Obligaţia de a face. Decizia nr. 4551/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4551/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 489/35/2012*
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2012* - R
DECIZIA NR. 4551/CA/2013 – R
Ședința publică din 4 decembrie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. G.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul-pârât M. Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1 în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G. V., domiciliat în Salonta, .. 75, jud. Bihor și cu intimata-pârâtă U. S. Haret, cu sediul în București, .. 13, sector 3, împotriva Sentinței nr. 5125/CA din 11.09.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatului-reclamant – avocat O. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța aflată a fila 46 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în cauză, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 5125/CA din 11.09.2013 Tribunalul Bihor a admis ca întemeiată acțiunea formulată de reclamantul M. G. V. în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și, pe cale de consecință, a obligat pârâta U. „S. Haret" să-i elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă conform studiilor absolvite și examenului de licență promovat în sesiunea iulie 2009, certificat prin adeverința nr. 6824/09.07.2009. A admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și, în consecință, a obligat pârâtul M. Educației Naționale, succesor al fostului Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a urmat cursurile Facultății de D. și Administrația Publică, specializarea D. din cadrul Universității USH, promoția 2009, a susținut si promovat Examenul de licența în sesiunea iulie 2009 (sistem Bologna). In urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința nr.6824/09.07.2009.
Din momentul înscrierii la facultate si până la absolvirea acesteia, reclamantul si-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu parata si Regulamentul privind activitatea profesionala a studenților, în sensul ca si-a plătit taxele de studii, a susținut si promovat toate examenele, inclusiv examenul de licența. In aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub nr. 1405/21.05.2009, precum si art. 20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, parata era obligata sa elibereze reclamantului actele de studii completate.
Potrivit Ordinului Ministerului Educației si Cercetării nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare si desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licența pentru anul 2006 – 2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate si specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.
Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de invatamant la distanta si cu frecventa redusa au funcționat si funcționează legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, care precizează faptul ca “activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri la zi”. În concluzie U. S. Haret, având invatamant de zi autorizat/acreditat, poate organiza invatamant la distanta si cu frecventa redusa.
Potrivit art. 60 (3) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, “Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita”.
Reclamantul a fost admis sa susțină examenul de licența în sesiunea iunie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare Facultatea D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret au recunoscut titlul de licențiat în drept, potrivit adeverinței de studiu eliberate.
Art. 361, alin 2 din Legea Educației publicata în Monitorul Oficial partea I, in data de 10.01.2011 prevede: “La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga legea invatamantului nr. 84/1995,…., Ordonanța Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de invatamant la distanta sau cu frecventa redusa de a continua studiile la programe de studii de licența autorizate sau funcționeze provizoriu sau acreditate, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum si orice alte dispoziții contrare”.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.18 L.554/2004 și a celor mai sus menționate, instanța a admis cererea reclamantului și, în consecință, a obligat pârâta la eliberarea diplomei de licență conform adeverinței de studiu eliberate.
Prin cererea de chemare în garanție formulată în baza art.60 Cod procedură civilă de pârâtă s-a solicitat obligarea chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplome de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24(2) din Legea nr.554/2004.
Pentru tipărirea și difuzarea către pârâtă U. „S. Haret" a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. conform art.7 din O.M.E.CT. nr.2284/ 2007 (în speță ROMDIDAC S.A.) este necesara aprobarea scrisă a chematului în garanție, iar aprobarea cererilor de către chematul în garanție nu a fost dovedită.
MECTS și-a motivat refuzul pe faptul că USH nu a urmat procedura de autorizare provizorie și ulterior de acreditare conform OUG nr. 75/2005 aprobată prin legea nr. 87/2006, omisiune pentru care U. ar fi în culpă.
Instanța de fond a reținut că pârâta USH a fost înființată și acreditată prin Legea nr. 443/2002 publicată în MO al României nr. 491/09.07.2002, conform art. 2, specializarea urmată de reclamant fiind acreditată .
Deși conform dispozițiilor art. 2-4 din HG nr. 366/18.04.2007 MECTS avea atribuții privind evaluarea și controlul asupra USH, în perioada de monitorizare, în care reclamantul a urmat cursurile universității, nu au fost sesizate nereguli. Dimpotrivă, specializarea urmata de reclamant la forma de învățământ arătata, a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana în anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
Dincolo de aspectele invocate privind acreditarea anumitor specializări, instanța reține că pentru aceeași specializare, M. a avizat actele de studii doar pentru o parte dintre absolvenții anului 2009, fără a aproba tot necesarul de acte tipizate fapt ce ar crea o situație discriminatorie.
Necontestată este, însă, obligația pârâtei de a elibera reclamantului diploma de licență în baza adeverinței de studiu nr. 6824/09.07.2009, a cărei anulare sau revocare nu a fost dispusă sau solicitat, iar acestei obligații îi corespunde obligația corelativă a MECTS de a aproba formularele tipizate .
Instanța de fond a reținut, așadar, că cererea de chemare în garanție este întemeiată deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinței, în condițiile în care, eliberarea de către pârâtă a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației naționale în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 60-763 Cod de procedură civilă a admis-o.
Cererea privind aplicarea directă a dispozițiilor art. 24 (2) din Legea nr.554/2004 nu a fost reținută, aceste dispoziții devenind aplicabile în cazul refuzului de executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurentul-pârât M. Educației Naționale, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
In motivarea recursului, recurentul a arătat următoarele:
a) Prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamanților si intervenientilor, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamanți si intervenienti, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Motivarea instanței de fond argumentata de adeverințele emise de către U. "Spini Haret" absolvenților săi, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate.
