timp de iarnă, combaterea lunecușului și a înzăpezirii în sezonul iarnă 2008 - 2009 pe rețeaua de drumuri județene aflate în administrarea autorității județene.
În consecință această plată s-a efectuat în urma declanșării procedurii de executare silită și reprezintă o cheltuială strict legată de activitatea instituției.
Privitor la măsura dispusă la pct. II.3. din Decizia nr. 41/20.07.2012 apreciază că există o puternică îndoială asupra legalității acestei măsuri referitor la negocierea unui preț unitar mai mare decât cel cuprins în oferta inițială, întrucât în situația la care se face referire este vorba de două proceduri de achiziție distincte, ofertantul neavând obligația de a păstra aceleași prețuri unitare.
Punerea în executare a acestor puncte din decizie poate duce la perturbarea gravă a funcționării instituției și a activității acesteia.
Mai mult de atât, dat fiind proprietatea tabulară a Județului Bihor privitor la terenul în discuție au fost ințiate, promovate și adoptate o . acte administrative care produc efecte juridice, la acest moment fiind în derulare proiectul „Extindere și modernizare suprafețe aeroportuare la A. O.", în cadrul Programului Operațional Sectorial Transport DMI 42 - dezvoltarea infrastructurii de transport aerian, precum și alte investiții avute în vedere pentru modernizarea și extinderea aeroportului, iar punerea în executare a actului administrativ contestat ar crea dificultăți majore în derularea acestui proiect.
În concluzie, soluția pronunțată de Tribunalul Bihor este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost el motivat.
În drept a invocat disp. art. 488 pct. 7 și 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, art. 1 și art. 17 din Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local, art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Intimata RA A. prin întâmpinare a solicitat admiterea recursului și admiterea cererii de suspendare.
Arată că R.A. A. O. are un interes în cauză întrucât este o regie autonoma cu specific deosebit de interes local, potrivit art. 1 din HGR nr. 398/1997 privind trecerea unor regii autonome aeroportuare de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea consiliilor județene .
La preluarea efectuată, în conținutul documentelor care s-au încheiat între Ministerul Transporturilor - Departamentul Aviației Civile, RA A. O. și Consiliului Județean Bihor încă din anul 1997, nu există nici o precizare legată existența Aeroclubului Teritorial S. B. care și-ar desfășura activitatea în perimetrul RA A. O..
Prin HGR 970/2001 privind atestarea domeniului public al județului Bihor acest teren a fost cuprins in domeniul public al județului Bihor si este înscris la poziția 772 din anexa nr. 1 -Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al județului Bihor, si a fost publicată in Monitorul Oficial al R. nr. 671 bis.
In baza acestui act normativ C. Județean Bihor a adoptat hotărârea nr. 61/14.12.2002 prin care da drept de administrare asupra terenului și construcțiilor din domeniul public in favoarea regiei iar ulterior prin hotărârea nr. 63/16.12.2003 s-a stabilit ca regia are drept de închiriere asupra acelorași bunuri cu condiția ca jumătate din valoarea chiriei sa fie virata la C. Județean Bihor- aspect care justifica interesul R.A. A. O..
In baza HGR nr. 970/2002 si la solicitarea Consiliului Județean Bihor a fost înscris de către Judecătoria O., dreptul de proprietate asupra terenului având nr. cadastral 1588 si înscris in CF nr. 598 in favoarea județul Bihor, in acest sens fiind emisa încheierea nr._/2003.
R.A. A. O. a solicitat înscrierea in Cartea Funciara a dreptului de administrare asupra numărului cadastral 1588 din CF 598 iar Judecătoria O. a emis încheierea nr._/2003, admițând cererea noastră de înscriere in cartea funciara cu privire la dreptul de administrare.
Așadar R.A. A. O. are înscris un drept de administrare asupra bunurilor aparținând domeniului public județean și respectând dispozițiile art. 17 alin 1 din Decretul-lege 115/1938-in vigoare la acea vreme - care prevedea:„Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară,,.
F. de situația sa juridica, care atesta ca are un drept de administrare, constituit si înscris in cartea funciara si ca atare opozabil tuturor, arată ca de prevederile legale invocate mai sus, nu a uzitat A. R., care a formulat o cerere de intervenție în prezentul dosar atât in interes propriu cat și în interesul accesoriu al Curții de C. a R.-pentra Camera de C. Bihor și care pretinde un astfel de drept dar pe care nu si 1-a înscris in cartea funciara pentru opozabilitate- nici sub vechea reglementare si nici in forma actuala a legislației- ceea ce nu face altceva decât sa arate ca aceasta are doar niște simple afirmații, fața de dreptul de administrare si fară o susținere probantă pe măsura acestor susțineri.
Arată că de la acordarea de către C. Județean Bihor, în anul 2002, a dreptului de administrare, regia a achitat impozitul datorat pe terenul pe care l-a primit în administrare, întrucât această obligație ne revenea în baza dispozițiilor legale aflate în vigoare de atunci și până in prezent, așa cum erau impuse de prevederile art.2 din Legea nr. 69/1993, apoi de OG 36/2002 iar acum de dispozițiile art. 256 alin 3 din Codul fiscal IAR reclamanta dacă susține ca ar fi avut acest drept se poate observa că este . datorită faptului că nu si-a îndeplinit obligația legala de plata a impozitului datorat INSA vrea să fie beneficiara dreptului tară a se achita de obligația impusa imperativ de norma juridică.
În aceste condiții, având în vedere principiul forței probante a înscrierii în Cartea Funciară, se consideră că dreptul real înscris în Cartea funciară este exact iar cel ce își întemeiază dreptul real pe conținutul cărții funciare, este considerat de bună credință.
