Obligaţia de a face. Decizia nr. 1711/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1711/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 1288/271/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2011*
DECIZIA NR.1711/CA/2013 - R
Ședința publică din 15 aprilie 2013
PREȘEDINTE: G. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în sector 1, București, Calea Floresca, nr. 202 în contradictoriu cu intimații reclamanți V. E. K., C. I. E. și H. A. M. toți cu domiciliul procesual ales în Oradea ..9, J. Bihor, împotriva Sentinței nr.139//CA/10.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 8.04.2013 când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea la 15.04.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.139//CA/10.04.2012 Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea precizată de reclamantele C. I. E., H. A. M. și V. E. K. toate cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 9 în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în București, Calea Floresca, nr. 202, sector 1.
A obligat pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia conținând titlu de despăgubire în Dosarul nr.2534/CC, în favoarea reclamantelor conform cotelor de proprietate stabilite în favoarea acestora prin Sentința civilă nr. 4806/2011 a Judecătoriei Oradea, după încetarea efectelor OUG nr.4/2012.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Antecesorul reclamantelor a solicitat prin Notificarea nr. 95/2002 acordarea de despăgubiri pentru imobile înscrise în CF 450 Hida, iar, prin Dispoziția nr. 97/2005 a Primarului comunei Hida s-a constatat îndreptățirea notificatorilor la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilele în legătura cu care a fost formulată Notificarea nr. 95/2002.
Dispoziția nr. 97/2005 a fost transmisă Secretariatului Comisie Centrale, formându-se în acest sens Dosarul nr. 2534/CC/13.02.2006.
Din adresa nr. 2534/CC/20.09.2010, emisă de pârâtă, instanța reține că prin Dispoziția nr. 97/2005 a Primarului comunei Hida valoarea despăgubirilor la care este îndreptățit antecesorul reclamantelor s-a stabilit ca fiind de 3._ lei.
Potrivit raportului de evaluare întocmit de ., arată pârâta, prin aceeași adresă, suma de 3._ lei a fost calculată astfel: 3._ lei pentru imobilul înscris în CF 450 nr. top 67, 68, 69, 70, compus din locuință cu o suprafață construită de 343,75 mp, terasă cu o suprafață construită de 40 mp și pivniță/demisol cu o suprafață construită de 113,44 mp și_ lei pentru imobilul înscris în CF 450 nr. top 96, compus din locuință pentru personalul auxiliar cu o suprafață construită de 120 mp.
In acest context, pârâta a apreciat necesar să solicite entității notificate date suplimentare privind imobilele pentru care se propune acordarea de despăgubiri, cu indicarea suprafeței pentru fiecare corp de clădire precum si înscrisuri din care să rezulte aceste suprafețe. De asemenea, pârâta a mai solicitat a-i fi comunicate Hotărârea nr. 152/23.07.1996 emisă în baza Legii nr. 112/1995 prin care au fost acordate despăgubiri pentru casa de locuit cu curte amplasată pe nr. top 68 din CF 450, precum și fișa de calcul și ordinul de plată prin care, au fost virate, despăgubirile; situația juridică actuală a casei de locuit înscrisă sub nr. top 68 din CF 450, iar în ipoteza în care a fost înstrăinată, copia contractelor de vânzare cumpărare; înscrisuri din care sa rezulte descrierea construcțiilor pentru care se propune acordarea de despăgubiri, și anume materialele folosite la edificare; în situația în care, în cazul construcțiilor demolate, nu există înscrisuri care să descrie aceste imobile, dar există la dosar dovada că s-au făcut diligentele necesare atât la arhivele naționale și județene cât și la consiliul județean și la societățile care au avut în administrare aceste imobile, iar acestea nu dețin astfel de informații, se vor solicita tuturor persoanelor îndreptățite câte o declarație autentificată cu privire la detaliile constructive ale imobilului notificat, declarație ce trebuie susținută de declarația autentificată a cel puțin unei terțe persoane; declarații de notorietate, autentificate la notar, care să provină de la terțe persoane din care să rezulte că H. F. este una și aceeași persoană cu Hatfaludi F. Mor I. Erno; o copie legalizată de pe certificatul de moștenitor/de calitate de moștenitor de pe urma defunctului H. I.-G.; o copie de pe actul de identitate valabil al doamnei H. A..