M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea.
b) Prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale.
Având în vedere acest aspect, precizăm că atribuțiile și competențele M.E.N. - fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației si Cercetării."
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr. 75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. Haret - constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
In art. 3 din Legea nr. 443/20021 se statuează ca in componenta Universității S. Haret, intra structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
In virtutea interpretării speculative a prevederilor art. 60 din Legea 84/1995, respectiv interpretarea fara a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, începând cu anul 2005, U. "S. Haret" organizează formele de învățământ „ID" si, JFR". Organizarea formelor ID si FR la unele specializări, deși exista si forma ZL nu excludea (si nu exclude) obligația de conformare in ceea ce privește îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare si acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane si materiale pentru fiecare forma si locație de învățământ în mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea in Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. S. Haret la nivelul anilor 2007.
Astfel, conform Deciziei I.C.C J. nr.4726/29.10.2009, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectând condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația în domeniu.
Astfel, a fost emisă O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit acestui act normativ, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, în respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, în urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr. 443/2002 a Universității "S. Haret" a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011.
Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
În conformitate cu prevederile art.5 alin. 1 si alin.4 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior. U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, statuează ca răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat si eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
F. de prevederile legale menționate, concluzionează că reclamantul a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
Prin efectul dispozițiilor legii în temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care după minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni. După expirarea termenului amintit, adeverința era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate, urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. Neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamanți.
Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au înțeles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv.
Prin obligarea Ministerului la aprobarea eliberării formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat în considerare tocmai opoziția sau reacția M.E.N. față de eventualitatea manifestării efectelor juridice ale unor adeverințe de studii nule de drept.
In temeiul principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistând nici aparența în drept atâta timp cât exista norme legale imperative ce nu au fost respectate iar beneficiarul avea sau trebuia să aibă știința de acest lucru, printr-o minima diligență la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului si modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
În drept a invocat prevederile Codulului de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 536/2011, Legea 1/2011, H.G.1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.
Prin întâmpinare, intimata U. "S. HARET” a solicitat respingerea recursului si menținerea ca legală si temeinică a sentinței atacate.
In apărare a arătat ca instanța de fond, în mod legal si temeinic a obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diploma de licența si suplimentul la diploma pentru reclamant.
Instanța de fond, dând eficiență dispozițiilor legale în materie, (în cauza fiind aplicabile dispozițiile art.7 din Ordinul nr.2284/2007 - Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ: "Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare") a admis cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, obligând aceasta instituție publica sa-si duca la îndeplinire obligațiile legal stabilite.
Intimatul-reclamant, prin reprezentantul său legal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea de apel reține că este nefondat urmând ca în baza prevederilor art. 312 Cod Procedură Civilă să dispună respingerea lui și menținerea sentinței atacate în totalitate, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate.
Instanța de recurs constată că intimata pârâtă U. S. Haret nu a atacat hotărârea pronunțată, astfel că aspectele reținute de instanța de fond cu privire la îndreptățirea intimatului reclamant la emiterea diplomei și suplimentului de diplomă, deci sub aspectul vizat de acțiunea principală au intrat în puterea lucrului judecat și nu mai pot face obiectul analizei în recurs.
Se constată că, sub aspectul cererii principale, instanța de fond a stabilit în sarcina Universității pârâte obligativitatea emiterii diplomei și suplimentului de diplomă, în considerarea faptului că aceasta i-a eliberat reclamantului adeverința nr. 6824 din 09.07.2009 din cuprinsul căreia rezultă că este absolvent al ciclului I –studii universitare de licență- Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, făcându-se totodată mențiunea explicită că această adeverință este valabilă până la eliberarea diplomei de licență.
Sub aspectul cererii de chemare în garanție, a constatat că pentru a putea fi pusă în executare obligația stabilită în sarcina universității, se impune obligarea ministerului de resort de a pune la dispoziția universității tipizatele necesare, acestuia revenindu-i competența legală în această privință în conformitate cu art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul MECTS nr. 2284/2007.
Contrar celor susținute de recurent, instanța de recurs constată că, prin emiterea adeverinței menționate, reclamantului i s-a recunoscut faptul că a urmat și absolvit cursurile de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret din cadrul universității pârâte, universitate care a creat aparența de legalitate cu privire la organizarea și desfășurarea studiilor, astfel că, prin raportare la aceste împrejurări, calitatea de facultate acreditată sau neacreditată produce efecte între pârât și chematul în garanție dar nu poate fi de natură a produce efecte asupra unui absolvent al acestei forme de învățământ, întrucât operează în favoarea sa principiul aparenței de drept și al ocrotirii bunei credințe.
Pentru aceste considerente, va înlătura ca nefondate criticile aduse, va constata că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 C. procedură civilă întrucât instanța a interpretat corect actul juridic dedus judecății, a indicat textele de lege ce au stat la baza soluției pronunțate și a stabilit în mod corect starea de fapt dând normelor incidente o corectă interpretare.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât M. Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1 în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G. V., domiciliat în Salonta, .. 75, jud. Bihor și cu intimata-pârâtă U. S. Haret, cu sediul în București, .. 13, sector 3, împotriva Sentinței nr. 5125/CA din 11.09.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. G. M. M.
Red.dec.-G.I.- 16.12.2013
Jud. fond-U. O.
Dact.M.M-2ex.-17.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4116/2013. Curtea de Apel ORADEA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4552/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
