Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 106/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 106/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 132/35/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția a II –a civilă de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal:3159
Dosar nr._ /CA/2013 – P.I.
SENTINȚA NR.106/CA/2013 – P.I.
Ședința publică din 20 iunie 2013
PREȘEDINTE: I. C. G. – judecător
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal, primă instanță, formulată de reclamantul I. K. cu domiciliul procedural ales în Oradea, ..7, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul I. G. pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări Bihor cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 13.06.2013, când părțile prezente au pus concluzii asupra fondului, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar, instanța având în vedere cererea formulată de către reprezentanta reclamantului în sensul de a acorda în cauză un termen de pronunțare pentru a putea depune la dosar concluzii scrise, conform prevederilor art.146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru acest termen, pentru când reclamantul I. K. a depus la dosar concluzii scrise, la care a anexat dovada cheltuielilor de judecată, la data de 19 iunie 2013, prin Serviciul Registratură al instanței.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND :
Constată că prin cererea precizată și completată înregistrată la Curtea de apel Oradea la data de 18 aprilie 2013, reclamantul I. K. a chemat în judecată pe pârâtul I. G. pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări Bihor și a solicitat
- anularea Deciziei de returnare nr._/2013 emisă de Oficiul Român pentru Imigrări – Direcția Migrațiune – Serviciul pentru Imigrări Bihor ;
- anularea măsurilor de îndepărtare, precum și măsura interzicerii de intrare în România pentru o perioadă de 1 an, măsuri dispuse prin adresa nr._/08.05.2013.
- obligarea pârâtului la eliberarea permisului de ședere pentru specializare,
- obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei a sumei de 1000 eur cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale a susținut că este cetățean pakistanez, se află în România de 13 ani, a urmat cursurile Facultății de Medicină din Oradea și cursuri de specializare de 5 ani, iar în luna octombrie 2013 urmează să susțină examenul de medic specialist în specialitatea nefrologie.
A menționat că deși a avut permis de ședere până la data de 02.04.2013, iar anterior expirării acestuia, a încercat să-și depună actele pentru a obține prelungirea dreptului de ședere până în luna noiembrie 2011 în vederea finalizării studiilor și susținerii examenelor, acestea nu i-au fost primite.
A susținut că decizia de returnare este nelegală, pentru că din cuprinsul adeverinței eliberate de Facultatea de Medicină din Oradea rezultă că a achitat toate taxele la zi și urmează să-și susțină examenul de medic specialist.
A invocat în drept art. 58 din OUG nr. 194/2002 - forma la zi, afirmând că textul de lege nu face distincție între perioada de studenție, studii postuniversitare sau doctorat, ba mai mult, autoritățile române i-au acordat prelungire prin permisul expirat, deși situația ce a stzat la baza emiterii sale a fost aceeași.
A mai invocat faptul că a fost chemat de către lucrătorii Oficiului pentru Străini Bihor pentru a i se comunica obligativitatea părăsirii teritoriului României, pe motiv că ar fi solicitat emiterea deciziei atacate și ca atare nu subzistă motivul de suspendare de drept prevăzut de art.84 din OUG nr.194/2002, condiții în care a solicitat pe calea ordonanței președințiale suspendarea efectelor deciziei de returnare până la soluționarea irevocabilă a contestației, cerere admisă.
Contrar celor arătate s-au dispus aceste măsuri, mai mult decât atât, a solicitat pe întreg parcursul zilei de 08.05.2013 adresa anexată, dar nu i-a fost comunicată, abia la C. de la A. în data de 09.05.2013 i-a fost comunicată o copie în condițiile în care măsura de interzicere de intrare pe teritoriul României se atacă în termen de 10 zile la Curtea de Apel Oradea.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul I. G. pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări Bihor a solicitat respingerea contestației și a completării la contestație ca neîntemeiate.
În apărare, a invocat excepția tardivității formulării contestației, arătând că potrivit art.84 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, republicată: „ Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de I. G. pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă.”
În cauza dedusă judecății, actul administrativ a fost atacat la data de 02.04.2013, în urma solicitării scrise a reclamantului, a cărui ședere devenise ilegală și prin care acesta din urmă se obliga să părăsească teritoriul țării în mod voluntar în termen de 30 de zile, fiind contestat în instanță la data de 18.04.2013 așa cum rezultă din data înscrisă pe ștampila de intrare a Curții de Apel Oradea, dar și pe portalul instanței. Așadar cererea privind contestarea deciziei de returnare a fost introdusă peste termenul de 10 zile prevăzut de lege, acțiunea fiind tardiv formulată.
În consecință, a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea contestației ca tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, a arătat că cetățeanul pakistanez I. K. a avut un drept de ședere valabil pe teritoriul României până la data de 01.04.2013, în calitate de (student) absolvent al Universității din Oradea, fără examen de licență. Acesta a fost înscris la studii de specializare începând cu anul 2006 și conform adeverințelor eliberate de instituția de învățământ trebuia să susțină examenul de absolvire în ianuarie - februarie 2011.