Mai mult, în lumina principiului priorității, orice înscriere în cartea funciară își va produce efecte din momentul înscrierii, iar rangul înregistrării determină și rangul înscrierii.
Rectificarea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, dacă un terț face dovada contrară, poate fi făcută numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori până la momentul actual, nimeni nu a contestat dreptul de proprietate al Județului Bihor sau dreptul de administrare al R.A. A. O. asupra acestui imobil, astfel că înscrierea în CF a dreptului de proprietate și de administrare este opozabilă față de terți.
Lipsa publicității drepturilor se soldează, conform art. 23 din Codul civil cu sancțiunea inopozabilității față de terți, cu excepția situațiilor în care se poate dovedi că aceștia le-au cunoscut pe alte căi.
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în întâmpinare.
Intimata C. de C. a R. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Arată că prima instanță a soluționat temeinic și legal fondul litigiului și a reținut corect și temeinic faptul că, nu sunt întrunite condițiile privitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.
De asemenea instanța a reținut că în aparență măsurile instituite nu prezintă indicii temeinice de nelegalitate.
În cuprinsul Deciziei nr. 41/2012 au fost dispuse măsuri prin care se urmărește înlăturarea unor abateri de la legalitate și regularitate de către entitatea verificată, care nu pot fundamenta o acțiune de suspendare.
O primă precizare care se impune a fi făcută este aceea că Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 a indicat în mod expres că suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamanți, în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, pentru motivele prevăzute la art. 14 din acest act normativ. în acest caz sunt incidente toate considerațiile teoretice referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.
Pentru a se asigura unitatea regimului juridic al suspendării executării actelor administrative unilaterale, art. 15 alin. (2) din Legea 554/2004, face trimitere la dispozițiile art. 14 alin. de la (2) - la alin. (7), care se aplică în mod corespunzător.
Noțiunea de prejudiciu în întreaga doctrină evocă ideea unei pagube care trebuie să fie certă, al cărei cuantum să fie cunoscut, lichidă, exigibilă, determinată sau determinabilă.
Or, în speța de față se soluționează suspendarea parțială a unui act administrativ, respectiv, a unei decizii.
Un asemenea obiect reprezintă concretizarea unei atribuții a Curții de C. de a dispune atunci când constată nereguli, încălcări a legislației, entităților controlate să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului.
Instanța nu poate fi de acord și nici nu poate respinge/admite o cerere fără propria analiză și argumentație, căci altfel s-ar transforma într-o instituție goală de conținut.
În speță nu putem vorbi de o pagubă, și cu atât mai puțin iminentă, care ar putea să o afecteze pe reclamantă, întrucât, Decizia nr. 41/2012 a Camerei de C. Bihor se referă la recuperarea unor sume de bani încasate ilegal. Deci, nu recuperarea prejudiciului înregistrat prin plata, respectiv încasarea în mod ilegal a unor așa zise drepturi bănești poate fi considerată o pagubă pentru reclamantă, ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu, fapt ce ar priva bugetul de sumele respective, sume care ar putea să aibă o destinație legală.
In ceea ce privește cazul bine justificat, practica jurisprudențială a instanței supreme a statuat în mod constant că "nu poate fi argumentat cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii de anulare. "
Totodată, prin luarea măsurii de clarificare a situației juridice a terenului dat în administrarea R.A. A. O. și efectuarea corecțiilor în evidența contabilă cu privire la valoarea acestuia s-ar evita pe viitor complicații juridice legate de aceste teren.
Paguba efectivă ar trebui să constea într-o consecință a executării care s-ar produce asupra bugetului sau activității persoanei în cauză. Or. recuperarea sumelor ar urma să se facă de la persoanele răspunzătoare.
In drept a invocat disp.art. 115 Cod Proc.Civ. și actele normative enunțate în cuprinsul întâmpinării.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul C. Județean Bihor ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :
Prima instanță a constatat în mod legal că nu sunt îndeplinite condițiile de suspendare prev.de art.14 din Legea 554/2004.
Astfel, aspectele invocate de recurentul reclamant în dovedirea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității măsurilor dispuse de C. de C..
Simplele susțineri ale nelegalității, făcute în cererea de suspendare, nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar dispozițiile cuprinse în art.2 alin.1 lit.t din Legea 554/2004 se referă la împrejurări de fapt și de drept, nu la simple afirmații ale părților.
Mai mult, cu privire la existența cazului bine justificat, recurenta a formulat apărări de fond, care nu pot fi analizate în cadrul soluționării cererii de suspendare.
În ceea ce privește paguba iminentă, prima instanță a reținut în mod corect că nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens de către reclamantă, doar simple afirmații.
Instanța de recurs constată, de asemenea, că, în situația în care decizia nr.41/2012 a Camerei de C. Bihor stabilește măsuri de recuperare a unor sume de bani, nu executarea acestei decizii și recuperarea prejudiciului de către recurent poate fi considerată o pagubă pentru acesta, ci chiar nerecuperarea acestor sume de bani.
Pentru aceste aspecte, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de părțile intimate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant C. Județean Bihor cu sediul în O., Parcul T., nr. 5, J. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă C. de C. a R. - Camera de C. Bihor cu sediul în O., .. 1, J. Bihor și intimații intervenienți A. R. cu sediul în sector 1, București, . SCA M., S., nr. 52/A, .>R.A. A. O. cu sediul în O., Calea A., nr. 80, J. Bihor, împotriva sentinței nr.5120/CA/10.09.2013 pronunțată de Tribunalul Bihorpe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 2.12.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: O. B. A. V. S. C. M. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond D.B.
Dact.A.C.
2 exemplare/6.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4300/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1350/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