Singurele demersurile ale pârâtei în vederea soluționării Dosarului nr. 2534/CC, materializate în cele două adrese emise către Primăria Hida, la 28.05.2010 și 20.09.2010, prin care pârâta solicita comunicarea informațiilor si înscrisurilor mai sus menționate, au fost efectuate de aceasta abia după înregistrarea pe rolul Judecătoriei Oradea a acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr._/271/2009, dosar în care s-a tranșat întinderea drepturilor succesorale ce le revin reclamantelor în calitatea de moștenitoare ale defunctului H. I.-G..
Fără a intra în analiza utilității pe care o au datele solicitate de pârâta prin cele două adrese, instanța a apreciat ca fiind relevantă în cauza perioada de aproape 4 ani de zile trecută de la înregistrarea dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale, perioadă în care pârâta nu a luat nici o măsură necesară în vederea concretizării dreptului la despăgubiri stabilit în favoarea antecesorului reclamantelor prin Decizia nr. 97/2005. Nu lipsit de relevanță în cauză este si faptul că de la data emiterii ultimei adrese către Primăria Hida – 20.09.2010 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta nu a mai luat nici o măsură în legătură cu Dosarul nr. 2534/CC.
In lipsa unei dispoziții exprese în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 referitoare la termenul de soluționare a dosarelor, îi revine instanței sarcina de a exercita un control asupra dreptului de apreciere al autoritatii administrative pentru a se asigura o protectie reala a drepturilor fundamentale ale cetatenilor consfințite de Constitutia Romaniei si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In cauza dedusa judecatii, instanța constată ca termenul rezonabil de soluționare a cererii antecesorului reclamantelor, consacrat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, nu a fost respectat, in condițiile in care notificarea formulata in baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționata dupa 3 ani, desi termenul legal prevăzut inițial de Legea nr. 10/2001 era de 60 de zile, iar de la data înregistrării Dosarului nr. 2534/CC la Secretariatul Comisiei Centrale si pana la data sesizarii Judecătoriei Oradea au mai trecut trei ani, fără ca în prezent, după ce au mai trecut aproape trei ani de la momentul sesizării instanțelor de judecată, reclamantele să aibă reprezentarea finalului procedurii de despăgubire declanșată de antecesorul lor în anul 2002.
Modificările legislative intervenite pe parcursul derulării procedurii, dar si conduita pârâtei care s-a limitat doar la emiterea celor două adrese mai sus menționate au făcut ca dreptul la despăgubiri recunoscut în favoarea antecesorului pârâtului prin Dispoziția nr. 97/2005 să devină unul iluzoriu.
Ca atare, luând în considerare faptul că îndreptățirea antecesorului reclamantelor la măsuri reparatorii și valoarea despăgubirilor a fost stabilită în anul 2005, prin Dispoziția nr. 97/2005, care nu a fost până în prezent anulată, instanța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis cererea reclamantelor conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurenta pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Arată că prin cererea de precizare formulată, reclamanta C. lldiko E. solicită să se constate că, în urma defunctului H. I. G., decedat la data de 01.06.2009, a rămas unică moștenitoare acceptantă, având dreptul succesoral asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului H. I. G. în cotă de 1/1, precum și să îndrumați C. Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor să emită dispoziție pe numele reclamantei și să acorde despăgubirilor ce i se cuvin, în dosarul nr.2534/CC, potrivit cotei de 1/1.
Ulterior, prin cererea de precizare depusă pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamanta C. lldiko E. a solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în dosarul nr.2534/CC conform cotelor de proprietate stabilite prin Sentința Civilă nr.4806/2011, respectiv cota de 1A din valoarea despăgubirilor în favoarea reclamantei, cota de !4 din valoarea despăgubirilor în favoarea lui H. A., precum și cota de V* în favoarea lui V. E. C..
Curtea de Apel Oradea-Secțai Comercială, de C. Administrativ și Fiscal, prin Sentința Civilă nr.139/CA/10.04.2012 a admis cererea reclamantelor C. lldiko E., H. A. M. și V. E. K., în sensul că a obligat C. Centrală să emită decizia conținând titlul de despăgubire în dosarul nr.2534/CC, conform cotelor de proprietate stabilite în favoarea acestora.
Instanța de fond, în mod greșit, a reținut că, în speță, nu a fost respectat termenul rezonabil privind soluționarea dosarului de acordare a despăgubirilor în favoarea reclamantelor.