Pârâtul a precizat că reclamantul că nu s-a prezentat la examenul de medic specialist nici în sesiunile următoare din 2011, 2012 și 2013, iar în data de 02.04.2013, având dreptul de ședere expirat și găsindu-se în situația prevăzută de art. 581 din O.U.G 194/2002 „Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an”, în care dreptul său de ședere nu mai putea fi prelungit, prezentându-se la ghișeul formațiunii, unde de bună voie și a solicitat emiterea unei decizii de returnare, prin care se obliga să părăsească teritoriul României în termen de 3 zile. Motivele invocate pentru faptul că șederea sa a devenit ilegală au fost de ordin subiectiv, așa cum reiese din declarația reclamantului nereușind să își procure bilet de avion. Cel în cauză, însă, deși cunoștea norma legală incidentă, referitoare la nesuspendarea executării măsurii, a înțeles să conteste actul administrativ, emis la solicitarea sa.
Astfel, a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 84, alin 3 și 4 din O.U.G 194/2002, care stipulează în mod expres și neechivoc că, în cazul deciziei de returnare, la cerere, prevăzută la art. 82, alin.(3) lit. b, pct. (i) din același act normativ, executarea măsurii de îndepărtare nu se suspendă.
A arătat că la data de 08.05.2013, împotriva reclamantului a fost dispusă măsura îndepărtării sub escortă, ca urmare a nerespectării termenului de 30 de zile, impus prin decizia de returnare nr._/2013, emis la solicitarea sa, prin cererea completată și semnată în nume personal, depusă la se serviciului nostru în data de 02.04.2013.
Măsura îndepărtării sub escortă a fost luată de Serviciul pentru Imigrări Bihor în conformitate cu prevederile art. 87, alin 1, lit. a), coroborat cu art. 88 din O.U.G 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare republicată.
Despre aspectele legale invocate, cel în cauză a înștiințat pe bază de semnătură, încă din data de 02.04.2013 când a luat la cunoștință de decizia de returnare nr._/2013.
Concomitent cu măsura îndepărtării, în conformitate cu prevederile art. 106 alin. 1, (iii) din O.U.G 194/2002, împotriva cetățeanului străin a fost instituită interdicția intrării în România pentru o perioadă de un an.
De asemenea, a precizat că în baza Rezoluției din data de 08.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosar nr. 946/II - 5/2013 cetățeanul străin a fost luat în luat în custodie publică la C. de cazare al străinilor A., măsură contestată la Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
Cu privire la ordonanța președințială nr. 77/CA/2013, emisă fără citarea părților de Curtea de Apel Oradea la data de 08.05.2013, în dosar_, privind pe numitul I. K., în contradictoriu cu Serviciul pentru Imigrări Bihor, a menționat că hotărârea instanței nu este definitivă, fiind pronunțată cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare, cale de atac pe care a înțeles să o exercite, urmând să fie citat pentru judecarea cauzei.
Referitor la solicitarea reclamantului adresată în subsidiar instanței, aceea de a-l obliga la eliberarea permisului de ședere, fără îndeplinirea condițiilor imperativ instituite de legiuitor, pentru simplul motiv că este în România de 13 ani și că și-a achitat taxele școlare, este lipsită de temei și de suport legal. Faptul că prelungirea dreptului de ședere în România, în scop de studii este condiționată de îndeplinirea unor condiții generale speciale impuse de art. 50, 51 și 58 din O.U.G 194/2002 privind regimul străinilor în România, I. G. pentru Imigrări fiind singura instituție abilitată de lege să constate îndeplinirea acestora.
Față de cele expuse, a solicitat admiterea excepției invocate, respingerea ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind anularea deciziei de returnare, a măsurii de îndepărtare și a măsurii interzicerii intrării în România pentru o perioadă de un an, măsuri dispuse în deplină concordanță cu prevederile legale în materie.
Analizând contestația, Curtea de Apel Oradea constată că este neîntemeiată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, instanța reține că reclamantul, cetățeanul pakistanez I. K. a avut drept de ședere valabil pe teritoriul României până la data de 01.04.2013, inițial în calitate student al Universității din Oradea – Facultatea de medicină. Ulterior acesta a urmat studii de specializare începând cu anul 2006 pe care le-a absolvit în anul 2011.
După finalizarea acestora trebuia să susțină examenul de absolvire în perioada ianuarie - februarie 2011.
După cum însuși reclamantul confirmă nu a susținut acest examen în 2011, nici în 2012 sau 2013, iar la data de 2 aprilie 2013, a solicitat de bună voie emiterea deciziei de returnare, obligându-se să părăsească teritoriul României în 30 de zile, întrucât la acea dată dreptul de ședere expirase.