Față de cele reținute de către instanța de fond, face precizarea că, în cuprinsul art. 13 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:
a)dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire:
b)ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
În acest context, precizăm că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționăm că în cuprinsul art.1 alin. 1 Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că „prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001...".
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de . Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât, adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii:
1.cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 al cărei punct final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent -compensare cu alte bunuri sau servicii), îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară și
2.procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire (dat fiind ca efectele OUG nr. 81/2007 sunt în prezent suspendate pentru o perioada de 2 ani prin OUG nr. 62/2010), cu efect pentru despăgubirile de până în 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, în aceasta limită.
Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.
În acest context, învederează că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că, în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entitățile învestite cu soluționarea notificărilor.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:
-etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, către Secretariatul Comisiei Centrale
-etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării
- etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr.97/2005, a fost transmis de Primăria Comunei Hida, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.2534/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură imobilului notificat, fiind constatată lipsa înscrisurilor privind identificarea și descrierea imobilului pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii, precum și situația juridică a aceluiași imobil.
În ceea ce privește competențele evaluatorului desemnat de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, supune atenției și art. 1 din anexa la contractul de prestări servicii aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 527/19.04.2006, privind aprobarea contractului-cadru și a onorariilor maxime acordate evaluatorilor autorizați persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, care face referire la tipurile de imobile ce pot face obiectul evaluării și anume: teren intravilan, teren forestier, teren extravilan agricol, construcție demolată (cu / fără teren), construcție existentă (cu / fără teren), apartament (cu / fără teren), . (cu / fără teren) și obiectiv comercial, industrial (fabrici, mori, hoteluri etc).
Astfel, evaluatorul desemnat de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor întocmește rapoarte de evaluare pentru stabilirea valorii de piață a imobilului și nu rapoarte de expertiză tehnică de identificare a imobilului notificat.
Totodată potrivit art. 6. obligațiile prestatorului sunt:
6.1.să îndeplinească în orice moment criteriile de selecție stabilite prin Decizia Comisiei Centrale nr. 1 din 7 octombrie 2005 pentru aprobarea condițiilor de înscriere în lista de evaluatori autorizați;
6.2.să asigure serviciile de evaluare a proprietăților imobiliare în conformitate cu Standardele internaționale de evaluare;
6.3.să întocmească raportul de evaluare și să îl înainteze Comisiei Centrale pe suport magnetic și în scris;
6.4.să transmită un exemplar al raportului de evaluare și solicitantului, persoană îndreptățită, și să răspundă la obiecțiunile acestuia, după caz;
6.5.să realizeze prestația datorată la termenul și în condițiile stabilite în prezentul contract.
Față de prevederile mai sus expuse nu cade în sarcina nici a evaluatorului și nici a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor identificarea imobilului. Cât privește identificarea imobilului în anexa la susnumitul contract aceasta se face conform deciziei/dispoziției/ ordinului emis de entitatea ce a soluționat notificarea, iar în situația în care imobilul nu este identificat, dosarul nu se poate transmite în vederea întocmirii raportului de evaluare, datorită insuficienței informațiilor
Mai mult decât atât, modalitatea de stabilire a onorariului unui evaluator pentru raportul de evaluare are în vedere și suprafața imobilului ce se evaluează, potrivit prevederilor menționate în anexa la contractul de prestări servicii din H.G.nr.527/19.04.2006.
Pe de altă parte, potrivit art. dispozițiilor pct. 1 lit. d Cap. I din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, entitățile obligate la restituire au plenitudine de competență în soluționarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative. Aceste entități sunt singurele în măsură să constate dacă persoanele notificatoare sunt persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și totodată, să stabilească drepturile precum și întinderea drepturilor ce li se cuvin.
Acest lucru se realizează în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001. Cât privește stabilirea cuantumul despăgubirilor aferente drepturilor ce li se cuvin persoanelor îndreptățite (drepturi stabilite de entitățile învestite de lege cu soluționarea notificărilor) în situația în care imobilele notificate nu pot fi restituite în natură, aceasta reprezintă atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 16 alin. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. "
Potrivit art. 16 alin. 6 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „după primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire."