Potrivit art.58 alin. 1 lit. a(i) și alin. 3 din OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor, invocat de reclamant: „ Străinii intrați în România pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel: a) în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă: (i) sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat;
Totodată: „ (1^1) Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an.
Potrivit alin 3 al aceluiași articol: „ Dreptul de ședere temporară pentru studii se poate prelungi cu cel mult 90 de zile după absolvirea studiilor, în vederea definitivării situației școlare sau universitare și a avizării documentelor de studii”.
După cum s-a reținut deja reclamantul a beneficiat de drept de ședere pe teritoriul României, cât a fost student, pe întreaga perioadă a desfășurării studiilor, apoi pentru încă 5 ani necesari studiilor de specializare.
A beneficiat totodată și de prelungirea de un an prevăzută de lege.
Prin urmare, contrar celor afirmate, autoritatea pârâtă s-a conformat dispozițiilor legale, constatând, prin decizia de returnare contestată că nu mai există un temei legal pentru prelungirea șederii pe teritoriul României, cu atât mai mult cu cât cetățeanul pakistanez, din motive subiective ce nu pot fi reținute, nu și-a susținut examenul de specialitate, deși a avut drept de ședere și vocația de a-l susține în cei trei ani consecutivi absolvirii studiilor de specializare, perioadă în care a beneficiat de drept de ședere și de concursul autorităților, culpa pentru pasivitate aparținându-i acestuia.
Adeverința invocată de către reclamant nu conferă acestuia niciun drept suplimentar sau de natură a-i prelungi șederea în absența unui text de lege. Din cuprinsul acesteia rezultă că reclamantul a urmat cursurile facultății de medicină, că în perioada 18.01.1006 – 18.01.2011 a urmat și absolvit 5 ani de studii de specializare și că dorește să se prezinte la examenul de medic specialist din octombrie 2013, aspecte necontestate și lipsite de relevanță sub aspectul suspus analizei.
Prin adresa de răspuns nr. 5060/03.06.2013 Facultatea de medicină și farmacie din Oradea a răspuns solicitării Serviciului pentru imigrări Bihor, menționând că cetățeanul pakistanez I. K. nu are calitatea de medic rezident în cadrul acestei facultăți.
Prin urmare, instanța constată că reclamantul nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele textului de lege invocat și că, de la data absolvirii specializării (2011) nu a valorificat oportunitatea avută de a-și susține examenul ce conferă titlul de medic specialist din motive personale ce nu pot fi calificate drept obiective, astfel că, în mod legitim s-a dispus măsura returnării sale și apoi măsura îndepărtării sub escortă, ca urmare a nerespectării termenului de 30 de zile, impus prin decizia de returnare nr._/2013.
Nu în ultimul rând se reține și împrejurarea, evocată deja, în sensul că cererea de returnare a fost completată și semnată de însuși reclamantul care a depus-o la autoritatea pârâtă în data de 02.04.2013 (fila 49), ceea ce contravine susținerilor acestuia privind eventualele abuzuri la care ar fi fost supus.
Cât privește măsura de îndepărtare sub escortă instanța reține că a fost emisă la data de 08 mai 2013, în aceeași zi cu pronunțarea Ordonanței nr. 77/08 mai 2013 a Curții de apel Oradea, prin care s-a dispus suspendarea provizorie a efectelor deciziei de returnare până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu.
După cum s-a arătat și de către organul emitent întrucât ordonanța instanței a fost pronunțată fără citarea părților nu se putea invoca cu temei că pârâtul a ignorat dispozițiile acesteia.
Pe de altă parte, întrucât prezenta hotărâre este irevocabilă la data pronunțării ei, respectiv 20.06.2013, conform art. 84 din OUG nr._ rep., iar reclamantul nu a fost îndepărtat din țară până la data soluționării pe fond a pricinii sale, nu se poate reține vreo vătămare adusă acestuia prin această măsură.
În spiritul celor reținute sunt și prevederile art. 12 lit. b ale Directivei CE nr. 114/2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat, care statuează că reînnoirea permisul de ședere poate fi refuzată în cazul în care titularul – „nu înregistrează un progres acceptabil în studiile sale, în conformitate cu legislația și practicile administrative interne”.
Ori după cum s-a arătat, reclamantului i s-au acordat garanțiile ducerii la bun sfârșit a scopului pentru care a obținut dreptul de ședere, însă din motive imputabile acestuia nu a obținut titlul de medic specialist, ca urmare a neprezentării la examenele organizate pe parcursul a trei ani consecutiv.
Pentru aceste considerente, va respinge în întregime cererea completată și va lua act că partea îndreptățită nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția tardivității cererii.
Respinge cererea completată formulată de reclamantul I. K. cu domiciliul procedural ales în Oradea, ..7, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul I. G. pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări Bihor cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
I. C. G. A. T.
Red. sent. I.C.G. – 08.07.2013
Tehnored. T.A. /08.07.2013/ 2 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1711/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2627/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