În cazul de față imobilul solicitat de către autorul reclamantelor nu a fost identificat de entitatea competentă în virtutea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, insistând asupra faptul că subscrisa C. Centrală are doar competenta de a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii pe baza raportului de evaluare întocmit de evaluator, potrivit dispozițiilor legale mai sus amintite.
Or, instanța de fond, în mod neîntemeiat, a dispus obligarea Comisiei Centrale la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, în condițiile în care dosarul aferent Dispoziției nr.97/2005 emisă de Primăria Comunei Hida nu este complet, după cum am arătat mai sus..
In acest context, în virtutea rolului activ al judecătorului precum și potrivit dispozițiilor art. 129 Cod de procedură civilă, solicită instanței să se pronunțe asupra aspectelor mai sus menționate și să pună în vedere reclamantelor să completeze dosarul privind acordarea de despăgubiri cu înscrisurile solicitate.
Mai mult decât atât, solicitarea este justificată și prin faptul că în situația ipotetică în care C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ar fi obligată de către onorata instanță la soluționarea dosarului administrativ prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, subscrisa, în lipsa actelor solicitate, s-ar afla în imposibilitate de a aduce la îndeplinire eventuala obligație dispusă.
Din practica instituțională de la nivelul Comisiei Centrale s-a constatat că, în mai multe situații în care această comisie a fost obligată la soluționarea dosarului administrativ, o astfel de obligație nu a putut fi executată în termenul dat de instanță, or chiar într-un termen rezonabil în aplicarea art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la etapa evaluării, subliniem faptul că această etapă este condiționată de identificarea imobilelor pentru care Primăria Comunei Hida a propus măsuri reparatorii, respectiv de completarea dosarului cu înscrisuri privind descrierea imobilului notificat.
Potrivit actului normativ enunțat, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005.
Or, instanța de judecată menționează actul normativ amintit, ca enunțat prin apărările formulate în prezenta cauză de către C. Centrală, fără a se pronunța cu privire la aplicare sau nu a acestuia în prezenta cauză.
De reținut că este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, legislație prin care să fie puse în aplicare dispozițiile hotărârii -pilot pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. A. și alții împotriva României.
Astfel, a fost supus dezbaterii publice un proiect de act normativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, act normativ care ar permite continuarea procesului de acordare a unor astfel de despăgubiri, în condițiile în care, prin hotărârea pilot, la care am făcut referire mai sus, se cere instituirea unor măsuri legislative și instituționale, menite să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Așadar, s-a constatat ineficienta sistemului actual de acoradarae a despăgubirilor, inclusiv de către Curtae Europeană a Drepurilor Omului, motiv pentru care se depun eforturi susținute în vederea creării unui nou cadru legislativ, avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.
În contextul în care emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicit onoratei instanțe ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.
În acest sens, în situația în care veți stabili în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor obligația de soluționare a dosarului de despăgubire prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul dispozițiilor art. 262 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, vă solicităm, onorată instanță, acordarea unui termen de grație de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii.
În drept a invocat Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, art. 299 și urm., art. 304 alin. 9, art. 3041 din Codul de Procedura Civilă.
Intimații reclamanți prin reprezentant a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform OUG nr. 4/2012, „la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII
Acest act normativ a fost supus controlului de constituționalitate al Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 723/05.07.2012, a respins excepția de neconstituționalitate și a arătat că acest text legal nu este contrar dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În consecință, fiind vorba de o suspendare legală a procedurii prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, rezultă că nu suntem în prezența unui refuz nejustificat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a rezolva o cerere, astfel că, neexistând un act administrativ unilateral asimilat (refuzul nejustificat), acțiunea în contencios administrativ a reclamantelor apare ca netemeinică (atâta vreme cât există un caz de suspendare legală a derulării procedurii de stabilire a despăgubirilor).
Acestea fiind avute în vedere, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul și va modifica în totalitate sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în sector 1, București, Calea Floresca, nr. 202 în contradictoriu cu intimații reclamanți V. E. K., C. I. E. și H. A. M. toți cu domiciliul procesual ales în Oradea ..9, J. Bihor, împotriva Sentinței nr.139/CA/10.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantele C. I. E., H. A. M. și V. E. K. împotriva pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: G. C. S. M. O. B. A. Cărăgin
Red.hot.jud. G.C.
Jud.fond L.B.
Dact.A.C.
2 exemplare/8.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1926/2013. Curtea de Apel ORADEA | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 106/2013.... → |
|---|
